Cu Manchester United deja eliminată din Champions League, fotbalul englez tremură acum pentru Arsenal și Chelsea

Decembrie aduce în fiecare an zăpadă (parcă tot mai puţină), sărbători şi, pentru microbişti şi nu numai, deznodământul grupelor Champions League. În ultimii ani, odată cu desprinderea în frunte a unui grup select de super-cluburi, a scăzut şi potenţialul pentru surprize şi drame de ultim moment. Faptul că în trei din ultimele patru sezoane, semifinalele au fost Real Madrid, Bayern Munchen, Barcelona plus încă cineva e încă o dovadă a trend-ului.

Şi totuşi, nu e tocmai rost de plictiseală. Ieri, la ora 21.45, mai existau șapte locuri în optimi şi 13 echipe care se luptau pentru ele. La 23.30, mai rămăseră doar patru, iar Manchester United îşi luase deja adio de la competiţia care a făcut-o cu adevărat un gigant al fotbalului mondial. Wolfsburg 3 – Man. Utd. 2 este lead-ul serii trecute.

Pe vremea lui Sir Alex Ferguson, a nu progresa din grupă însemna sfârşitul lumii, dacă îți mai amintești un interviu de la finele lui 2011. După ce fusese finalistă cu câteva luni înainte, Manchester era acum eliminată din faza grupelor (o grupă care includea un Oţelul Galaţi cu 0 puncte după șase meciuri). La conferinţa de presă, Ferguson se vedea pus sub presiune de jurnalişti în legătură cu rezultatele slabe din Europa. Pentru scoțian și pentru fanii lui Manchester asta era ceva de neconceput. Sir Alex, un antrenor care avea presa la picioare ca nimeni altul – poate în afară de legendarul Brian Clough –, pus la zid de reporteri după eliminarea din Champions League. Pentru că nici măcar Ferguson nu era la adăpost dacă United rata cel mai important obiectiv al său.

Acum, însă, când Man. Utd. părăsește iar competiția după primele șase jocuri, Louis van Gaal este deja obişnuit cu interogările jurnaliştilor – ceea ce englezii numesc „grilling‟. După o serie de rezultate de 0-0, atât în Premier League, cât şi (în mod fatal, cum avea să se adeverească) cu PSV Eindhoven acum două săptămâni, nu avea cum să fie altfel. Și chiar dacă meciul cu Wolfsburg nu a fost deloc plictisitor – așa cum a tot fost echipa lui van Gaal în ultima vreme -, aceleaşi probleme care au făcut ca Manchester să marcheze doar șapte goluri în cele 10 meciuri dinaintea confruntării cu germanii au recidivat şi ieri seară. Neinspiraţi în faţa porţii, greoi şi lipsiţi de creativitate în construcţie – mai puțin la faza primului gol -,  jucătorii lui United au ameninţat rar și numai din faze fixe. Ceea ce ar fi fost în regulă dacă nu s-ar fi apărat catastrofal, tot la fazele fixe.

Neputinţa sculptată pe faţa lui van Gaal, cu fanii lui Wolfsburg extaziaţi pe fundal, la golul de 3-2, spune o mare parte din povestea olandezului în Manchester de până acum: Manchester nu joacă bine și, dacă până acum rezultatele o țineau în cărți, iată că vine prima mare lovitură. Și faptul că golul eliminării a venit la două minute după ce Wolfsburg îi făcuse adversarei cadou un autogol hilar, care o aducea pe Manchester la o egalitate nesperată, e şi mai reprezentativ. Un atac impotent şi o apărare prea fragilă în meciurile importante. Unii gazetari britanici spuneau, după unul dintre cele cinci meciuri de 0-0 recente, că mai degrabă s-au uita la un zid de cărămidă decât să o mai vadă pe United atacând.

