„Campionatul înseamnă totul”: pentru prima oară în cinci ani, Real Madrid ia titlul La Liga. Visează acum la dublă

În cei 11 ani petrecuţi la Real Madrid, José Miguel González Martín del Campo, cunoscut ca Míchel, şi-a câştigat locul în legendara linie ofensivă condusă de Emilio Butragueño. Fostul mijlocaş a plecat din „La Fabrica“, pepiniera clubului, şi a ajuns pe culmile gloriei, cu şase medalii de campion în Spania.

Ar trebui să fie clar de ce preambulul ultimei etape, în care Real a jucat la Malaga şi Barcelona a găzduit-o pe Eibar, a fost dominat de istoria lui Míchel. Ca antrenor al Malagăi, a făcut o treabă foarte bună din aprilie, când a fost angajat. Dar în confruntarea decisivă cu Madridul, asta nu avea cum să fie ştirea principală. Narațiunea îşi cere tribut în fotbal şi nu-l poţi refuza. Nimeni nu s-a încumetat să spună că Míchel îi va face explicit o favoare marii sale iubiri, dar subtextul era clar.

Malaga manager Michel: "They [Real Madrid] taught me to compete and try to win, and It wasn't any different today."

Legend! pic.twitter.com/6MvE96RrLh

— RMadrid Edition (@RMadridEdition) May 21, 2017

Doar că, până să putem observa exact cum şi cât s-a chinuit Malaga să joace un rol dramatic în ultimul episod de La Liga, Real Madrid şi-a făcut treaba cu eficienţa înfricoşătoare care a fost leitmotivul unui sezon întreg: o respingere greşită la 90 de secunde după primul fluier a ajuns la Isco; o atingere simplă şi Ronaldo a ţâşnit spre careu; a doua atingere şi portughezul s-a văzut unu la unu cu portarul Kameni; o preluare, un dribling lejer şi o pasă în poarta goală – 1-0 din minutul doi. Expresia lui Míchel pe bancă a fost de ajuns pentru a convinge că nu ăsta era planul.

GOOOAAALLL CRISTIANOOOO! Simply the best. 1-0. #RealMadrid #HalaMadrid #LaLiga #RMLiga #Ronaldo pic.twitter.com/IGsqxbsRGc

— ㅤ³³ (@donYouri) May 21, 2017

Pentru Zidane, da. Fără dramă, fără emoţii şi fără interes pentru scenarii complicate, francezul şi băieţii săi au refuzat complet narațiunea gazetarilor. La fel a făcut-o şi Eibar, pe Camp Nou. Mica echipă din Ţara Bascilor a completat coşmarul pentru fanii Barçei cinci minute mai târziu, când Takashi Inui făcea 1-0 pentru oaspeţi.

Cam aşa s-a trezit Real cu mâinile pe trofeu pe La Rosaleda, la nici 10 minute de la începutul unei seri care trebuia să fie Box Office de Hollywood. Ceva din jocul din ce în ce mai dezordonat al madrilenilor a vorbit despre o uşoară confuzie faţă de situaţie. În ultimele săptămâni, mai ales după înfrângerea din El Classico, povara mizei s-a văzut mai ales în meciurile de pe Santiago Bernabeu. Eliberată de presiunea propriilor fani şi plecată practic cu un gol în faţă de la început, echipa a jucat prima repriză ca printr-o transă.

Zidane, însă, a rămas cât se poate de sobru şi alert. Fiecare pasă greşită, ocazie ratată sau şansă pentru Malaga l-a făcut să-şi scuture capul şi să strige indignat de la margine. Nu ştim ce s-a vorbit la pauză, dar elevii săi au ieşit de la cabine cu concentrarea refăcută. Minutul 55 a adus izbăvirea, momentul când jucătorii Realului şi-au pus coroana pe cap pentru prima dată din 2012 încoace. Un corner încâlcit a ajuns până la urmă la Benzema, atacantul a trimis mingea în poartă şi titlul pe Bernabeu.

