Barcelona face implozie la Celta Vigo, Real Madrid uită să câştige. Atletico e marea învingătoare a weekend-ului nebun din La Liga

Danny Coposescu 3 octombrie 2016

„Uno, dos, tres, quatro.“ Neymar se ridica de la pământ şi îi număra arbitrului faulturile făcute asupra lui de către jucătorii Celtei Vigo. Ar fi putut totodată să numere golurile pe care le încasase echipa sa, bulversată de ce se întâmpla pe Balaidos. Ce-i drept, după prima repriză, la fel se simţeau probabil şi spectatorii.

Uno, dos, tres a marcat Celta după ceva mai mult de jumătate de oră. De fapt, cele trei goluri au venit în 11 minute devastatoare pentru echipa lui Luis Enrique, care începuse destul de bine. Fără Iniesta, fără Mascherano şi, bineînţeles, fără Messi, Barcelona arăta iniţial cum a arătat şi în ultimele săptămâni: solidă, dar cu ceva în minus; totuşi, parcă mereu capabilă de o viteză în plus faţă de orice adversar.

Asta până a început colapsul total exemplificat perfect de tragedia personală a portarului Ter Stegen: pasa lui către Sergio Busquets parcă se cerea pur şi simplu interceptată, şi Iago Aspas nu s-a lăsat invitat de două ori. Următoarea atingere a fostului jucător de la Liverpool a fost un assist ideal pentru Sisto, şi nebunia a început. Dintr-o dată, Celta îşi hăituia ilustrul oponent pe tot terenul, iar jucătorii lui Enrique își petreceau restul primei reprize alergând spre propriul careu, încercând să oprească furtuna. Dar Aspas nu s-a lăsat oprit, a trecut de un Pique aflat în mare panică și a făcut 2-0. De acolo, pentru Barcelona a fost tot mai rău: Matthieu şi-a marcat un autogol (ce-i drept, încercând să evite o dublă garantată din partea lui Aspas), iar privirile jucătorilor catalani păreau pierdute în zare, într-o încercare deşartă de a procesa ce li se întâmplă.

Fără îndoială că mulți dintre ei se gândeau la ce păţiseră sezonul trecut, când Celta i-a zdrobit cu 4-0. Balaidos părea deja că ascunde ceva farmece pentru Barcelona. Numai că echipa a ieşit mai adunată de la cabine, iar băieţii lui Eduardo Berizzo ceva mai puţin motivaţi. Parcă pentru a accentua caracterul întors pe dos al meciului, Barça a revenit tocmai printr-o centrare finalizată cu capul de Gerard Pique. Era doar minutul 58, iar când Neymar marca dintr-un penalty câştigat de Andre Gomes, catalanii mai aveau jumătate de oră să facă uitat dezastrul din prima repriză.

Numai că Ter Stegen nu îşi devirusase încă sistemul. Plibându-se agale cu mingea la picior în propriul careu mic, sub un pressing indecis, germanul a ţintit tocmai fruntea lui Pablo Hernandez cu degajarea sa, iar scorul s-a făcut 4-2 pe fundalul melodiei din Benny Hill.

Pique a mai avut timp să iasă cel mai puţin şifonat din rândurile Barcelonei cu încă un gol din centrare în minutul 87, dar seara avea să fie a Celtei. Bietul Ter Stegen nu s-a ales nici măcar cu tradiţionala solidaritate între portari, după ce omologul de la Celta l-a mai şi criticat după meci: „Trebuie să ştii când să joci cu piciorul [pase scurte] şi când să degajezi mingea în aer.“ După meciul de ieri, nimeni nu-l va contrazice pe Sergio Alvarez.

Înfrângerea Barcelonei e cu atât mai dureroasă cu cât Real Madrid practic o invită din ce în ce mai insistent să-i ia locul în fruntea clasamentului. De peste zece ani nu s-a mai văzut o serie ca asta pe Santiago Bernabeu: patru egaluri consecutive, ultimul din serie acasă cu Eibar. Mai mult, a fost nevoie de lovitura de cap a lui Gareth Bale pentru a scoate punctul din întâlnirea cu mica echipă din Ţara Bascilor.

Trebuia să fie Bale, pentru că Ronaldo ar fi putut juca încă 90 de minute fără să marcheze. Portughezul are cel mai slab început în La Liga de când a venit la Real – un singur gol în şapte etape, ceva de neconceput pentru omul care a dat cel puţin 50 în fiecare din ultimele şase sezoane. Că Ronaldo şi-a găsit să-şi lanseze un lanţ de hoteluri la o zi după meci, vorbind despre cum iniţiativa face parte din viziunea sa a unui viitor dincolo de fotbal, nu are cum să fi picat bine.

Zidane a intrat în „damage control“ la conferinţa de presă: „E prea devreme să o luăm razna. Nu o să-mi pierd capul şi nici jucătorii nu o să o facă.“ Dar la Real Madrid nu e niciodată asta problema. Cel mai mult contează să nu-şi piardă capul fanii şi (mai ales) Florentino Perez.

Aşa a ajuns pe primul loc Atletico Madrid, pe care Griezmann o avertiza că se va bate mai degrabă la retrogradare, după un început slab. Acelaşi atacant francez a deschis scorul la Valencia, şi punctele au fost asigurate de Kevin Gameiro, care pare din ce în ce mai mult un transfer perfect de la Sevilla.

Dar şi meciul ăsta a avut o doză de nebunie, după ce portarul Diego Alves şi-a pecetluit locul în istoria fotbalui spaniol salvând două penalty-uri: mai întâi pe-al lui Griezmann (al doilea eşec de la 11 metri săptămâna asta şi al patrulea din ultimele şase încercări), mai apoi pe-al lui Gabi. E a 19-a lovitură de pedeapsă pe care o scoate Alves, un record absolut care-i duce procentajul la peste 50%, ceva ce nu prea s-a mai văzut de la Lev Yashin încoace. Dar pentru echipa lui Simeone s-a terminat cu bine: Atleti s-a așezat frumos în fruntea clasamentului, la egalitate de puncte cu Real, dar cu golaveraj mai bun, şi cu un punct mai mult ca Sevilla, care ia viteză sub Jorge Sampaoli şi trece pe podium, peste Barcelona, cu un 2-1 contra lui Alavés.

Ca şi etapa trecută, între locul 1 şi locul 6 sunt trei puncte. Cine a zis că La Liga se joacă între două echipe?

 

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.