Rugbyul românesc, între bucuria scopului atins și sfiala mijloacelor. Sau cum răspundem la o întrebare incomodă: au avut dreptate adversarii?

Așa cum știi, echipa națională de rugby a reușit să se califice direct – și exact atunci când se aștepta mai puțin – la Mondialul de anul viitor din Japonia. A făcut asta în ciuda înfrângerii pe care a suferit-o la Tibilisi, în fața Georgiei (16-25), în ultima etapă a Rugby Europe Championship. A făcut-o când toți se pregăteau pentru complicata rută ocolitoare – barajul european cu Portugalia, apoi meciul greu cu Samoa – spre Tokyo. A făcut-o indirect, după ce Belgia a bătut Spania, contracandidata României la calificarea directă. În fine, a făcut-o controversat, pentru că arbitrii de la Bruxelles au fost români, spre nemulțumirea spaniolilor, care i-au acuzat de influențarea rezultatului.

A Romanian referee for a game Romania needed Spain to lose in order to qualify automatically for the Rugby World Cup? That's… unusual.

Belgium win 18-10. All kicking off at the end, Spain players not happy with the referee at all. pic.twitter.com/s1UctCA2De

— Ben Coles (@bencoles_) March 18, 2018

Drept consecință, bucuria calificării a fost diluată de o întrebare incomodă: dacă au dreptate spaniolii?

Și cum arbitrii Vlad Iordăchescu (central) și Radu Petrescu (asistent) nu ne-au putut răspunde deocamdată la întrebări – în așteptarea deciziei comisiei care va analiza vineri raportul supervizorului – am căutat răspunsurile disponibile.

Înainte de ele, uite încă o dată punctul culminant: supărată de înfrângerea din Belgia, unde nimeni n-a crezut că se poate împiedica, echipa Spaniei și-a vărsat necazul pe arbitrul Vlad Iordăchescu. Alergat de iberici și protejat de belgieni, centralul a părăsit terenul de joc escortat direct la mașină, iar de acolo la hotel. Presa din Spania a vorbit despre o mare nedreptate, unele ziare din Franța au preluat tema, iar în România, subiectul a împărțit terenul în două: a fost expediat de unii și tratat cu importanță, ba chiar cu afectare distinsă, de către alții. Chiar și așa, există poziții comune: puțini vor să treacă episodul sub preș, mai toți îl vor măcar explicat. Încercăm asta mai jos.

În primul rând, vom spune că nimeni nu va fi de acord cu acest tip de protest, pe care l-au regretat imediat chiar spaniolii: citat de „Marca”, căpitanul Jaime Nava și-a cerut scuze în numele echipei pentru persecuția arbitrului, cum a numit-o el, completând: „Ceea ce s-a întâmplat nu corespunde nici sportului, nici valorilor aceastei echipe”.

Într-adevăr, la rugby, certurile cu arbitrii sunt foarte rare, deciziile sunt discutate civilizat în timpul meciului, iar pentru fazele complicate există asistentul video.

Dar dacă agresiunea spaniolilor poate fi criticată, suferința lor poate fi înțeleasă. În definitiv, și-au văzut spulberat un vis – doar a doua lor prezență la un campionat mondial. Singuri au recunoscut, în același interviu din „Marca”, că au făcut un meci slab, și pentru asta trebuie să-și asume răspunderea. Dar spaniolii spun și că au încercat să convingă forul european, condus de Octavian Morariu, să schimbe bridaga de arbitrii. Dacă au făcut-o chiar după meciul câștigat cu România, atunci cererea lor pare rezonabilă; la fel cum nesoluționarea ei pare nesăbuită. Și totuși.

Cum a putut fi delegat un oficial român la acest meci? Răspunsul stă tocmai lângă spiritul de fair-play pe care s-a ridicat sportul ăsta. Spre deosebire de jocurile în care este principalul inamic –  tratat ca atare de jucători, comentatori, experți și suporteri -, arbitrul de la rugby e un soi de consultant: jucătorii îl întreabă una și alta, el își explică deciziile și cere asistența video în caz de nevoie. Spus altfel, nu există prea multe meciuri de rugby influențate de greșelile de arbitraj, ci eventual de maniera de arbitraj: unele echipe preferă o înțelegere mai liberă, altele încearcă să obstrucționeze jocul și să rupă ritmul – dacă arbitrul nu le taxează pasivitatea (iar asta cade la interpretarea lui), jucătorii pot încerca să fenteze, măcar într-o măsură, jocul.

Dar miza arbitrajului e mică. Nu există bănuiți și bănuitori, puțini stau cu ochii pe arbitri. Și dovezile sunt peste tot, inclusiv în Rugby Europe Championship, sau 6 Nations B, cum mai este numită competiția în care joacă România.