.@realmadrid champions edits…. more coming up!!! pic.twitter.com/6UV4ICZUg2

— Shaheed Bhurgri (@SB7GFX) May 21, 2017

Cam tot pe atunci făcea şi Inui 2-0 pe Camp Nou, unde catalanii probabil ştiau foarte bine ce se petrece la Malaga. Asta ar explica de ce Barcelona a jucat timp de o oră cu un aer distras şi cu umerii lăsaţi. A fost pesemne nevoie ca jucătorii lui Enrique să digere realitatea dură că „remontada“ nu poate fi dusă până la capăt. Odată acceptat adevărul neplăcut, Barça s-a dezlănţuit şi le-a oferit fanilor singura revenire rămasă sub controlul echipei. În puţin peste 10 minute, scorul era 3-2. Messi şi Suarez şi-au confiscat primele două locuri în lista marcatorilor. Argentinianul a mai adăugat o bijuterie la sfârşit, al 37-lea gol în campionat, o doză de dulce în porţia de amar pe care Barcelona a trebuit să o înghită aseară.

Messi has the most goals after taking 3 touches or more (23) in 2017 than any other player in Europe Top 5 leagues.

Solo goal specialist. pic.twitter.com/CpRJnNLS5C

— BʀᴇᴀᴛʜɪɴɢMᴇssɪ (@BreathingMessi) May 21, 2017

Pe La Rosaleda, banca Realului şi-a stăpânit cu greu dorinţa de a invada terenul. Malaga a avut ocazii, Zidane s-a enervat, dar şi el, ca tot restul lumii, ştia deja că s-a terminat. Când a răsunat în sfârşit ultimul fluier, terenul s-a umplut de tricouri negre, alergând şi îmbrăţişându-se. Între ele, elegant şi suav, Zinedine Zidane s-a plimbat, admirându-şi munca: un lot întreg care a contribuit la un trofeu care înseamnă enorm pentru Real Madrid. Cum a spus-o şi antrenorul, „campionatul înseamnă totul“.

O victorie colectivă

Cam aşa se va rezuma titlul ăsta, şi poate asta va răspunde în sfârşit celor care se întreabă ce aduce Zidane de fapt ca manager. Cinci jucători au marcat cel puţin 10 goluri pentru Real. În total, 21 de marcatori diferiţi. Dacă nu pui portarii la socoteală, întreg lotul cuprinde 23 de oameni.

„Ştii unde eşti, ca antrenor la Real Madrid, ştii că aşteptările sunt foarte înalte. Îmi place asta, am trăit-o ca jucător, am câştigat totul cu acest club, cu tricoul ăsta, dar să câştig La Liga ca antrenor e totul, e maximul. Coeziunea a fost acolo tot sezonul, jucătorii care au jucat mai mult şi cei care au jucat mai puţin. E cea mai fericită zi din viaţa mea profesională.“

?? #Zidane: "This is my happiest day as coach."

? https://t.co/Zpd2Hu7kPd#33Ligas #HalaMadrid pic.twitter.com/TyQb5o30Lj

— CHAMPIONS! ? (@realmadriden) May 22, 2017

Când un om care a luat tot ce se putea lua în cariera sa de fotbalist spune aşa ceva, îţi dai seama cât de mult înseamnă momentul ăsta nu doar pentru Zidane, ci pentru întreaga instituţie cu care a ajuns să se confunde. Oricât de importantă ar fi Cupa Europeană pentru identitatea lui Real Madrid, eşecurile din campionat au durut – ca să fii cu adevărat cel mai bun club din lume, trebuie să fii întâi cel mai bun din propria curte.

În primul sezon şi jumătate pe scena mare, Zidane a satisfăcut ambiţiile regale ale Realului şi i-a pus din nou coroana spaniolă pe cap. La vară, francezul va avea fără îndoială mult de muncă. Rotaţia a mers miraculos de bine timp de un sezon, dar cam atât va ţine consensul cu jucători ca James Rodriguez sau Alvaro Morata, talente care vor să conducă, nu doar să contribuie. Dar ce s-a întâmplat din ianuarie 2016 până acum e de ajuns să convingă pe oricine că ajustările care urmează vor fi făcute de cel mai potrivit om pentru Real. Până atunci, mai e o ispravă de făcut: o a 12-a Cupă Europeană, prima dublă de aproape şase decenii şi o apărare fără precedent a titlului Champions League.

