Déjà vu: Bayern şi Real își rănesc din nou adversarele, se califică în sferturile Champions League. Pentru Wenger, ceasul s-a apropiat de miezul nopţii

E greu să-ţi imaginezi cum e posibil să rămâi complet singur, izolat ca ultimul om rămas pe pământ, în mijlocul unui stadion de peste 60.000 de locuri. E drept, întreaga capacitate a arenei Emirates nu a fost ocupată în niciun moment marţi seară. Dar au fost suficienți fani dedicaţi în tribunele unui edificiu care trebuia să reprezinte o eră nouă pentru Arsenal.

Emirates a costat clubul o avere, ceea ce a avut consecinţe importante pentru omul pe care ne-am obişnuit să-l vedem pe bancă de peste două decenii. Arsene Wenger a simţit ani buni cum se strânge cureaua şi cum portofelul rămâne închis, câtă vreme datoriile au fost plătite, şi a încasat de multe ori singur toată ocara venită din partea suporterilor, frustraţi de o strategie frugală care nu permitea investiţii la nivelul rivalelor din Premier League.

E ceva ironic în faptul că, după ce restanţele au fost rezolvate şi bugetul ajustat ca atare, Wenger a ajuns la un nadir care pare smuls din cel mai întunecat coşmar. În reflectoarele bijuteriei care l-a costat atât de mult, chiar dacă nu din propriul buzunar, şi survolând ruinele unei ere care de fapt nici nu apucase să înceapă, Arsene Wenger a rămas mai singur ca oricând.

If you can't beat them, join them. Fly from London to Munich Memmingen from £14.99 https://t.co/XRlt6NF7Ur #ARSFCB #ChampionsLeague #Wenger pic.twitter.com/YZhoujIvKg

— Ryanair (@Ryanair) March 7, 2017

Arsenal 1-5 Bayern München

Nimeni nu se aştepta sincer la o revenire a lui Arsenal. Nici măcar cei mai optimişti suporteri londonezi nu aveau cum să ignore toate datele prezente şi istorice, care spuneau că dubla s-a încheiat deja după o jumătate de oră catastrofală pe Allianz Arena. Dar probabil tot la fel de puţini ar fi preconizat un meci, o prestaţie şi un scor trase la indigo, parcă pentru a accentua că ce s-a petrecut în tur nu a fost în niciun fel accidental.

Din nou, Arsenal a început bine şi, în ciuda câtorva emoţii în apărare, a făcut o primă repriză foarte bună. Bayern a avut probleme serioase cu contrele constante şi rapide ale gazdelor şi, după câteva ratări, Theo Walcott a reaprins flacăra speranţei. Un şut fulgerător sub bară l-a lăsat pe Neuer cu braţele întinse, înmărmurit parcă de viteza mingii.

Felul în care a decurs a doua repriză e scos din Zona Crepusculară. Aproape la minut, Arsenal şi-a repetat colapsul din Germania, dintr-un motiv identic: pierderea lui Laurent Koscielny. Dar de data asta, n-a mai fost vorba de vreo accidentare. Fundaşul francez l-a dărâmat pe Lewandowski în careu, în minutul 53, şi arbitrul grec a văzut penalti. Şi pentru că o nenorocire nu vine niciodată singură, mai ales dacă te cheamă Arsenal, Sidiropoulos s-a răzgândit cu privire la cartonaş, şi l-a eliminat pe Koscienly.

Simţindu-se nedreptăţită, echipa lui Wenger a mai zvâcnit timp de câteva minute după egalarea lui Lewandowski, însă în aer plutea ameninţarea care avea să se adeverească. Haosul a pus stăpânire pe Arsenal, disperarea din jocul londonezilor a şters orice urmă de structură şi avalanşa a început negreşit. În puţin peste un sfert de oră, Bayern i-a aplicat încă patru lovituri de knock-out unei echipe care era deja de mult la pământ.

GOAL: Arsenal 1-5 Bayern (agg. 2-10) ? pic.twitter.com/9WWFKtBEVe

— SPORF (@Sporf) March 7, 2017

What time is it? Yep, it's ten to! ? #UCL #ARSFCB pic.twitter.com/T2lDkvivkS

— FC Bayern English (@FCBayernEN) March 7, 2017

Nimeni nu a scăpat nepătat din ciomăgeală. Nici măcar Alexis Sanchez. Într-un moment absurd, care a exemplificat lipsa totală de direcţie a lui Arsenal, chileanul a ajuns să fie deposedat de Robben la marginea propriului careu. Olandezul a marcat cu uşurinţă, ca şi Douglas Costa şi Vidal, de două ori, pentru o Bayern care a jucat aproape fără adversar în acele minute.

Neputinţa lui Wenger şi-a găsit exprimarea în revolta faţă de arbitru după meci. Însă nu multă lume îl mai asculta în acele momente. Stadionul se golise treptat, cu fiecare pumn de sare pe care Bayern l-a turnat în rana deschisă, iar comentariile furioase ale francezului au sunat prea mult a vorbe goale. Scorul la general, 10-2, e cea mai grea înfrângere suferită de un club englez în Europa. Din 1998 n-a mai primit Arsenal cinci goluri acasă. În rest, totul e cât se poate de familiar. Arsenal a căzut din nou în optimi şi asta, împreună cu forma din campionat, va pune paie pe focul protestelor anti-Wenger văzute înainte și după meci. S-ar putea să fi asistat la ultima aventură a francezului cu Arsenal în Champions League.

Pretty clear message from Arsenal fans. Not the majority but a big group. #wengerout pic.twitter.com/5v3DPI70mX

— Nizaar Kinsella (@NizaarKinsella) March 7, 2017

Arsenal 1-5 Bayern
"Look at the consistency from the squad, we're definitely not getting any worse" -Ty #arsenal pic.twitter.com/NKjlGT99Kh

— Alexander (@cazorlicious) March 8, 2017

Napoli 1-3 Real Madrid

Ca un făcut, celălalt retur din optimi s-a încheiat şi el cu acelaşi scor de acum trei săptămâni. În ciuda aparenţelor, Napoli a fost mult mai aproape să întoarcă rezultatul împotriva campioanei Europei. Prima repriză a surprins-o pe Real în corzi, copleşită de atacurile conduse de Hamsik şi Mertens. Cel din urmă a şi deschis scorul, cu al 17-lea gol marcat în 16 meciuri.

Până la urmă, o serie de ratări demoralizatoare şi-au spus cuvântul în jocul lui Napoli, care şi-a abandonat din ce în ce mai strident responsabilităţile defensive. Şi, ca de obicei când madrilenii au fost la ananghie, căpitanul Ramos intervenit din nou salvator. Fundaşul a marcat întâi dintr-un corner, în minutul 51, şi apoi tot el a provocat autogolul lui Mertens, care nu s-a putut opri din marcat nici în faţa propriei porţi. Când Morata a pus cireaşa de pe tort şi a dus seria de invincibilitate în Europa la 12 meciuri consecutive pentru Real Madrid, lucrurile erau de mult clare.

Bravo, Bayern and Real Madrid. See you in the last eight! #UCL pic.twitter.com/mz1lcsjls5

— Champions League (@ChampionsLeague) March 7, 2017