De citit: Cu ce articole din presa internațională rămânem după un 2016 plin de evenimente sportive și povești memorabile

Când nu scriem despre sportivii români, citim despre cei de peste hotare, ca să ne inspirăm și să învățăm din poveștile lor. De la Campionatul European de fotbal la Jocurile Olimpice, de la underdogs la echipe și atleți care au dominat clar, am compilat o listă cu articolele care ne-au plăcut în 2016, un an bogat în evenimente sportive și povești care ne-au rămas în suflet. E o listă subiectivă, nu exhaustivă. Așa că dacă aveți și alte sugestii, le așteptăm cu drag.

• The Secret History of Tiger Woods, Wright Thompson, ESPN The Magazine

O poveste documentată timp de doi ani de zile, fără acces (și totuși, cu atâtea detalii) la Tiger Woods, unul dintre cei mai controversați sportivi contemporani, care reușește totuși să-l umanizeze.

The real work of his life – how to deal with having been Tiger Woods – will begin only once he accepts that his golfing career is finished. All driven people experience a reckoning at the end of their life’s work, but when that work feels incomplete, or somehow tainted, the regrets can fester with time. This reckoning is coming for Tiger, which worries his friend Michael Jordan, who knows more about the next 10 years of Tiger’s life than nearly anyone alive. It’s jarring to be dominant and then have it suddenly end.

• The hardest choice Demaryius Thomas’ mom will make, Eli Saslow, ESPN The Magazine

Anul trecut, Eli Saslow a scris despre cum i-a fost copilului Demaryius Thomas atunci când mama și bunica i-au fost închise pentru trafic de droguri, cum a devenit jucător profesionist de fotbal american și cum a reușit să-și ierte familia. Anul ăsta, în prag de Super Bowl, Saslow a scris povestea în oglindă: cum i-a fost mamei în închisoare, departe de succesul sportiv al fiului și cum se readaptează într-o lume pe care n-o mai cunoaște, după eliberarea la care nu mai spera.

A few days before her release from prison, a counselor had talked to her about situations that could trigger anxiety: unfamiliar places, disorientation, strangers, big crowds, loud noises and sudden excitement.
She wonders: How in the world can she go to the Super Bowl?
But how can she not?

Update: Mama a fost la Super Bowl, iar echipa lui Thomas, Denver Broncos, a câștigat.

• Bill Walton’s Long, Strange Tale of N.B.A. Survival, Sam Anderson, The New York Times Magazine

Poveștile sportivilor de performanță sunt mai mereu legate de durere, accidentări și lupta cu propriul corp. Cu 37 de operații la activ și nouă sezoane NBA ratate, fostul baschetbalist Bill Walton pare că le întrece însă pe toate.

When a great athlete gets into a state of flow, there is this special feeling of control — he becomes free of the normal looming dread that haunts human existence, the knowledge that we are just blown around by the random winds of good and bad luck until we die. Inside the special parameters of flow, he is in charge; everything glows with meaning. This is a feeling Bill Walton knew as well as anyone who ever played. And this is his great tragedy: His ability to get into that flow, through basketball, was ripped away from him again and again by the terrible luck of injuries. He remains in constant pursuit of it.

• Even Roger Federer gets old, Brian Philips, The New York Times

În aceeași notă, a corpului care nu mai ține ritmul cu ambițiile și talentul marilor sportivi, un articol de-o frumusețe aparte despre Roger Federer, supus și el trecerii timpului, oricât ne-am fi dorit ca măcar el să fie scutit.

The Federer of Wallace’s essay can be a transcendent player forever. But the real Federer is made of nothing but flesh, and I can’t help but wonder how we’re going to absorb that news when it finally becomes unmistakable. When the athlete who reconciles us to our failing bodies watches his own body fail — what’s supposed to reconcile us to that?

Povești cu fotbal

• Terror at the Stadium, Wright Thompson, ESPN The Magazine

Wright Thompson a fost în Paris în zilele de după atentatele din noiembrie 2015 și a scris despre orașul de după și cum au integrat parizienii trauma și frica în viața lor, ca să poată merge mai departe. În debutul Campionatului European, s-a întors în barul Le Carillon, să vadă ce s-a schimbat și ce a rămas la fel.

• The ghosts of Karim Benzema, Richard Fitzpatrick, Bleacher Report

Despre marele absent de la Euro, Karim Benzema, și cartierul sărac și violent de lângă Lyon în care a crescut alături de prieteni de care nu se poate desprinde și care l-au atras într-un scandal de șantaj al unui coechipier din națională. Povestea unui jucător francez de origine alegeriană, la fel ca Zidane, dar nicidecum la fel de iubit.

• Thomas Muller: The Modest Assasin, Uli Hesse, Eight by Eight

Ce-l face pe Thomas Muller atacantul incredibil care este: unul nici foarte tehnic, nici magician al posesiei, dar care simte și interpretează spațiul din fața porții ca nimeni altul. În plus, despre relația sa cu Bayern și de ce pare a fi un jucător normal printre atâtea vedete ale fotbalului modern.

