Blaugrana Navidad: Barcelona îşi face cadou titlul tocmai pe Santiago Bernabeu

Danny Coposescu 23 decembrie 2017

În Papua Noua Guinee nu s-a văzut. Nici în Coreea de Nord, Malta sau Mongolia. În rest, n-a prea lipsit nimeni de la petrecere. Undeva peste 650 de milioane de telespectatori de pe glob şi-au deschis televizoarele pentru a vedea cel mai luxos produs al fotbalului mondial.

Mai ales de vreme ce La Liga a aşezat El Clasico la ora optimă pentru toată lumea, în afară de spaniolii care mai aveau de făcut cumpărături de ultimă oră pentru ajunul Crăciunului. Dar asta nu i-a oprit pe cei 81.044 de oameni să ocupe fiecare loc disponibil pe Santiago Bernabeu. Un derbi festiv n-avea cum să nu producă un banner tematic: „Blanca Navidad‟ a fost mesajul ultraşilor de la Madrid, un Crăciun alb care să relanseze un campionat consfiscat de Barcelona. Numai că marea majoritate dintre cei prezenţi sub soarele spaniol a trebuit să-şi ferească ochii nu doar de lumina prânzului. Când Aleix Vidal a făcut 3-0 pentru marea rivală, suporterii Realului rămaşi în tribune au profitat de ocazie să fluiere o tactică falimentară, un colaps nemaivăzut de pe vremea lui Benitez şi o cursă terminată în timp record.

De cealaltă parte, Ernesto Valverde a obţinut exact victoria de care era nevoie pentru a-şi cimenta reputaţia la Barça. Pentru prima dată în lunga istorie a rivalităţii, catalnii câştigă trei meciuri consecutive de La Liga pe terenul inamicului.

Real Madrid 0-3 Barcelona

Toţi s-au ferit s-o spună pe şleau. De la Sid Lowe la Andy West și la Gabriele Marcotti, toţi experţii fotbalului spaniol au repetat vechiul clişeu: forma nu contează când te pregăteşti de derbi. Chiar dacă Barcelona şedea liniştită la 11 puncte de Real în fruntea clasamentului, asta e natura unui meci a cărui istorie poate să umple un manual.

Dar un stereotip conţine doar sâmburi de adevăr. „The form book goes out the window‟ spune englezul înainte de un meci ca ăsta, dar dacă fotbalul s-ar juca într-o astfel de izolare, ar fi alt sport. Dacă Realul se chinuie acasă cu Levante sau Betis, de ce ar fi diferit tocmai împotriva liderului detaşat, care nu a pierdut niciun meci din august. Probabil doar faptul că singurele înfrângeri gustate de Valverde au venit în supercupa contra madrilenilor au ţinut vie iluzia că sâmbătă, totul poate începe de la zero pe Bernabeu.

Deja din formula de start a Barçei s-a infirmat lucrul ăsta. Valverde e un pragmatist desăvârşit, dar să-i vezi echipa cu patru oameni la mijloc e o raritate chiar şi pentru el. Contextul nu poate fi ignorat, nici măcar pentru o ocazie specială. Adevărul pur e că oaspeţii n-au avut niciun interes în a forţa nota.

Că Real Madrid n-a acceptat pe deplin invitaţia e ceea ce îi va enerva cel mai tare pe fanii madrileni; campioana Europei a fost ameninţătoare în două momente: la început, când lui Ronaldo i-a fost anulat un gol din ofsaid, şi spre final, când scorul era deja 0-2.

Barcelona a trebuit să apese doar puţin pe acceleraţie în repriza secundă pentru a prăbuşi castelul din cărţi de joc clădid de Zidane. Suarez a finalizat o contră pornită de Busquets, după ce Realul n-a luat în seamă avertizările date în primele nouă minute după pauză. Mai grav e poate că antrenorul francez n-a putut să accepte, decât mult prea târziu, că Benzema făcea cât un om în minus, sau că Sergi Roberto a fost mereu liber să zburde în ofensivă. Tocmai el i-a pus lui Suarez assistul pe tavă.

Şi pentru că un rău nu vine niciodată singur, Carvajal şi-a împlinit un rol curios, de portar: după ce Suarez oferise două şanse apărării adverse să respingă mingea, la a treia ocazie doar mâna fundaşului spaniol a evitat golul. Rezultatul? Roşu direct, bineînţeles, și, din penalti, încă un gol pentru Messi pe Bernabeu – al 15-lea din 17 vizite.

Abia atunci au intrat Bale şi Asensio, mult prea tardiv pentru a face altceva decât să demonstreze cât de periculoasă putea fi Real cu ei în teren. Până la urmă, a fost doar o ocazie pentru Ter Stegen să se distingă şi el într-un joc aproape perfect făcut de Barça. Cu atât mai mult cu cât a marcat şi Aleix Vidal, din serviciul cu numărul 200 oferit de Messi.

A fost cea mai grea înfrângere suferită de gazde de la acel 0-4 contra Barcelonei care l-a costat postul pe Rafa Benitez. În mod normal, ne-am aştepta la acelaşi rezultat şi după suferinţa asta, dar Zidane a strâns rezerve de răbdare mai vaste decât poate oricare alt antrenor din istoria recentă a Realului. Campionatul, însă, e pierdut. Nici o mie de contra-argumente din partea lui Zidane nu vor schimba realitatea rece a unui deficit de 14 puncte, indiferent de meciul în minus din mâna echipei sale.

Între timp, Valverde se transformă repede într-un erou neaşteptat pe Camp Nou. În patru luni, antrenorul catalanilor a reuşit să închidă cercul început în acea supercupă care pare acum la fel de înşelătoare ca acel vechi clişeu despre derbiuri.

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.