Cu Neagu odihnită, naționala României trece greu de Kazahstan, ne face cunoștință cu noua generație. Urmează meciurile decisive

Cu atenția împărțită între Kazahstan – obiectivul imediat, dar mai puțin important pentru clasament – și meciul complicat de miercuri (8 dimineața) cu Muntenegru, echipa națională a României și-a propus să exerseze azi ce poate fi util și mâine. Nu prea multe, dacă ne gândim la diferența de valoare dintre cele două adversare.

Extrema Sonia Seraficeanu, cea care a intrat foarte bine pe finalul meciului cu Senegal, când a înscris două goluri, chiar într-un moment când adversarele încercau o ultimă revenire, ne spunea și ea că „vom încerca deja să pregătim meciul cu Muntenegru, care se bazează mult pe extreme. Cred că toate vom avea șansa să jucăm cu Kazahstan. E o echipă destul de accesibilă, dar trebuie s-o tratăm cu răbdare, am văzut că plimbă mingea foarte mult și nu trebuie să ne lăsăm surprinse pe aruncările lor de la 9 metri.”

România a întâlnit ultima dată Kazahstan în grupele Mondialului din 2015. A fost 36-20 pentru o națională a României în care jucau Elisei, Brădeanu, Manea, Nechita, Szucs, Geiger sau Buceschi, una dintre pierderile mari de dinainte de acest turneu. Așa că această revedere cu adversarele din Asia Centrală (deși o mică parte din vestul Kazahstanului aparține Europei) a fost un bun prilej să ne amintim că schimbul de generații început încă de atunci nu a mers prea bine.

Veștile bune sunt mai puține și țin de apariția – obligatorie, dacă e să te gândești mai ales la viitoarele turnee – următorului val de jucătoare tinere. Dumanska are deja experiență bună aici, Elena Dache, Lorena Ostase, Anca Polocoșer și Sonia Seraficeanu au arătat că au ambiția și curajul să joace și să învețe să joace la nivelul ăsta, în timp ce Diana Ciucă, pe care mulți o văd în stare să devină una dintre cele mai bune portărițe din lume, și-a făcut prima apariție la un turneu final chiar acum, contra echipei din Kazahstan. Și chiar din primul minut, la fel ca Polocoșer și Ostase, ca pentru a reprezenta următoarea generație. 

Meciul

Experimentata Pintea, pe contraatac, a marcat prima, Perianu a doua, și România s-a instalat imediat la conducere. Aneta Udriștioiu a marcat și ea din extremă, Patricia Vizitiu a găsit o bară-gol de toată frumusețea, Seraficeanu, intrată și ea pe extremă, a imitat-o cu două goluri identice, sus în colțul lung, unde îi place să arunce, și distanța s-a mărit repede: 7-3, 9-4, 11-5 după vreo 20 de minute.

În tot timpul ăsta, de pe margine, Ryde, Buceschi și Neagu, cu bluza de trening pe ea, au oferit indicații ba unora, ba altora, iar la coordonare s-au tot rotit Zamfirescu și Pristaviță. Poate și din cauza deselor permutări, jucătoarele din Kazahstan s-au apropiat la 12-10, înainte ca Vizitiu să rateze o aruncare de la șapte metri și să-l convingă pe Ryde să ceară un time-out de regrupare.

Și regruparea a funcționat: două goluri la rând, primul pentru Pristaviță, al doilea, din nou sub bară, pentru Vizitiu, au refăcut avantajul de patru goluri, numai că-n ultima secundă, adversarele au stabilit și scorul primei părți: 14-11 pentru România.

La pauză, suporterii români, nemulțumiți că organizatorii i-au mutat, încă de la început, în colțul din stânga, mai departe de echipa de transmisie (din cauza gălăgiei pe care o fac), și-au luat revanșa cu tobele lor mari, și au simțit nevoia să-și încurajeze favoritele și-n startul reprizei a doua, când, după două goluri la rând, România s-a văzut prinsă de la 16-15.

Alt time-out, altă reașezare, alt răspuns bun, tot din partea Crinei Pintea, care a scos și apoi a transformat de la șapte metri. Cu Zamfirescu reintrată și ea în apărarea centrală și rămasă apoi la coordonare, România s-a desprins din nou la patru goluri, 20-16, după ce Iuganu a găsit o nouă finalizare tehnică – boltă peste zgârcita portăriță adversă.

Numai că pașii înainte au fost urmați de alții înapoi, și Kazahstan a găsit trei goluri consecutive exact pe unde Ryde și Buceschi nu voiau să fie loviți: prin centru și prin aceleași pătrunderi simple pe care le-am văzut mai ales cu Spania, dar și cu Senegal.

A fost nevoie de ultimul time-out și de un final tensionat pentru ca România să câștige cu 22-20.

N-a fost deloc grozav, mai ales în partea a doua. Departe de o demonstrație de forță, dar poate că nu ăsta a fost obiectivul. Mai importante vor fi minutele prinse de jucătoarele care aveau și au în continuare nevoie de experiența asta. Deși o victorie de moral n-ar fi stricat.

Ce urmează

În celălalt meci important al grupei, Muntenegru, ajutată de Radicevic și Raicevic, care au marcat 15 goluri împreună, a învins greu, 25-24, Ungaria, care e obligată de-acum să câștige în ultima zi cu România pentru a mai spera la calificarea în grupele principale. De fapt, indiferent de rezultatul României cu Muntenegru, meciul cu Ungaria va fi decisiv. 

Așa cum știi, primele trei clasate se califică pentru grupele principale, unde vor intra cu punctele luate celorlalte două echipe calificate. În Main Round, cele trei echipe din grupa României se vor întâlni cu echipele venite din Grupa D, unde Rusia, Suedia și Japonia nu vor avea emoții cu China, Argentina și Republica Congo.

Până aici, Spania și Muntenegru au câte 6 puncte, doar că ibericele au câștigat deja cu două adversare direct: România și Ungaria. România are 4 puncte (dar obținute cu echipele care nu se vor califica), Ungaria are două, Senegal și Kazahstan au pierdut toate cele trei meciuri.

Ultimele două meciuri ale României în Grupa C

Muntenegru – România, 4 decembrie, 0ra 8.00

România – Ungaria, 6 decembrie, ora 12.00

Foto: FRH