Ultimele două ediții ale REC – cea din 2017 câștigată chiar de „Stejari” – au contat, printr-un clasament cumulat, în drumul spre Mondialul de anul viitor din Japonia. Cu Georgia deja calificată, România a pornit favorită pentru celălalt locul secund (și calificarea directă), Spania și Rusia urmau să lupte pentru locul trei (în speranța unui drum ocolitor spre Japonia), iar Belgia și Germania încercau să-și paseze una alteia ultimul loc.

În condițiile astea, e bine să ne amintim că meciul Spania – Belgia a fost arbitrat de aceeași brigadă din România, cu Vlad Iordăchescu la centru. S-a terminat 30-0 pentru Spania, care era încă de anul trecut singura echipă care i-ar fi putut sufla României locul doi în clasament. Tot în 2017, trei belgieni au arbitrat rivala Belgiei, Germania, în jocul din Georgia.

Anul acesta, la Rusia – Belgia a fost o brigadă din Spania, în condițiile în care Spania era la momentul acela adversara directă a Rusiei pentru un loc trei care duce spre meciurile de baraj către Cupa Mondială.

Exemplele descriu perfect spiritul jocului, dar pot explica, într-o măsură, și decizia oficialilor de a alege trei arbitri români pentru meciul Spaniei, mai ales că, la momentul delegărilor, Spania se măsura mai degrabă cu Rusia decât cu România.

În final, Federația Europeană de Rugby, Morariu și comisia de arbitraj au de împărțit dreptatea într-un caz care putea fi evitat prin înlocuirea celor trei arbitri înjurați zilele astea în Spania. Numai că, înlocuindu-i, rugbyul ar fi ales să privească cu suspiciune într-o cameră în care s-a uitat mai mereu cu încredere. Or, dacă tot ajungi în situația asta, e mai înțelept să o faci în urma, nu înaintea unui eveniment.

*

Nu uita că decizia oficială urmează să vină vineri, 23 martie. Pe masă sunt eventuale pedepse și pentru brigada de arbitrii, dar și pentru echipa Spaniei. Rejucarea meciului – principala cerere a ibericilor – e foarte puțin probabilă.

Până atunci, poți să urmărești fie înregistrarea meciului, fie selecția câtorva decizii de arbitraj.

According to this video, the penalty count was Belgium 8 Spain 28. https://t.co/6bjPaazVLT

— Ben Coles (@bencoles_) March 18, 2018

***

Mondialul și drumul până acolo

În ciuda rezultatelor curioase obținute în acești doi ani de calificări – unde victoria din 2017 cu puternica echipă a Georgiei a venit la pachet cu înfrângerile surprinzătoare din Germania și Spania – naționala României a scos-o la capăt. Calificarea asta a venit fără artificii, fără surle și trâmbițe și poate chiar și fără glorie, dar e o calificare care păstrează România în topul rugbyului mondial, fie și numai la nivel de performanță statistică: până acum, echipa asta nu a ratat nicio ediție a campionatelor mondiale.

Dar cu cine și cât de puternică va ajunge naționala în Japonia? Greu de spus, din moment ce întregul staff tehnic al naționalei, în frunte cu galezul Lynn Howells, a demisionat de la conducerea echipei pentru ratarea unui obiectiv pe care – culmea ironiei! – l-a atins.

Head coach Lynn Howells, backs coach Rob Moffat and forwards coach Massimo Cuttitta have resigned from #RugbyRomania staff. Thank you for everything! https://t.co/sk9R524n7o pic.twitter.com/4Deio38waa

— Rugby Romania (@RugbyRomania) March 10, 2018

Situația ar trece drept nostimă, dacă n-ar fi expediată de întrebarea mai importantă – cum rămâne acum cu banca tehnică? Cine poate conduce România spre cele două victorii atât de căutate într-o grupă împărțită cu Irlanda, Scoția, Japonia și încă o națională necunoscută până acum.

În vârstă de 67 de ani, galezul e printre cei mai titrați antrenori care au pregătit naționala de rugby a României, el fiind în trecut antrenor principal și secund al selecționatei Țării Galilor, atât la tineret, cât și la „echipa mare”.

În cei cinci ani cât a stat pe banca României, Howells a câștigat un titlu în Rugby Europe Championship (anul trecut, obținut în urma unei victorii entuziasmante cu Georgia) și patru titluri în World Rugby Nations Cup, în timp ce la Cupa Mondială din 2015 a reușit să întoarcă privirile tuturor cu victoria împotriva Canadei  – cea mai mare răsturnare de scor din istoria competiției: 17-15, de la 0-15.

Lynn Howells a debutat pe banca tehnică a României pe 4 februarie 2012, într-un meci din Cupa Europeană a Națiunilor cu Portugalia, la București, câștigat cu 15-7. Sub conducerea sa, echipa a jucat 70 de meciuri, din care a câștigat 48, a obținut un rezultat de egalitate și a pierdut 21.