• The father Portugal’s Cristiano Ronaldo never really knew, Wright Thompson, ESPN

Un articol care îți poate schimbat percepția despre Cristiano Ronaldo, care nu e neapărat cel mai popular fotbalist. Wright Thompson s-a dus în Funchal, capitala Madeirei și orașul copilăriei lui Ronaldo, ca să afle cine a fost tatăl fotbalistului portughez – un veteran de război violent care îi vindea tricourile de la Manchester United pentru băutură -, și cum i-a influențat viața.

These stories about superstars always end up being about fathers and sons, don’t they? The invisible things driving someone to greatness are often created by trying to live up to someone, or trying to live someone down.

Tot de la Euro, Chris Jones despre cele mai frumoase echipe: Islanda (și aici) și Țara Galilor (și aici și aici).

One day they will be old men, and they will return to their island for good, and they will tell stories about those three incredible weeks when they captured the imagination of the world. (..) Right now they are Iceland, eliminated. Just wait until they’re Iceland, remembered.

• We Do Not Dream, Claudio Ranieri, The Players’ Tribune

Înainte de poveștile incredibile scrise de Islanda și de Țara Galilor la EURO, a fost Leicester City în Premier League, care a dat tonul anului underdog-ului. La începutul sezonului trecut, președintele clubului englez i-a spus noului antrenor Claudio Ranieri că e foarte important ca echipa să rămână în prima liga engleză. La finalul sezonului, Leicester era pe primul loc, o performanță la care nu se aștepta nici măcar Ranieri, cum povestește în această scrisoare către fani, în care spune și care crede că e secretul: au muncit și au jucat cu sufletul și au arătat că asta e, uneori, suficient.

No matter what happens to end this season, I think our story is important for all football fans around the world. It gives hope to all the young players out there who have been told they are not good enough.

Povești olimpice

• Michael Phelps’ Final Turn, Wayne Drehs, ESPN The Magazine

Despre cel mai medaliat sportiv olimpic, în pragul celei de-a cincea olimpiade, pentru care a revenit în bazin ca să-și încheie cariera în propriile condiții și să poată merge mai departe împăcat.

Now, he likely faces the biggest challenge of his life. He has to figure out who he is and what he’s capable of without the water

• Water’s Edge, Taffy Brodesser-Akner, ESPN The Magazine

Cum e să fii bărbat într-un sport de femei – înotul sincron – și asta să te împiedice să ajungi la Jocurile Olimpice.

But as time went on, this was the thought that kept him hungry and began to eat at him: If you believed you belonged on a sport’s biggest stage but were banned from that stage, wouldn’t you always ask: Did I really belong?

• Simone Biles’s Mental Gymnastics, Dvora Meyers, BuzzFeed

Un portret al gimnastei americane Simone Biles care ne arată de ce e considerată, la doar 19 ani, cea mai bună din istorie, cum a făcut față presiunii dinaintea Jocurilor Olimpice pe care le-a dominat și de ce e povestea ei una neobișnuită pentru lumea gimnasticii.

Dvora Meyers a scris și o carte despre evoluția gimnasticii de la Nadia încoace, și despre dominația americancelor, despre care ne-a povestit când a fost în România.

Tot despre Biles, în The New Yorker: Like most athletes, Biles is not illuminating on the subject of her own gifts. “I kind of blow my own mind.”

• From Rio’s Slums, a Judo Champion is Mining Olympic Gold, John Branch, New York Times

Două surori braziliene descoperă un sport în care își pot canaliza violența învățată pe străzile din favele. Una din ele rămâne însărcinată, cealaltă devine prima medaliată cu aur olimpic a Braziliei.

“Judo requires from the athlete a lot of sacrifice,” Bernardes said. “But in a poor community, they are used to sacrifice. They see a lot of violence; they may not have food. I could see when she was very young that she was aggressive. And because of where she is from, she wanted something better.”

Tot de la Rio: despre prima echipă de refugiați care a concurat sub steagul olimpic (dintre care cea mai cunoscută, înotătoarea Yusra Mardini din Siria, a traversat din Turcia în Grecia cu o barcă gonflabilă, apoi a început să înoate când motorul bărcii s-a oprit), despre Ibtihaj Muhammad, care a ajuns la scrimă pentru că era singurul sport care îi acoperea corpul, și care a devenit prima femeie care a concurat la olimpiadă purtând un hijab și despre cum a purtat Neymar pe umeri așteptările unei țări pentru care fotbalul rămâne cel mai important și căreia i-a adus primul aur olimpic din istorie.

Mai multe despre poveștile și personajele Jocurilor Olimpice am scris și noi în acest dosar.

• I postponed open heart surgery for The Cubs, Wayne Drehs, ESPN

Echipa de baseball Chicago Cubs a făcut cel puțin cinci milioane de fani fericiți, câștigând finala Major League Baseball, primul titlu după 108 de ani. Unul dintre ei a fost Wayne Drehs, un reporter sportiv care și-a amânat operația pe cord deschis ca să trăiască un vis pe care l-a moștenit de la părinți și bunici și l-a dat mai departe copiilor.

This was about far more than being the best baseball team in the world. This was about family. About generation after generation passing along a love for something while not knowing when the payoff would ever come.