Depresurizare: anunţul lui Enrique o dezlănţuie pe Barcelona, care păstrează vie cursa în trei pentru titlul din Spania

În fotbal se vorbeşte des despre puncte de cotitură. Momentul care decide soarta victoriei, momentul care schimbă cursul unui sezon întreg. Oricum ar arăta punctele astea de cotitură, putem să le identificăm cu precizie numai după ce s-a tras linie, când analizăm retrospectiv meciul, sezonul, anul. Altfel, aflaţi încă în ceaţa imprevizibilităţii, putem doar să ne dăm cu părerea despre importanţa unui eveniment cu consecinţe aflate în plină desfășurare.

Așadar, dacă spunem că decizia lui Luis Enrique de a-şi anunţa plecarea de la Barcelona în vară începe să pară un punct de cotitură în sezonul catalanilor, nu poate fi mai mult decât o speculaţie. Însă una susţinută de primele două meciuri jucate de Barça de la acea conferinţă de presă fatidică. Unsprezece goluri marcate, unul singur primit, şi Messi revenit la genul de formă care atrage elogii după elogii.

Când Sporting Gijon a fost zdrobită cu 6-1, miercurea trecută, parte din tensiunea acumulată după înfrângerea de la Paris a părut risipită de anunţul lui Enrique. Brusc, mişcarea antrenorului a început să semene cu un act altruist, menit să încarce povara acelei înfrângeri (şi nu doar) exclusiv pe umerii laţi ai unui om care nu a fost niciodată confortabil în rolul ăsta. Messi, Surez şi Neymar au marcat toți trei, iar Barcelona a trecut pe primul loc, după ce Real Madrid a scos (abia pe final) un singur punct cu Las Palmas.

Dar totul a fost doar un preview pentru spectacolul din weekend, contra unei echipe care a provocat una dintre multe crize de la Barça sezonul ăsta: Celta Vigo. Din primul până în ultimul minut, a fost evident că privim din nou acea Barcelona care e capabilă de grozăvii, de un joc care să-ţi domine gândurile şi după ce s-a terminat meciul. Acel „vintage performance“ care ajunge pe DVD-uri formate din compilaţii.

#Messi is unbelievable!!!!
He is surely from another planet
He makes it look so easy ?#barcacelta pic.twitter.com/giXRrLeCdE

— saurov. सौरव प्रवी (@saurovprav) March 4, 2017

Pentru un astfel de titlu e nevoie de mai mult de un scor mare, cum a fost acest 5-0 de pe Camp Nou. E nevoie de momente cum doar jucători de calitatea tripletei ofensive a Barcelonei sunt capabili să producă. E nevoie ca până şi eşecurile din faţa porţii să fie cumva excepţionale, ratări frumoase cum a fost cea a lui Pele din 1958, contra Uruguayului.

Cam aşa a fost şi faza în care Suarez a primit mingea undeva pe la 45 de metri de poartă, a accelerat ca un bolid de Formula 1 şi i-a trecut mingea printre pincioare unui fundaş care rămăsese împietrit în faţa uraganului. Până şi faptul că şutul lui Suarez a ciupit bara, în loc să fie complet alături, a mai adăugat ceva la estetica momentului.

Dar pe terenul Barcelonei, artistul principal nu poate fi (zilele astea) altcineva decât Messi. O cursă aproape trasă la indigo cu cea pornită de Suarez s-a încheiat cu finalizarea perfectă a lui Leo, iar întregul Camp Nou s-a ridicat din nou în picioare pentru a-şi omagia demizeul. Avea să-şi mai părăsească de patru ori scaunele, nu în ultimul rând pentru a-şi freca ochii după magia reuşită de Neymar. Dintr-o pasă primită de la Messi, brazilianul a săltat mingea într-un arc improbabil, peste Alvarez, neputincios în poarta lui Celta.

Rakitic şi Umtiti au marcat şi ei înainte ca Messi să pună punct cu încă o reuşită tipică, a 38-a în 37 de meciuri dintr-un sezon aparent slab. Neymar cu siguranţă nu e de acord cu interpretarea asta: „E cel mai bun an al meu la Barcelona.“ Pare puţin exagerat, dar e clar că jucătorii Barçei sunt cât se poate de hotărâţi să prezinte un front unit şi încrezător, mai ales înaintea returului cu PSG. Dacă echipa îşi va continua forma şi în acel meci, vom avea şi mai multe motive de a vorbi despre anunţul lui Enrique ca un punct de cotitură.

What did you do #Neymar ??? ???#FCBCelta #BarcaCelta pic.twitter.com/alWqUNSYc3

— be INUTILE (@be_INUTILE) March 4, 2017

Începutul pentru problemele Realului e mai greu de identificat. Cumva, nimic nu se potriveşte mai bine în narațiunea echipei lui Zidane. Parcă ieri ne întrebam cum exact reuşeşte francezul să stabilească recorduri de invincibilitate la doar un an după angajarea sa. Acum, nu e deloc clar cum a reuşit Real să le primească pe Barcelona şi Sevilla înapoi într-o cursă pentru titlul care părea terminată.

Opt puncte s-au evaporat din avantajul madrilenilor, iar cele două pierdute acasă cu Las Palmas au coborăt-o pe locul doi, e drept, cu un meci mai puţin disputat. Fără Bale (suspendat) şi fără Ronaldo (accidentat), meciul cu Eibar din weekend a devenit mai important decât şi-ar fi imaginat Zidane acum două luni. Până la urmă, nu a fost rost de emoţii în Ţara Bascilor, pentru că Benzema a rezolvat întâlnirea printr-o dublă în prima repriză. James Rodriguez şi Marco Asensio au stabilit scorul final de 4-1. Din nou, personjele secundare din lotul lui Real Madrid şi-au făcut prezenţa simţită. Aşa va trebui să fie până în luna mai, dacă echipa e să câştige campionatul. Pentru prima dată după mulţi ani, e clar că Ronaldo nu va fi singur în lumina reflectoarelor de la Madrid.

Dacă suntem cu adevărat norocoși, titlul din Spania se va decide în derbiul Real – Barcelona din 23 aprilie.

Sigur, mai rămâne de văzut și cât de serioasă e provocarea oferită de Sevilla, care joacă luni la Alavés. O victorie pentru băieţii lui Sampaoli i-ar aduce pe andaluzi la doar două puncte de Barcelona şi primul loc. Nu-i de mirare că numele argentinianului a asociat din ce în ce mai frecvent cu postul care se eliberează din vară pe Camp Nou.

¡El Atleti gana y recupera la cuarta posición! ? pic.twitter.com/LKcs5crrIc

— LaLiga (@LaLiga) March 5, 2017