Una pentru Franța! Monaco nu știe să se apere, dar atacă nebunește. Vin vremuri grele pentru Pep, pentru City, pentru Premier League. Avem tabloul sferturilor

Nu e deplasat să spui încă de pe acum că Pep Guardiola se confruntă cu nişte bătăi de cap foarte dureroase în Manchester. Nu toate sunt din vina lui. E drept, catalanul a fost mereu destul de intransigent şi încăpăţânat, adesea inconfortabil în faţa camerelor interogatoare. Dar iritabilitatea asta e de multe ori un simptom al presiunilor neobişnuite cu care se confruntă în Anglia. Nicio altă naţiune nu a dezvoltat o mândrie atât de stranie – uneori iraţională – nu faţă de o anumită echipă (cea naţională e ținta ironiilor), ci faţă de prima ligă. Încă de dinainte să ajungă pe Insulă, succesul şi reputaţia lui Guardiola au primit un asterisc: a câştigat unde e uşor, nu în „Cea Mai Bună Ligă din Lume™“.

For a farmers league Monaco have eliminated le goon and city in the space of a few years.

Mechanized farming ?

— kenna (@kennagq) March 15, 2017

Aşa se face că Guardiola nu luptă doar împotriva fanilor rivalei lui City, ci şi împotriva unor oameni care abia așteaptă să-l vadă eşuând tocmai pentru a confirma brand-ul Premier League. O poziţie foarte stranie, de vreme ce Pep antrenează acum o echipă engleză, şi reprezintă astfel şi campionatul naţional.

Paradoxul a ieşit la iveală mai clar ca niciodată aseară, când echipa s-a prăbuşit pe Stade Louis II, spre deliciul brigadei anti-Pep, în faţa unui Monaco exploziv şi asamblat după principii antitetice celor folosite la City. O echipă tânără, crescută în mare parte acasă, a eliminat a treia echipă din cea mai bogată ligă, lăsând-o doar pe Leicester City să poarte steagul Albionului.

Monaco 3-1 Man City

În prima repriză, monegascii au arătat exact de ce sunt echipa cu cele mai multe goluri din Europa sezonul ăsta, cu o medie de trei goluri pe meci. De la primul fundaş și până la ultimul atacant, toţi jucătorii în alb-roşu sunt confortabili cu mingea la picior, au viteza unor sprinteri profesionişti şi coerenţa în joc a unui colectiv bine închegat.

O jumătate de oră i-a luat lui City să piardă avantajul de două goluri câştigat în nebunia acelor ultime 20 de minute din tur. Primul pas a fost făcut de un om pe care niciun comentator nu se mai poate abţine să-l compare cu Thierry Henry: Kylian Mbappe.

No Wonder Why Kylian #Mbappé Can't stop scoring… ❤️ pic.twitter.com/vvi242os1n

— CR7Minutes (@CR7Minutes) March 15, 2017

Fundaşii centrali ai lui Guardiola s-au trezit în alt fus orar faţă de tânărul de 18 de ani. O ratare singur cu portarul Caballero nu a fost suficientă avertizare pentru City, care l-a pierdut din nou pe Mbappe în faza imediat următoare. Din doi metri, francezul nu a mai ratat.

Copleşiţi complet la mijloc, Fernandinho şi Silva nu au putut ţine de minge mai mult de câteva secunde şi, pe flancul drept, Benjamin Mendy l-a mâncat de viu pe Bacary Sagna. Ambele goluri au fost servite de Mendy, iar Fabinho a pus-o pe Monaco în avantaj în minutul 29. Cel din urmă a făcut tot meciul exact ce şi-ar fi dorit Guardiola de la propriul distrugător brazilian: nu le-a dat nicio secundă creatorilor de la mijlocul lui City şi a pornit atacuri fulgerătoare.

La pauză, Guardiola şi-a asumat un „mea culpa“ care fusese arătat cu degetul încă din primul minut de analişti. Cinci jucători ofensivi şi unul singur la închidere a expus o defensivă şi-aşa şubredă. De Bruyne a trecut alături de Fernandiho şi, alături de o retragere destul de naivă a lui Monaco, oaspeţii au dominat repriza secundă. Când Leroy Sane a marcat, în minutul 71, pentru a o  readuce pe City în frunte la general, celălalt spectru al fenomenului Guardiola în Anglia nu s-a lăsat aşteptat: mişcare genială, maestru şahist, etc.

Adevărul e, ca de obicei, la mijloc. Guardiola e un antrenor excepţional (în ciuda înfrângerii, are cel mai bun palmares după 100 de meciuri în Europa), care lucrează cu un lot imperfect şi suferă după o perioadă mult mai scurtă de pregătire decât a avut la Barcelona şi Bayern. Golul primit aproape imediat după reuşita lui Sane, marcat de Bakayoko dintr-o fază simplă fixă, e ceva peste puterile unui antrenor de a preveni. Ce s-a întâmplat în prima repriză, însă, este într-o măsură responsabilitatea unui om care s-a grăbit să implementeze prea repede metode care necesită timp ca să funcționeze precis. Ceea ce nu-l face tocmai un şarlatan, aşa cum se strigă pe Twitter la fiecare punct sau meci pierdut de City.

Tot ce rămâne bătut în cuie e că Pep Guardiola iese pentru prima dată din Champions League înainte de semifinale şi, în izolare, asta înseamnă că City a regresat în Europa faţă de sezonul trecut. Un trend de care se ţine întreaga ligă engleză, cu excepţia campioanei. Pe undeva, asta ar trebuie să fie o consolare pentru fani.

Atletico Madrid 0-0 Bayer Leverkusen

Ca şi seara trecută, ying-ul unui meci grozav de entuziasmant a avut nevoie de yang-ul unui joc fără multă miză. Singura surpriză pe Vicente Calderon a fost că Atletico nu a mai reuşit să adauge la scorul general.

Dar nimeni asociat clubului madrilen nu se va plânge. Atleti trece pentru a patra oară la rând în sferturile Champions League şi asigură iarăşi o prezenţă dominantă pentru echipele spaniole în fazele superioare ale competiţiei: trei din opt. Poate La Liga ar mai trebui să lucreze la branding, pentru că rezultate are.

We have our final eight! #UCL pic.twitter.com/vUeFrqb6aX

— Champions League (@ChampionsLeague) March 15, 2017