Alt an, acelaşi curs: Real Madrid s-a trezit mahmură după sărbători, Barcelona încă n-a terminat petrecerea. Sau a terminat-o?

Danny Coposescu 8 ianuarie 2018

E greu să nu te laşi influenţat de convenţia culturală care investeşte un an nou cu spiritul de renaştere. La urma urmei, sentimentul din spatele conceptului modern de „new year’s resolution‟ e acelaşi care traversează multe mitologii pe tot globul. O fi arbitrar şi iraţional, dar speranţa că o poţi lua de la capăt, cu rezultate diferite, doar pentru că s-a schimbat sufixul calendaristic e reală.

Cel puţin până realitatea te loveşte ca o palmă rece. Pentru unii, asta înseamnă că n-a trecut nici o săptămână din „era nouă‟ şi deja promisiunea de a renunţa la ţigări a dispărut într-un nor de fum. Pentru alţii, dar în acelaşi ton, vulnerabilităţile rămân la fel de cronice cum au părut în precedentele luni. Asta ne rămâne după ce Real Madrid a mai pierdut două puncte în La Liga, într-un 2-2 la Celta Vigo.

S-a întors roata

Luat în izolare, egalul Madridului de pe Balaidos nu-i tocmai şocant. Giganţii fotbalului spaniol pleacă greu victorioși din Galicia şi nimic din forma recentă a madrilenilor nu sugera un meci uşor. La asta se mai adaugă şi procentajul slab pe care-l are Real când joacă prima etapă dintr-un an nou în deplasare, aşa că lobul lui Daniel Wass, de o geometrie perfectă, n-a lăsat pe nimeni cu gura căscată, decât din admiraţie. Danezul a deschis scorul după o contră care a scos şi mai mult în evidenţă lipsa lui Sergio Ramos din echipă. De fapt, nu doar a căpitanului, ci a oricărui ajutor pentru Casemiro în faţa apărării. Brazilianul a ajuns să alerge ca un utilaj singuratic de pompieri într-un oraş năpăstuit de flăcări.

Alături de Modric şi Isco, instinctele lui Kroos sunt în ultima vreme exclusiv ofensive. Ceea ce-l serveşte bine pe Zidane, când din pasele neamțului rezultă assisturi ideale pentru Bale. Galezul e raza de soare care rămâne după seara trecută, iar dubla sa a întors rezultatul până la pauză. Mai mult, a reamintit tuturor nu doar de ce e capabil, ci şi că intenţionează să lupte mai departe (dacă-l lasă picioarele) pentru un viitor la clubul ăsta, indiferent de zvonurile interminabile care-l dau terminat.

Numai că aici se opresc veştile bune pentru Real. Ce s-a întâmplat după pauză l-a alarmant suficient pe Zidane încât să-i schimbe placa. Nu e vorba doar de egalarea lui Maxi Gomez, dintr-o fază minimalistă; nici de ineficienţa totală a unui Ronaldo care pare să piardă tot mai mulţi cai putere. E vorba mai degrabă de asediul în care s-a trezit echipa sa, unul care trebuia să se termine într-o capitulare. Iago Aspas a ratat un penalti şi alte ocazii serioase, majoritatea pornite dintr-o panică în posesie care a născut un munte de greşeli în jumătatea oaspeţilor.

„Suntem toţi puţin nervoşi în legătură cu a doua repriză, eu în special. Am pierdut mingea de multe ori, ceea ce nu facem de obicei, şi în momente foarte importante. Câteodată jucăm bine pentru 90 de minute, dar n-am făcut asta în ultima vreme. N-am explicaţii pentru ce s-a întâmplat‟, a spus Zidane.

Asta nu mai sună deloc a refrenul „neîngrijorat‟ pe care l-a tot repetat Zidane sezonul ăsta. Poate că motivul are ceva de-a face cu o vizită a lui Florentino Perez în vestiare după meci, niciodată un semn bun. Dar Zizou a explicat că „preşedintele vine mereu în vestiare să-i încurajeze pe băieţi, nimic mai mult.‟

În alte părți, alt preşedinte s-a putut lăuda cu un weekend perfect, pe care nimeni nu l-ar fi crezut posibil anul trecut în august. Bartomeu a privit cum Barcelona trece (în viteza a doua) de Levante, cu 3-0, şi apoi s-a putut scălda în lumina lui Philippe Coutinho. Cel mai scump transfer din istoria clubului (peste 160 de milioane de euro) e o mutare universal populară pe Camp Nou. Coutinho e înlocuitorul pe termen lung al lui Iniesta, stă la intersecţia ideală dintre tinereţe şi experienţă şi, mai mult decât orice, e unul dintre cei mai spectaculoşi jucători din Europa.

Că nu poate juca în stagiunea actuală de Champions League nu prea deranjează pe nimeni. Acolo va fi folosită cu multă grijă rezerva de energie a lui Iniesta. Că a fost cumpărat accidentat şi mai trebuie să se recupereze trei săptămâni contează şi mai puţin. Ousmane Dembele tocmai a revenit şi Barça se uită cu telescopul în urmă la urmăritoare. Important e că, la patru luni după că Gerard Pique recunoştea că se simte „pentru prima dată inferior‟ faţă de Real, catalanii nu doar că sunt la 16 puncte de rivală şi încă neînvinşi. Dar încet-încet, lotul Barcelonei începe să pară mult superior. Că a fost asamblat prin tehnici mai degrabă smulse din manualul „Galacticilor‟ e un disconfort identitar care devine tot mai tolerabil.

Acelaşi Costa şi artificii la Sevilla

Sid Lowe a spus-o perfect. Să marchezi la primul meci ca titular de la revenire şi apoi să primești cartonaș roșu e cel mai potrivit lucru pentru a-l descrie pe Diego Costa.

Atacantul nu s-a putut abține după ce a făcut 2-0 cu Getafe şi a plonjat într-o baie de mulţime. Cu tot cu galbenul pe care-l avea deja, deci aşa s-a încheiat debutul lui Costa pe Wanda Metropolitano, în minutul 68. Simeone ştie exact ce a (răs)cumpărat, deci n-a avut nimic de comentat, nici la decizia arbitrului, nici la gestul jucătorului său.

E greu să comentezi şi despre nebunia de pe Ramon Sanchez Pizjuan, unde Betis şi-a spulberat rivala cu un 5-3 halucinant.

Contextul face jumate din poveste aici, pentru că gazdele nu mai pierduseră acasă de 29 de meciuri şi în nici măcar unul dintre ultimele opt derbiuri. Un gol în primele 24 de secunde a prevestit iureşul, iar Betis nu s-a oprit decât în minutul 95. „Pot să mă retrag acum,‟ a spus veteranul Joaquin, suporter al verzilor din copilărie. Aşa se începe un an!

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.