Die Ewigen Meister! Bayern câștigă al șaselea titlu consecutiv, se pregătește acum să-și ia adio în mare stil de la Jupp Heynckes

S-a întâmplat în sfârșit inevitabilul. De trei săptămâni se tot fac calcule despre momentul în care Bayern va deveni campioană. Că bavarezii urmau să fie prima echipă din istoria Bundesligii cu șase titluri la rând era clar de ceva vreme. Poate nu chiar din secunda în care un anume Josef „Jupp‟ Heynckes, zis și „Osram‟, după producătorul de becuri, a primit un telefon de la Uli Hoeneß în octombrie trecut. Dar nici mult mai târziu.

Augsburg a speriat-o puțin pe vecina bavareză când a deschis scorul, dar lui Bayern nu-i place să fie speriată. 70 de minute mai târziu, era 4-1 și pe stadion a putut să răsune „We are the champions‟. Tinerii Tolisso și Rodriguez, alături de bătrânii Robben și Wagner, au rezolvat meciul și au încheiat o cursă lămurită, de fapt, încă din decembrie. Bayern a întârziat cu o etapă față de ultima dată când Heynckes se îmbujora pe bancă, în 2013. Însă, dacă continuă așa până în mai, s-ar putea să fie singura diferență față de acel sezon de neuitat. Alături de Jupp, Bayern are curaj să viseze din nou la o triplă.

O favoare între prieteni vechi

Jupp Heynckes has now won the Bundesliga title eight times in his footballing career.

4️⃣???? as a player with Gladbach
4️⃣???? as a manager with Bayern

Legend of the league. ???????? pic.twitter.com/UUdsKakSmg

— Squawka Football (@Squawka) April 7, 2018

Povestea acestui titlu va fi ultimul capitol al unei istorii lungi. Jupp Heynckes și Uli Hoeneß, directorul lui Bayern, se cunosc de peste jumătate de secol. Împreună, au trecut prin toate etapele unei vieți petrecute în fotbal. Amândoi au fost jucători excepționali în anii ’70, când Bayern concura – și nu întotdeauna cu succes – cu Borussia Mönchengladbach. Dar faptul că se băteau pentru trofee nu i-a oprit pe cei doi să lege o prietenie cu multe consecințe pentru viitor. Ambii aveau deja ochii ațintiți pe carierele care s-au îmbinat atât de productiv în Bavaria: la doar 27 de ani, Hoeneß era deja manager la clubul său, iar cinci ani mai târziu, Heynckes trecea pe bancă la Gladbach.

Ca în orice relație de durată, au existat momente grele, iar prima lor colaborare, între 1987 și 1991, s-a terminat urât. Deși câștigase două campionate și o dusese pe Bayern departe în cupele europene, a fost nevoie doar de un început prost de sezon pentru ca Heynckes să-și piardă jobul. „E cea mai mare greșeală pe care-am făcut-o vreodată‟ – așa descrie Uli Hoeneß decizia luată atunci. N-avea să fie ultima.

Legendarul an 2013, în care Bayern a curățat toate trofeele disponibile, era cât pe ce să fie umbrit de încă o gafă din partea președintelui. Din motive greu de înțeles, Pep Guardiola a fost anunțat ca înlocuitor al lui Heynckes înainte să fie clar dacă e nevoie de un înlocuitor. La 67 de ani, Jupp nu era convins că vrea cu adevărat să se pensioneze. „Puteam să merg la orice club din lume,‟ a zis antrenorul atunci, și nu exagera deloc. Ce a lăsat Heynckes în urmă după acea triplă unică a fost „cea mai bună echipă din istoria lui Bayern‟, în cuvintele lui Karl-Heinz Rummenigge. Măcar pentru asta, ar fi meritat o plecare în condițiile stabilite de el.

Nu că o să-l auzi vreodată pe Heynckes plângându-se de asta. Modestia e una dintre calitățile sale principale. După ultimul fluier cu Augsburg, n-a fost interesat să-și asume meritele: „Jucătorii sunt protagoniștii. Salutări și în Italia, către Carlo Ancelotti, un mare antrenor.‟

Spre marele noroc al lui Hoeneß, și loialitatea e sus pe lista trăsăturilor lui Jupp. Nu-i vorba doar de felul în care-și tot leagă mantia la gât și apoi vine s-o salveze pe Bayern ca un supererou. Acum doi ani, orașul Mönchengladbach își onora unul dintre cei mai faimoși fii. Pentru ceremonie, Jupp și-a dorit insistent ca cineva anume să țină cuvântarea. Era prima apariție publică a lui Hoeneß după ispășirea pedepsei pentru evaziune fiscală, perioadă în care vechiul său prieten i-a fost mereu alături.

