Chelsea câştigă acasă la City şi îl lasă pe Guardiola cu întrebări şi jucători suspendaţi. Bournemouth face alte miracole contra lui Liverpool

E ceva cu Bournemouth și cu scenariile improbabile. Aşa a fost sezonul trecut, când întâi Chelsea, apoi Manchester United au căzut în faţa nou-promovatei. Aşa e şi sezonul ăsta, când echipa lui Eddie Howe s-a autodepăşit.

Meciul cu Liverpool e punctul culminant al unei logici care nu ţine cont de diferenţe de buget şi prestigiu. Bournemouth, ca şi Leicester şi alte echipe ca ele, şi-au croit propriile certitudini şi procese, premise şi convingeri care să le poată da un plus acolo unde, pe hârtie, se văd doar minusuri. E o logică care face din Premier League un campionat atât de special.

Cum altfel explici nebunia de pe Dean Court? Pentru că, după 22 de minute, favorita întâlnirii avea deja 2-0. Şi nu din întâmplare, ci urmărind logica calităţii superioare: Liverpool pur şi simplu i-a ascuns mingea lui Bournemouth şi a făcut cu ea ce a vrut, când a vrut. Sadio Mane a depăşit uşor linia defensivă a gazdelor, a preluat mingea lungă trimisă către el şi a ciupit mingea dincolo de portarul Boruc. Nici bine nu terminase să se bucure de al şaptelea său gol în 14 meciuri, că Divock Origi ocolea ieşirea hazardată a lui Boruc şi finaliza dintr-un unghi dificil.

Cum altfel explici impactul lui Ryan Fraser, un scoţian de 22 de ani care are mai degrabă construcţia unui halterofil decât a unui fotbalist? Introdus în minutul 55, când Liverpool trecea încă agale prin meci, ca printr-o plimbare plăcută de duminică după-amiază, Fraser a dinamitat complet parametrii meciului. Cu a doua sa atingere, tânărul atacant l-a forţat pe Milner să comită fault în careu şi a deschis astfel, după transformarea lui Wilson, o lume a posibilităţilor.

Numai că golul de 3-1 al lui Emre Can, o rachetă ţintită direct în vinclul porţii lui Bournemouth, trebuia să facă închidă meciul. Dar ceva se schimbase fundamental în joc.

Dovada? Acelaşi Fraser a pasat mingea în poartă din careu, dincolo de saltul ineficient al portarului german Karius, şi golul lui Can parcă nici nu a mai contat. Două minute mai târziu, nici avantajul aparent consistent al lui Liverpool era dus: Fraser i-a centrat fundaşului central Steve Cook, care a cules mingea din aer, a pivotat şi a trimis în poartă, totul într-o singură mişcare fluidă. Când apărătorii tăi reuşesc astfel de execuţii tehnice, ştii că ai trecut într-o altă logică, care nu mai ţine cont neapărat de aşteptări obişnuite.

Şi logica asta se vrea dusă până la capăt. Aşa se explică insistenţa aproape nevrotică cu care Bournemouth încă ataca în minutul 93. Departe de a se gândi la protejarea unui punct care păruse imposibil de obţinut, Eddie Howe şi ai săi a văzut doar poarta adversă. Liverpool parcă s-a văzut forţată de o mână nevăzută să se supună. Şut Cook, gafă Karius, gol Nathan Ake. 4-3 şi prima victorie contra lui Liverpool din istoria lui Bournemouth.

75' #AFCB 1-3 #LFC
FT #AFCB 4-3 #LFC

One of the great #PL comebacks ? pic.twitter.com/MPEtkj8Hcp

— Eurosport UK (@Eurosport_UK) December 4, 2016

Senzaţia că, dintr-un anumit moment, oaspeţii pur şi simplu au fost purtaţi şi ei de valul care a condus-o pe Bournemouth e oglindită şi în resemnarea melancolică de pe faţa lui Klopp după meci. „Am deschis uşa şi au intrat în fugă. La 3-3, Eddie Howe luase foc şi trimitea pe toată lumea în atac. E o victorie meritată pentru Bournemouth. E o poveste grozavă, păcat că suntem victimele ei.“

Înfrângerea asta i-a mai dat un motiv de a zâmbi lui Antonio Conte. Nu că ar fi dus lipsă, după succesul turbulent de pe Etihad cu 3-1. Într-un derby al defensivelor cu trei oameni, Chelsea s-a dovedit nu doar mai bună, ci şi mai puternică mental, cum spune şi jurnalistul Paul Wilson.