Those Louis van Gaal substitutions explained. pic.twitter.com/qhYbkAuL8b

— Barney @Red News (@barneyrednews) December 8, 2015

Manchester United’s back 4… pic.twitter.com/k2j2nXpuyF

— Footy Jokes (@Footy_Jokes) December 8, 2015

#MUFC in Champ Lg since 2011 final 11/12: Group stage 12/13: R16 13/14: QF (Moyes!) 14/15: Didn’t qualify 15/16: Group stage Not good enough

— Oliver Kay (@OliverKayTimes) December 8, 2015

Iar problema lui Manchester devine acum problema fotbalului englez. Asta pentru că Chelsea şi Arsenal îşi joacă și ele şansele la calificare tot în ultimele 90 de minute ale grupelor lor, astăzi.

Pe de o parte, avem o Chelsea într-o formă deplorabilă care trebuie să nu piardă contra lui Porto, care la rândul ei poate trece mai departe cu o victorie (sau egal, în funcţie de rezultatul dintre Dinamo Kiev şi Maccabi Tel-Aviv). Anul trecut, am fi vorbit de o formalitate şi am fi schimbat canalul. Dar anul acesta, și după 0-1 acasă cu Bornemouth sâmbătă, cine mai știe?

Pe de cealaltă parte, avem un Arsenal bipolar, cel puţin în Champions League. Un 2-3 acasă cu Olympiakos a fost succedat de un 2-0 eroic cu mamutul Bayern, rezultat şters din memorie de un 1-5 în returul de la Munchen. Diferenţa faţă de situaţia vecinilor de la Chelsea e că lucrurile sunt mai complicate în meciul lor de astazi, de la Pireu. Arsenal trebuie să câştige, şi nu oricum, ci la două goluri diferenţă sau la unul singur, cât timp scorul e mai mare de 3-2. Asta înseamnă că Wenger are tare mult de muncă dacă nu vrea să piardă calificarea în optimi pentru prima oară din 1999.

De ce spun că situaţia e una delicată pentru fotbalul englez? Pentru că cele patru locuri de care se bucură acum Premier League în competiţia europeană de top nu sunt bătute în cuie. Performanţele cluburilor din orice campionat afectează coeficientul care dictează câte locuri sunt disponibile pentru acel campionat în Champions League. După patru sezoane slabe, în care doar Chelsea a reuşit să treacă de optimi (în 2012 când a câştigat incredibil competiţia şi în 2014, când a ajuns în semifinale), coeficientul Premier League a plonjat mai ceva ca Ashley Young în careul advers. Serie A, care şi-a făcut în linişte treaba în ultimii ani, ameninţă să-şi ia înapoi al patrulea loc, cel de play-off, pentru grupe.

Impactul negativ (economic şi nu numai) pe care pierderea unei echipe de pe cea mai luxoasă scenă din fotbalul european l-ar avea asupra pretenţiilor campionatului englez nu pot fi exagerate. Culmea, exact Man City, atât de constant dezamăgitoare pe scena asta, e raza de soare pentru Premier League. Calificată deja din etapa trecută, cealaltă jumătate din Manchester a pus sare pe rana marei rivale, terminând grupa cu un 4-2 în faţa Borussiei Mönchengladbach, una dintre cele mai în formă echipe din Germania.

În celelalte meciuri de aseară, s-a revenit la tiparul pe care l-am menţionat la început. Lucrurile erau clare înainte ca Real Madrid să dezintegreze pe Malmö cu 8-0 (Ronaldo, cu patru goluri, a devenit primul jucător care înscrie cel puțin 10 goluri în faza grupelor) şi PSG să bată aproape plictisită Şahtiorul lui Mircea Lucescu, 2-0. Benfica şi Atletico Madrid şi-au disputat doar primul loc în grupă, ambele fiind deja calificate, iar spaniolii au ajuns, printr-un 2-1 luptat, la 13 meciuri consecutive fără înfrângere.

Astăzi însă, când alte 10 echipe își joacă calificarea, avem din nou cu ce să alungăm plictiseala. Dinamo Kiev şi Porto şi-ar dori să o lase pe Chelsea acasă, Olympiakos se pregăteşte să se apere de Arsenal, iar Roma şi Bayer Leverkusen, care au împărţit 13 goluri în două meciuri, se confruntă de la distanţă pentru a însoți Barcelona în optimi. Tot acolo vor să ajungă surprinzătoarea Gent și anemica echipă a Valenciei.

Pentru toate aceste echipe, finala (sau finalul) Champions League se joacă azi.