Atunci când începe tenisul. Despre copiii de la Tenis 10 și cum sunt ei atrași pe teren

Înainte de tenisul mare, cel pe care-l privim la televizor, sunt numeroasele și dificilele etape de juniorat. Iar înainte de juniorat și de obstacolele lui, mai există o etapă: inițierea și primii pași pe terenul de tenis. Pentru asta există Tenis 10, părinții și o mână de pasionați. 

Sala de festivități a Centrului Național de Tenis a fost, zilele trecute, sub asediul celor aproape 100 de mici tenismeni care învață să folosească racheta unii abia de anul acesta, alții, “veterani”, de câțiva ani buni. În pustietatea de lângă Național Arena, la cap de line pentru troleibuze și la minus câteva grade care cereau înfofoliri serioase, culoarul vecin al casei tenisului ne-a dus spre încăperea colorată, plină de viață și de căldură de la toate tumbele micuților. Se adunaseră ca să fie unii cu alții, să-l aștepte pe Moșu, să fie premiați pentru activitatea din tenis și să asculte cântecele unui cor.

Dacă ai fi intrat acolo, tu, om mare, după ce n-ai mai fost de mult timp în contact cu copii, ai fi rămas puțin în pragul ușii, ai fi făcut un pas înapoi, ai fi înclinat capul în stânga sau dreapta încercând să înțelegi vacarmul. Copiii nu numai că joacă tenis; dar un băiat făcea un șpagat perfect, altul o ținea dintr-o roată într-alta, nu mai e nevoie să vă spun de turele de alergături și de lepșele amețitoare.

În tot amalgamul de țipete și voie bună, te întrebi, ca adult, dacă ai avut și tu vreodată, atâta energie. Câtă are Iuliana Rus, de exemplu, o prințesă blondă cu bluză și colanți roz care a descoperit de câteva luni tenisul.

De pe bancă o urmărește mama ei, care încearcă s-o ademenească să stea cinci minute pe bancă să mănânce ceva, dar Iuliana vrea doar să-i arate că i-au pictat față de pisică și să se lase fotografiată, ca apoi să fugă înapoi la joacă. Tatăl ei joacă tenis din pasiune; fiind mereu pe lângă el, micuța a cerut și ea să vadă cum e. Așa au adus-o la Centrul Național de Tenis. „A fost dezastru primele dăți, vă dați seama”, povestea mama Iulianei, în timp ce o urmărea cum se tăvălește printre baloane, „e mică, neascultătoare, dar am văzut că-i place.” După o perioadă în care a făcut balet, acum învață în fiecare sâmbătă și duminică cum să țină racheta și ce trebuie să facă cu mingea. Mama Iulianei recunoaște că nu urmărește sportul, dar cea mică desigur că știe despre Simona Halep și îi place de Serena Williams.

E al treilea an în care copiii se strâng la final de an ca să fie premiați, povestește Alina Tecșor, coordonatorul Centrului Național de Tenis, despre o inițiativă care caută să capitalizeze măcar un pic din momentul bun al tenisului. S-a făcut deja o tradiție, copiii știu că se întâmplă asta și așteaptă nerăbdători răsplata. „Sunt în jur de 80-100 copii aici”, spunea Tecșor, „un sfert din ei sunt noi, vin din primăvară; majoritatea, mai avansați, joacă tenis de câțiva ani.”

Dana Simionescu și Dani Grigore, două mame care locuiesc aproape de Centrul de Tenis, își aduc acolo copiii de aproape cinci ani. Fetele lor, ambele de nouă ani, sunt prietene și joacă împreună tenis, în aceeași grupă, de la 4 ani și jumătate. Încă de la doi ani, copiii au trecut prin înot, atletism, dans sportiv, schi, apoi au ajuns la tenis.

Atât Dana, cât și soțul ei au un trecut sportiv, atunci au ținut ca viața activă să fie continuată și de copiii lor. „Pe principiul mișcării, să aibă activitate”, spunea Dana zâmbind, „și se pare că a prins tenisul, fetele au cerut să rămână.” Fiind copii obișnuiți cu mișcare la puțin timp după ce au învățat să meargă, nu le-a fost greu să devină una cu racheta.

Ba, mai mult, mamele povestesc cum inițierile la tenis cu Dan Trifu și Cristi Bănică sunt distractive și fetele au fost atrase din prima. Cele mai mari vin de trei ori pe săptămână, ceilalți doi, mai începători, de două ori. În ultimul an, copiii au început să și urmărească ce se mai întâmplă prin tenisul mare, pe Simona, „normal, idolul tuturor”, spune Dana. Dacă le întrebi despre viitoarele performanțe ale copiilor, mamele nu știu sau se rețin să răspundă. Totul depinde de cei mici, dacă își vor dori drumul acesta. Și, firește, dacă ei, părinții, îi vor putea susține financiar. 

După ce au spart toate baloanele colorate avute la îndemână, după dansuri, tumbe, roți și un spectacol cu magician, copiii s-au așezat cuminți în genunchi, în fața unui cor cu copii îmbrăcați în alb și roșu. Deși unii sperau, printre alergăturile lor să vină Simona Halep sau Monica Niculescu să-i întâmpine, angajamentele celor două n-au făcut posibil acest lucru. Cu siguranță, însă, dacă ar fi fost acolo, le-ar fi spus că fără muncă nu se poate. Fie că-ți încălzești corzile vocale sau înveți să dai mingea peste fileu, nimeni nu ajunge departe doar cu talent, dar fără muncă.

*

Înainte de premierea de la CNT, Federația Română de Tenis a organizat la Brașov prima ediție a Turneului Campionilor Tenis 10 FRT, competiție pe trei categorii de vârstă, roșu (până la 8 ani), portocaliu (până la 9 ani), verde (până la 10 ani).

Tenis 10 este, practic, o etapă pregătitoare pentru micuți, înainte ca aceștia să intre în fazele de juniorat în care pregătirea devine specifică. La Tenis 10 se joacă pe terenuri cu dimensiuni speciale, cu mingi modificate, mai lente decât mingile normale de tenis și cu înălțimea fileului micșorată.

Scopul acestor modificări și ajustări este să ușureze integrarea copiilor, obișnuirea lor cu formatul de competiție, micșorarea gradului de dificultate și a vitezei de joc. Într-o idee, Tenis 10 le face viața mai ușoară acestora și evită situațiile în care copiii să se simtă deznădăjduiți, plictisiți sau să perceapă tenisul drept un sport prea greu pentru ei.

FRT organizează și un circuit dedicat, care are în jur de 200 de jucători înscriși. Momentul final al lui pe anul 2016 a fost Turneul Campionilor menționat mai sus; mai apoi, totul s-a încheiat cu micul party din București.

Câștigătorii Turneului Campionilor au fost:

Eva Prasacu, 9-7 cu Raissa Bobîrcea, în finala de la Roșu;

Briana Vîlceanu, 10-3 cu Luca Tuica, în finala de la Portocaliu;

Andrada Komarov, 2-0 în finala cu Cătălin Zidărescu de la Verde.