Un proiect susținut de Tuca Zbarcea
Un proiect susținut de Tuca Zbarcea

Fum, flăcări și o petrecere anemică: concluziile unui sezon de Bundesliga cu epilog haotic

Sueddeutsche Zeitung nu și-a ales cel mai bun moment pentru o serie de interviuri cu tot felul de nume mari din lumea fotbalului și nu numai. Tema principală a fost următoarea: „Cât de plictisitoare a devenit Bundesliga?‟

Xavi, Ilkay Gündogan și alții ca ei și-au dat pe rând cu părerea despre situația critică din Germania, unde vremurile când mai câștiga și altcineva în afară de Bayern se predau acum la ora de istorie. Se vede că prestigioasa publicație a pus mult efort și timp în proiectul ăsta. Păcat, pentru că majoritatea cititorilor vor fi ocupați cu alte articole și alte discuții, după o etapă finală cu surprize și scene smulse din filmul „Apocalypse Now‟. Numai de plictiseală nu poate fi vorba. 

Auf Wiedersehen, Dino

54 de ani, 261 de zile și 36 de minute. La cifrele astea a stat în sfârșit ceasul pe Volksparkstadion. „Neretrogradabila‟ Hamburger SV a retrogradat pentru prima dată în întreaga istorie a Bundesligii. În mod normal, ai zice că e hiperbolic să numești evenimentul ăsta un cataclism. Dar ce s-a întâmplat în tribuna nord, care găzduiește o bună parte din ultrași, nu poate fi descris altfel.

Totul începuse atât de bine. Miile de suporteri care-au luat în primire autocarul echipei au reconfirmat sentimentul de solidaritate care nu s-a prea văzut la club în ultimii ani. Christian Titz a reușit să revitalizeze un lot talentat – dar fără direcție – și e meritul său că Hamburg a pășit încă vie pe gazon contra lui Gladbach.

Culmea e că victoria cu 2-1, a patra în cele opt meciuri prinse de Titz, n-a făcut decât să evidențieze și mai bine derapajele care au scufundat legenda asta. De vreo patru ani, conducerea a transformat joaca cu focul într-un exercițiu de branding, în cuvintele jurnalistului Carsten Scheele. Două baraje câștigate la limită, plus o salvare în ultima etapă, au alimentat o atitudine nesănătoasă, un hybris care s-a răspândit și printre fani – vezi barul cu numele „Unabsteigbar‟. Alții n-au uitat promisiunile mărețe din 2014, când cota de acțiuni a membrilor de rând a fost diluată de dragul unor „investitori mărinimoși‟ a căror preocupare față de binele clubului rămâne cel puțin îndoielnică.

Nu-i nevoie decât de un pas greșit pentru ca acrobatul să cadă de pe sârmă. Când Hamburg a dat aproape din greșeală de antrenorul potrivit, era deja prea târziu. Wolfsburg și-a făcut treaba cu Köln, 4-1, și a prins locul de playout. Pe Volksparkstadion n-au mai rămas decât lacrimi sfidătoare și o despărțire demnă de o parte din identitate.

Asta până când tribuna nord, care a ars mocnit toată după-amiaza, a dezlănțuit iadul în minutul 90. O ploaie de torțe, nori negri de fum și mobilizarea unei întregi armate de forțe speciale au schimbat complet atmosfera, din melancolie în furie. Timp de un sfert de oră, jucătorii lui Gladbach au avut timp să-și consoleze adversarii, câtă vreme arbitrul Felix Brych s-a transformat în diplomat, nevoit să negocieze jucarea ultimelor secunde cu polițiștii în armură.

Așa se termină povestea lui „Dino‟ în Bundesliga: cu un război civil. În timp ce ultrașii își spun oful cu foc și pulbere, restul fanilor îi renegă cu strigătul „Noi suntem Hamburg, nu voi!‟ Că tot veni vorba de identitate, cam atât a mai rămas din HSV: haos.

