Au înflorit „Ciulinii”! Scoţia a redevenit o forţă în 6 Nations şi continuă, alături de Irlanda, cursa de urmărire a Angliei. Englezii au trecut razant pe lângă şocul competiţiei

Uitaţi de ghiocei şi zambile. Primăvara aceasta, adevăraţii vestitori ai primăverii sunt „Ciulinii” scoțieni și suporterii lor grozavi.

Pe Murrayfield din Edinburgh, prologul etapei a treia din Turneul celor 6 Naţiuni a însemnat Scoţia – Ţara Galilor. La egalitate de puncte după primele două etape şi bătute runda trecută de Franţa , respectiv Anglia, cele două formaţii ştiau prea bine că victoria este singura care le poate menţine în calculele pentru marele titlu.

Iar galezii au ajuns la Edinburgh în postura de favoriţi. Nu mai pierduseră în faţa chilturilor din februarie 2007, adică de fix 10 ani, şi nu aveau de gând să o facă nici acum. Numai că…

„Flower of Scotland” a fost de neîntrecut sâmbătă după-amiază. Ceva s-a întâmplat dincolo de real, dincolo de palpabil. Ceva ce scoţienii nu au mai trăit de multă vreme. Din 1999, mai precis, când au reuşit să câştige ultima ediţie a Turneului celor 5 Naţiuni. În actualul format al competiţiei nu au nicio izbândă; doar ei şi Italia se pot mândri cu asta. Numai că de data asta au îndrăznit mai mult. Au strâns din dinţi, au cântat ca întotdeauna şi au sperat ca niciodată. Şi le-a ieşit.

Conduşi la pauză, scoţienii din tribune probabil că aveau sentimentul unui deja-vu: „Iar ne bat galezii, iar ne luptăm pentru locurile patru-cinci”. Prima repriză a fost frumoasă şi echilibrată, singura încercare venind din partea aripii galeze Liam Williams, în urma unei acţiuni dezvoltate foarte frumos pe treisferturi. Finn Russell şi Leigh Halfpenny au fost responsabili cu transformările, astfel că între reprize tabela arăta 9-13. Nimic ieşit din tipare până aici.

Însă, după numai patru minute din repriza a doua, „Ciulinii” (după simbolul echipei – floarea de ciulin) au trecut în avantaj graţie unui eseu marcat de Tommy Seymour, aripa lui Glasgow Warriors, în urma unei faze de manual create de Stuart Hogg. Russell a transformat pentru 16-13 şi totul a căpătat o altă dimensiune.

„O Flower of Scotland, When will we see your like again…” a început să se audă din piepturile a peste 60.000 de suflete aşa cum parcă nu s-a mai auzit vreodată. Până și comentatorul a simțit să respecte momentul şi a tăcut preţ de câteva secunde. De aici, totul s-a terminat pentru Țara Galilor. Amețiți de muzica tribunei și de dansul adversarilor, galezii n-au mai mișcat tabela până la finalul celor 80 de minute de joc. De partea cealaltă, aflați parcă în transă, scoțienii au lansat atac după atac până când arbitrul i-a oprit. S-a terminat 29-13, prima victorie a Scoţiei în faţa Ţării Galilor de un deceniu încoace.

„Ţara Galilor, surclasată de o echipă cu o inimă enormă”, a spus, la final, comentatorul Florin Căruceru. „Scoţia magică!”, a răsunat pe Twitter, vocea miilor de comentarii, unele în franceză, altele în engleză, italiană ori română.

S-ar putea vorbi destul despre forma slabă a galezilor, sau de faptul că Warren Gatland, antrenorul lor de drept, nu poate lua loc pe bancă la această ediţie de 6 Nations din cauza faptului că va pregăti selecţionata Leilor britanici. S-ar putea găsi refugii de genul acesta, dar în rugby se respectă prea mult inima şi curajul. Spre lauda ei, Scoţia le-a avut pe ambele. Şi poate că anul acesta, după o iarnă prea grea, care ţine din 1999, va veni cu adevărat primăvara.

Irlanda – Franţa, meciul care confirmă încă o dată criza francezilor

FT: Ireland 19-9 France

Job Done, Bring on the Welsh & English.

