Baloanele de aur ale lui Ronaldo o inspiră pe Real, Messi răspunde cu propriul record și Barça mărşăluieşte mai departe

Danny Coposescu 10 decembrie 2017

Dacă vrei o imagine care să rezume perfect starea fotbalului modern, ai putea s-o găseşti în festivitatea de pe Bernabeu, înainte de meciul dintre Real Madrid şi Sevilla. S-au scris multe rânduri despre obsesia tot mai puternică a unui sport de echipă cu succesul individual. Dincolo de hiperbole, colecţionarea baloanelor de aur are o forţă simbolică destul de importantă în sensul ăsta. Să-l vezi pe Ronaldo prezentându-şi „bling-ul“, cinci sfere lucioase aşezate pe un piedestal în faţa întregului stadion, e un fenomen cât se poate de contemporan.

Zeul trebuie omagiat, chiar şi dacă ultimul premiu crează un contrast şi mai puternic cu forma lui din sezonul ăsta. Jurnalistul Raphael Hoenigstein spunea, vinerea trecută, că portughezului îi pasă mai mult de trofeul ăsta decât de cele câştigate pe teren. Doar Ronaldo ştie dacă lucrurile stau într-adevăr aşa, dar poate că asta contează mai puţin. Poate mai important e faptul că, după ce ego-ul său a primit mesajul potrivit, atacantul a jucat cel mai bun meci din La Liga. Atât individual, cât şi în colectiv.

Real ne aminteşte ce poate

Campioana Spaniei n-a mai pierdut de peste o lună, deci strigătele de „criză!“ s-au mai domolit. Totuşi, până la jocul de sâmbătă, Realul n-a reuşit să arate nici măcar o dată convingătoare pe Santiago Bernabeu. Că Sevilla avea să vadă o altă faţă a gazdelor era clar deja din minutul trei.

E drept că andaluzii, probabil îngrijoraţi şi ei de forma adversarei, s-au hotărât să le dea din start o mână de ajutor. Nacho a acceptat cu multă recunoştinţă cadoul oferit în careu şi a marcat al şaptelea său gol în tricoul alb. Apoi, Madridul şi-a luat vreo 20 de minute să-şi tragă puţin sufletul pentru ce avea să urmeze.

Până la finalul reprizei, era deja 5-0, şi jumătate dintre jucătorii Sevilliei păreau aproape de lacrimi. Golul lui Toni Kroos şi mai ales cel al tânărului fundaş dreapta de 19 ani, Achraf Hakimi, au strălucit mai mult ca orice baloan de aur. Dar invitatul de onoare al petrecerii şi-a respectat statutul.

E greu să nu faci o legătură între dubla lui Ronaldo, care marcase doar de două ori în toate etapele precedente, şi bravada din preambulul meciului. „Sunt cel mai bun jucător din istorie. Niciun alt jucător n-a câştigat atâtea trofee individuale. Asta spune ceva, nu?“

Da, spune într-adevăr ceva, dar nu neapărat în sensul la care se gândea el. Preocuparea asta e una care evident îl consumă pe Ronaldo, dar dacă simpla menţiune a măreţiei sale e de ajuns să-l scoată din cea mai proastă pasă a carierei sale la Madrid, n-ai cum să nu admiri măcar puţin nivelul ăsta de egocentrism, oricât de parodic ar părea.

Ronaldo gravitează în jurul propriei axe şi vrea ca toată lumea să se alăture constelaţiei „CR7‟. Câtă vreme are puterea asta de atracţie, născută din fapte, nu din vorbe, narcisismul său va funcţiona mereu în favoarea lui Real Madrid.

Barcelona nu dă semne de oboseală

Valencia a câştigat cu greu acasă împotriva lui Celta Vigo. La fel şi Atletico, în deplasare la Betis. Aşa că Barça ştia exact ce are de făcut duminică seară, la Villareal, unde Ernesto Valverde a fost pentru scurt timp antrenor.

„Submarinul Galben‟ e o prezenţă eternă în jurul locurilor de Champions League, şi egalul obţinut in extremis de catalani sezonul trecut a amintit, dacă mai era nevoie, cât de greu e pe Estadio de la Ceramica.

Că era încă 0-0 cu 20 de minute rămase te-ar face să spui, în mod normal, că Barcelona s-a chinuit. Dar, sub Ernesto Valverde, echipa asta stoarce rezultate atât de constant încât nimeni nu mai are neapărat aşteptări la avalanşe de goluri şi victorii la 5-6 goluri diferenţă. Cu toate astea, prestaţia lui Villareal chiar i-a pus probleme mari adversarei, şi nu doar printr-o defensivă încăpăţânată. Ter Stegen n-a şomat în meciul ăsta şi e imposibil de spus ce s-ar fi întâmplat dacă Dani Raba nu îşi pierdea cumpătul în minutul 60.

Mijlocaşul n-avea niciun motiv să-i prezinte lui Busquets toate crampoanele de pe gheata dreaptă şi l-a lăsat pe arbitru fără prea multe alternative. Villareal a mai rezistat puţin, până când Suarez a găsit în sfârşit un spaţiu mai aerisit în careu, de care a profitat. Messi a pus luciul pe rezultat cu golul numărul 525, care-l pune la egalitate cu Gerd Müller în topul jucătorilor cu cele mai multe reuşite pentru un singur club din ligile importante ale Europei.

Culmea e că infatuarea lui Ronaldo a reuşit cumva să plutească chiar şi deasupra meciului ăsta. Întrebat (bineînţeles) ce părere are de cuvintele portughezului, Rakitic a spus: „Cu tot respectul pentru el, concurează cu cel mai bun din istoria jocului. Leo e unic. Cei din urma lui au ghinionul de a fi concurat cu el.“

Dezbaterea asta e, şi a fost mereu, un zgomot de fundal pentru La Liga. În contextul în care Barcelona rămâne neînvinsă, la cinci puncte în fruntea clasamentului şi la opt faţă de Real, certurile despre cine-i cel mai bun din istorie s-ar putea să compenseze pentru lipsa de competiţie serioasă pe teren.

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.