Fețe noi pentru un sezon nou

Out with the old, in with the new‟ spun englezii și ăsta ar putea fi un slogan bun pentru ce ne așteaptă la toamnă. Din divizia secundă vin două cluburi mari cu mult potențial. Nürnberg a învățat lecția predată de Stuttgart și se întoarce împrospătată la masa mare. Fortuna Düsseldorf, cu stadionul ei de 55.000 de locuri și membrii trupei Die Toten Hosen în tribune, revine și ea după cinci ani în exil.

Cel puțin la fel de interesantă va fi și renovarea din fruntea clasamentului. Pe Allianz Arena domnește o dispoziție ciudată. Nu doar din cauza lui Stuttgart, care i-a stricat petrecerea de adio lui Heynckes cu un 4-1 de o duritate cu care Bayern nu e obișnuită. Mai e de jucat o finală de cupă, sâmbătă, cu Eintracht Frankfurt, și chiar acolo-i baiul. Dacă se produce șocul și bavarezii pierd, ar fi un sfârșit nemeritat pentru cel care i-a scos, din nou, cu atâta dârzenie din necaz. Dacă înving ușor, cum e pronosticat, e încă o bilă neagră pentru cel care va prelua frâiele luna viitoare.

Niko Kovac a reușit cumva să enerveze pe toată lumea de când a fost numit succesorul lui Heynckes. Fanii și conducerea lui Frankfurt se simt trădați de decizia croatului și mai ales de felul în care a fost anunțată, suporterii lui Bayern strâmbă din nas și nu-l cred demn de postul ăsta. În bătaia cu 1-4 încasată de la puștii și rezervele campioanei, una dintre cele șase înfrângeri consecutive în campionat, Kovac a atins performanța rară de a fi huiduit pe Allianz Arena și de către cei veniți în deplasare. Poate că fostul fundaș e suficient de puternic pentru a rezista unei asemenea presiuni și îndeajuns de inspirat încât să aerisească lucrurile la München. Dar cert e că ăsta nu e începutul pe care și-l doresc Hoeneß și compania. Rămâne de văzut dacă vor fi urmări.

La Dortmund, senzația e că nu se poate merge decât în mai bine. Capitularea de la Hoffenheim, 1-3, a fost un microcosmos al ultimelor 12 luni, în care trei antrenori și-au luat tălpășița. A venit rândul lui Peter Stöger, care și-a îndeplinit obiectivul de a prinde un loc de Champions League numai pentru că Leverkusen n-a reușit să întoarcă diferența de golaveraj. Nuri Șahin a spus-o cel mai bine. Pe de-o parte, un „pupați-ne în fund, ne-am calificat‟ sarcastic, pe de altă parte, un ton mai sumbru: „Le doresc tuturor, inclusiv mie, o perioadă de reflexie sinceră.‟

Lucien Favre e numele care stă pe buzele tuturor la Borussia. La 60 de ani, fostul principal de la Hertha Berlin și Gladbach nu-i tocmai cea mai originală idee pe care-a avut-o președintele Watzke. Schimbări mai radicale au avut loc în spatele culiselor, unde foștii jucători Mathias Sammer și Mathias Kehl încearcă să reanime sufletul clubului. Ceea ce nu va fi ușor, cât timp Watzke spune sus și tare în acea serie publicată de Sueddeutsche Zeitung că „Bayern nu mai poate fi prinsă din urmă.‟ Unele adevăruri nu trebuie neapărat spuse cu voce tare.

Dacă Dortmund nu crede, sunt alții care vor încerca imposibilul. Poate că Julian Nagelsmann, care se pare că va rămâne la Hoffenheim pentru aventura Europeană; poate Ralf Hassenhüttl cu RB Leipzig, care va investi și în continuare cu speranța că poate redescoperi forma din primul sezon în Bundesliga. Oricine ar fi, orice povești și desfășurări ne așteaptă, un lucru e sigur: nu va fi plictisitor.

 

Alte episoade din serie