Autogolul lui Gary Cahill a deschis într-adevăr scorul şi De Bruyne a reuşit performanţa de a trimite în bară din 4 metri, cu poarta goală. La 2-0, poate că lucrurile ar fi stat altfel. Aşa, Chelsea a început să o macine pe Man City prin contre rapide şi devastatoare. Tridentul ofensiv Hazard – Costa – Pedro/Willian şi-a depăşit adversarii direcţi din nou şi din nou. În special fundaşul Otamendi a fost terorizat de Costa, ca l-a rotit ca pe un titirez şi a egalat. De acolo, doar băieţii lui Conte păreau capabili să câştige. Willian a expus din nou slăbiciunea apărării în dueluri unu la unu şi a marcat şi el. Hazard a pus cireaşa pe tort în minutul 90 şi a lăsat-o pe Chelsea la patru puncte în faţa lui City (şi Liverpool).

Acţiunile lui Aguero şi Fernandinho l-au lăsat pe Guardiola cu şi mai multe dureri de cap. Argentinianul s-a aruncat într-un atac teribil de periculos asupra lui David Luiz şi a fost eliminat direct. În mijlocul agitaţiei, Fernandinho s-a supărat rău pe Fabregas şi a primit şi el roşu, înainte să apuce să-şi verse nervii şi mai mult pe mijlocaşul catalan.

I want someone to back me like @chalobah backed @DavidLuiz_4 ?? pic.twitter.com/EIObYicKC8

— Oscar (@ozzymillz) December 3, 2016

Aşa că doar Arsenal reuşeşte să ţină pasul cu maşinăria lui Conte. Alexis Sanchez a făcut ce a vrut împotriva lui West Ham, pe Stadionul Olimpic din Londra. Un hat-trick pentru chilean, plus câte un gol pentru Özil şi Oxlade-Chamberlain, au produs scorul usturător de 5-1 care îl lasă pe Slaven Bilic, care s-a declarat „umilit“, la marginea prăpastiei.

What a photo #Arsenal pic.twitter.com/KSbO1NdqHj

— CÖME ÖN ARSENAL (@davidhickman14) December 4, 2016

Şi, bineînţeles, nu puteam încheia etapa fără un moment Mourinho. Timp de 89 de minute, Man Utd nu a fost grozavă împotriva lui Everton, dar golul lui Ibrahimovic părea să o conducă spre o victorie meritată. Doar că Fellaini, intrat tocmai pentru „a proteja defensiva“, în cuvintele antrenorului său, a reuşit din nou să cadă în ridicolul care pare să-l bântuie de când a plecat de pe Goodison Park; imaginile de mai jos sunt mai mult decât clare. Belgianul l-a faultat în careu pe Idrissa Gueye, Baines a egalat din penalti şi cele 21 de puncte pe care Man Utd le-a strâns până acum sunt mai puţine decât sub David Moyes sau Louis Van Gaal, în primul său sezon.

Marouane Fellaini's vs Everton

0 tackles won in own half
1 foul
1 yellow card
1 penalty conceded

— From The Stands (@FromTStands) December 4, 2016

Fellaini came on in the 85th minute today…?

This was his contribution…? pic.twitter.com/JrYxQXKqsO

— Mitch Clarke (@mitch5clarke) December 4, 2016

La sfârşitul meciului, Mourinho exersa practica binecunoscută de a da răspunsuri fără a le explicita. Întrebat ce părere are despre acordarea penalti-ului, portughezul a repetat doar „nu am nicio părere“ şi „no comment“. În logica proprie a lui Jose Mourinho, cuvintele ăstea fac cât o tiradă.

The #PL table with 1️⃣ more game of Matchweek 14 to come… pic.twitter.com/CWbbK7XdQz

— Premier League (@premierleague) December 5, 2016