Dacă reuşeşte şi asta, Zinedine Zidane va redefini maximul.

Zinedine Zidane has won 4 trophies in 16 months as Real Madrid manager – 1 trophy every 4 months. #HalaMadrid pic.twitter.com/DDyrj5Yd0m

— RMadridHome (@RMadridHome_) May 22, 2017

Camp Nou îşi ia adio de la Luis Enrique, Atletico de la Vicente Calderon

Sezonul nu s-a terminat pentru Barcelona, dar n-ai fi spus asta uitându-te la scenele de după meciul cu Eibar. Mai e o finală de cupă, sâmbăta asta, dar totul pare o consolare şi nimic mai mult pentru catalani. Dar Luis Enrique poate pleaca de pe Camp Nou cu o victorie şi asta e bine. Antrenorul merită apreciat pentru trei ani intenşi care i-au taxat răbdarea. Asta s-a văzut cel mai bine în faptul că, de când a anunţat că nu va mai continua, Enrique a părut mai relaxat şi mai împăcat ca oricând.

Luis Enrique: "I don't care about my legacy, the love of players and fans is more important" .
We will always love you coach ❤️? pic.twitter.com/ZOvCBTiL2l

— Neymar Messi Fans ⚽ (@Fc_barcelona_Gr) May 22, 2017

Culmea e că asturianul va termina cu statistici considerabil mai bune chiar şi decât cele ale lui Pep Guardiola. Enrique a câştigat peste 76% din meciuri şi, dacă ia Copa del Rey în weekend, va fi adăugat şase trofee la visteria Barçei, în doar trei ani.

Dar clişeul nu e clişeu degeaba, şi numerele nu spun toată povestea. Enrique nu a părut niciodată confortabil în rolul ăsta şi nici fanii cu el. Chiar şi cele mai mari reuşite ale sale au fost diminuate de zvonuri cu privire la influenţa vestiarului. Barcelona are o vară grea în faţă, cu întrebări dificile şi răspunsuri încă neclare, o sarcină pe care Enrique probabil se bucură ca nu o are în cârcă.

Totuşi, cu Eibar, antrenorul a primit în sfârşit aprecierea pe care o merită. „Mereu unul dintre noi“ a spus un banner uriaş desfăşurat în tribune, un sfârşit frumos pentru o relaţie tumultoasă.

The League ends with rivals Real Madrid being Champions, Congratulations.

Not to Forget, Gracies Luis Enrique. #FCBlive ?? pic.twitter.com/TefmoRnpGV

— Catalan Edition (@CatalanEdition) May 21, 2017

„Nu e un adio, mai degrabă la revedere. Anul viitor o să mă întorc pe Camp Nou ca membru şi o să mă bucur de meciuri.“

Şi Vicente Calderon îşi primeşte finalul fericit. Vechiul stadion îşi termină povestea cu finala cupei, dar Atletico i-a dat deja un ultim capitol pe cinste. Victoria cu 3-1 în faţa lui Bilbao a fost asigurată de o dublă din partea fiului preferat al clubului, Fernando Torres, şi el la probabil ultimul meci jucat în dungile alb-roşii. „Viaţa şi amintirile mele se leagă toate de Vicente Calderon, cele mai bune zile ale mele ca suporter şi jucător sunt în stadionul ăsta“, a spus atacantul la final.

To be remembered forever ❤#VicenteCalderon pic.twitter.com/XesA196PmZ

— ATM +x ? (@garrix_gresti) May 21, 2017

Pentru Diego Simeone, drumul va continua în noul cămin al lui Atletico Madrid. „Da, o să rămân. Şi ştiţi de ce o să rămân? O să rămân pentru că acest club are un viitor şi viitorul suntem noi.“ Cuvintele antrenorului au făcut Calderonul să mai strige încă o dată la unison, înainte să se tragă cortina.