Cu „handsfree”, fără „handsfree”. Despre condiția antrenorului în Liga 1 și despre cine l-a învins, de fapt, în derbi, pe Dan Petrescu

Fotbalul românesc ne oferă zilnic motive de amuzament, dar tevatura de o săptămână întreagă despre ce strategie va alege Dan Petrescu ca să-și transmită mesajele spre banca tehnică, în condițiile în care era suspendat, le-a întrecut pe multe.

S-au găsit imagini de arhivă în care consilierul juridic al CFR Cluj făcea „telefonul fără fir” dinspre tribuna oficială înspre banca tehnică a „vișiniilor”, iar de aici o întreagă discuție. Asta într-un fotbal în care patronii dau în mod frecvent indicații din tribună antrenorilor și, culmea culmilor! chiar în contextul unui meci în care CFR Cluj juca împotriva lui FCSB, echipă al cărei patron anunță primul 11 din importante meciuri internaționale cu o zi înainte, în prime-time, la televizor, și decide cine și când nu mai are ce căuta pe teren. Pentru că așa simte el.

Până la urmă, consilierul juridic al CFR-ului a stat în spatele porții, vorbind la „handsfree” tot meciul. Putem doar bănui că a vorbit cu Dan Petrescu, pentru că loja în care stătea fostul mare internațional era închisă cu un geam puternic reflexiv. În nebunia ultimelor minute, când meciul se încinsese la maximum în urma deciziilor de arbitraj, iar FCSB ataca disperată să obțină egalarea, însuși președintele Iuliu Mureșan a coborât în tribună, lângă banca secundului Bordeianu. Asta da premieră în fotbalul românesc, antrenorul să stea la oficială, iar președintele să execute ordinele la buza terenului!

Dar nici tehnologia de ultimă oră, la care nici nu îndrăzneau să viseze chibiții mai bătrâni de azi, care copiau la teze de pe fițuici mototolite, nici dedicația departamentelelor juridic și executiv ale CFR-ului nu l-au ajutat pe Dan Petrescu să țină de scor după eliminarea fundașului stânga, Peteleu.

Rămas în zece oameni, „SuperDan” a scos oamenii de atac, pe Omrani (66) și Țucudean (85) și a trimis în teren doi tineri cu fuleu, pe Mailat și Costache, și i-a transmis lui Culio să strângă în banda stângă.

Dincolo, după ce începuse curajos cu experimentații Alibec, Budescu, Morais și Teixeira din primul minut, după care îi aruncase în teren pe Florin și Cristi Tanase încă de la pauză, Nicolae Dică avea să dea lovitura de maestru pe final, când, renunțând total la precauții, l-a trimis pe Planic în banda dreaptă, exact acolo unde suferea CFR-ul, și l-a aruncat în careu pe masivul Gnohere. Ultima mișcare avea să-i atragă, de altfel, furia lui Alibec, încă un semn al respectului de care se bucură tehnicienii din România atunci când patronii insistă să se bage peste ei.

E aproape hazardat să cauți delicatese tehnico-tactice într-un meci de luptă și de nervi precum CFR – FCSB, mai cu seamă într-un final jucat zece contra zece, cu o echipă care nu mai avea nimic de pierdut. Dar mutările tactice ale FCSB-ului s-au dovedit decisive, căci Planic a fost periculos în mai multe rânduri, iar golul a venit tocmai la o minge pusă de el, nestingherit, cu capul, dintr-o poziție în care trebuia marcat de fundașul stânga al gazdelor. Peste toate – și mai ales peste furia lui Alibec – golul a fost marcat de nou-intratul Gnohere.

Acum, după ce a scăpat-o încă o dată din mână pe FCSB în acest sezon, e limpede că lui Dan Petrescu nu i-a funcționat „handsfree”-ul. Ce rămâne în continuare un mister e dacă i-a funcționat sau nu lui Nicolae Dică.