Hit ? if still think we can WIN the #6Nations #IREvFRA pic.twitter.com/mUq2J2cf8j

— BenchWarmers (@BeWarmers) February 25, 2017

Aproape că nici nu mai ţinem minte de când naţionala Franţei n-a mai strălucit cu adevărat. Iar zilele astea ai senzația că echipa se încăpăţânează să joace slab. Meciul de la Dublin, precum și cel de pe Murrayfield (Scoția), a fost ca o finală pentru cele două combatante. Verzii şi albaştrii au intrat pe teren cu gândul la victorie.

La ora jocului, statistica confruntărilor din 6 Nations era de partea francezilor, cu nouă victorii şi șase înfrângeri, alte două meciuri terminându-se indecis. Iar la cum a început meciul, puteam spune că Franţa a călătorit în Irlanda decisă să-şi îmbunătăţească palmaresul. După 19 minute, scorul era 6-0 pentru „Cocoşi”, în urma a două lovituri de pedeapsă transformate de uvertura lui Clermont, Camille Lopez. Mai mult decât atât, Irlanda a scăpat cu faţa curată după ce Franţei i s-a refuzat un eseu la arbitrajul video, după un înainte milimetric. Abia în minutul 27 apus Irlanda primele probleme cu adevărat serioase defensivei franceze, iar trei minute mai târziu a venit şi prima încercare a meciului, semnată de irlandezul Connor Murray şi transformată de Jonathan Sexton. 7-6 la pauză.

Încrâncenarea şi jocul la rezultat şi-au pus amprenta şi în partea a doua, când niciuna dintre formaţii nu a mai marcat niciun eseu, loviturile de pedeapsă şi drop-golul reuşit de Sexton fiind singurele puncte reuşite pe tabelă. 19-9 rezultat final, iar Irlanda a trezit (parcă prea devreme) Franța din orice vis prea îndrăzneț în 6 Nations. Poate la anul…

Anglia a învins Italia, după un meci de poveste

„O victorie la 35 de puncte ar fi pe jumătate o înfrângere”, „minim 50 de puncte”, „vor mătura cu ei pe jos” – sunt doar câteva dintre afirmaţiile fanilor englezi dinaintea confruntării cu Italia. Aroganţi, englezii, fără discuție – aroganţi. Dar hai să fim sinceri, cine se putea gândi că Italia poate oferi un asemenea spectacol tocmai pe Twickenham? Şi asta împotriva maşinăriei create de Eddie Jones?

La Londra, italienii au oferit o lecţie tuturor acelora care i-au desconsiderat după primele două etape; o lecţie tuturor acelora care, nu demult, îi vedeau afară din 6 Nations pentru a face loc Georgiei sau României. În fine, o lecţie despre cum să pierzi cu capul sus, în ciuda faptului că, până la urmă, diferenţa a fost mai mare decât ne puteam gândi în minutul 70.

HT: WOW! What a finish to the first half ?@Federugby's Venditti gives the away side a shock lead…#ENGvITA #RBS6Nations pic.twitter.com/oBQ8rGAE6Q

— RBS 6 Nations (@SixNationsRugby) February 26, 2017

Anglia şi-a făcut treaba doar pe jumătate. A obţinut cele cinci puncte puse în joc (inclusiv punctul bonus ofensiv) şi aşteaptă ultimele două etape din postura de lider. Dar a uitat să convingă. A uitat să impresioneze, impunându-se mai degrabă din inerție.

An England win but not in the manner anyone expected,huge credit to the brilliant coaching of Italy by Conor O'Shea ?? #ENGvITA #6nations

— Jackie Mc (@Jackiem23) February 26, 2017

Pentru englezi urmează două finale. Peste două săptămâni, tot pe Twickenham, vine revelaţia Scoţia. Ce meci va fi! Un joc cât trei trofee: Calcutta Cup, care se acordă învingătoarei dintre cele două în fiecare an; Tripla Coroană, oferită echipei britanice care învinge într-o ediţie de 6 Nations celelalte trei formaţii insulare; plus marele trofeu 6 Nations. Apoi, în ultima etapă, Irlanda îi aşteaptă pe elevii lui Eddie Jones la Dublin.

Eddie Jones says England are in a good place after securing three wins from three in the RBS 6 Nations: https://t.co/pP8FLlrP0v pic.twitter.com/hXQcxRTe5C

— England Rugby (@EnglandRugby) February 26, 2017

Cine ştie ce se mai poate întâmpla? Dacă este cineva care poate prezice cu exactitate desfăşurarea lucrurilor, nu sunt eu acela.

Check out the RBS 6 Nations table after three rounds pic.twitter.com/Qm65XmvLYa

— ITV Rugby (@ITVRugby) February 26, 2017