Când Heynckes vorbea în octombrie de „un serviciu făcut din prietenie‟, nu se exprima eufemistic. Viața de pensionar îi priește în mod evident și, cel puțin la prima vedere, sarcina de a curăța dezordinea lăsată după Carlo Ancelotti nu arăta tocmai apetisant. Dar pentru Jupp, unul dintre puținii gentilomi rămași în sportul ăsta, a fost un fel de obligație: „Bayern mi-a dat o șansă în fotbal și nu pot să uit asta. Clubul ăsta are un loc special în inima mea.‟

Schimbarea gărzii

Evenimentele de la Augsburg au distilat perfect sezonul și situația actuală a lui Bayern. Începutul împiedicat din toamnă n-a fost un accident: echipa asta chiar are slăbiciuni și, ocazional, un temperament suspect. Primele 20 de minute, în care gazdele au marcat și au amenințat să amâne din nou petrecerea campioanei, ne-au adus aminte de ce a fost nevoie de încă un episod din seria „Heynckes to the rescue‟.

La fel, reacția față de palma primită oglindește parcursul lui Bayern de când și-a schimbat antrenorul: n-ai zice că ar fi lipsit vreo secundă, n-ai zice că ar fi trebuit să lucreze în cu totul alte condiții decât acum cinci ani. Și într-adevăr, campioana a pedepsit-o pe Augsburg pentru ce și-a permis, cum a pedepsit pe mai toată lumea din Bundesliga. Două înfrângeri, la Gladbach și Leipzig, și două egaluri. Astea-s singurele pete de până acum în al patrulea mandat bavarez al lui Heynckes.

Asta nu înseamnă că nu s-a schimbat chiar nimic. Cei care au condus revenirea astăzi conduc și o schimbare a gărzii care promite să țină în funcțiune banda rulantă cu trofee. Joshua Kimmich și Corentin Tolisso au 23 de ani. Dacă Kimmich e deja o confirmare, sezonul de debut al lui Tolisso a fost întrerupt de accidentări; e destul loc pentru progres, dar dubla din revanșa cu PSG ne-a confirmat din nou, dacă mai era nevoie, că nemții nu plătesc aproape 50 de milioane de euro pe oricine.

Ceva mai mult de atât va trebui depus în conturile lui Real Madrid vara viitoare pentru a-l păstra pe James Rodriguez în tricoul roșu. Ceea ce pare un chilipir în momentul ăsta. După victoria la scor cu  Borussia Dortmund, presa germană s-a întrecut în complimente pentru jucătorul pe care mulți îl pun în centrul proiectului de renovare.

Unul pe care toată lumea îl știe necesar. Arjen Robben și Franck Ribery sunt personificările erei glorioase prin care trece Bayern. Influența lor nu poate fi pusă în discuție, mai ales după felul în care au decis ultimele două partide, cu Sevilla și Augsburg. Însă primul are 34 de ani, iar al doilea a ajuns astăzi la 35, cu încă o medalie în jurul gâtului. Ambilor le expiră contractele în iunie și, chiar dacă negocierile ar duce la o prelungire, suntem la apusul unor cariere remarcabile. Asta ne aduce la cea mai mare provocare cu care se confruntă Bayern: găsirea unui arhitect care să conducă reconstrucția.

D. H. – după Heyckes

Experimentul Ancelotti are două lecții importante de predat. Prima ar trebui să-i preocupe mai mult pe Hoeneß și Rummenigge. A devenit clar că până și marea Bayern, invicibila Bayern care trăiește pe altă planetă decât restul Bundesligii, e la o singură greșeală strategică de a cădea la nivelul adversarelor. Antrenorul italian n-a fost omul potrivit la locul potrivit, în ciuda titlului luat cu ușurință anul trecut. Având în vedere prăbușirea spectaculoasă a lui Dortmund sub Peter Bosz, poate că la fel s-ar fi întâmplat și în bavaria sezonul ăsta, dacă Ancelotti nu era înlocuit.

Și e greu de crezut că Bayern ar fi fost la un pas de semifinale în Champions League cu Ancelotti încă la cârmă. Mai ales acum, când personajele constante ale unei dominații fără precedent sunt pe cale să dispară, e nevoie de un nou lider pe Säbenerstraße. Or, sunt destule indicații că șefii nu prea și-a făcut temele în privința asta. Jocul de-a șoarecele și pisica dintre Hoeneß și Heynckes n-a fost doar stânjenitor, ci și contraproductiv pentru șansele de a aduce un urmaș pe măsură.

Refuzul primit din partea lui Thomas Tuchel, acum două săptămâni, a cam lăsat-o pe Bayern cu ochii în soare. Nu rămân decât speculații despre un Nagelsmann aici sau un Hasenhüttl acolo. În 2013, s-au pripit când nu era cazul; acum e exact invers, iar incertitudinea nu ajută. Ăsta nu e profesionalismul pe care ne-am obișnuit să-l vedem pe Allianz Arena. Poate că Heynckes și-a răsfățat prea mult prietenul din conducerea clubului, care a refuzat să treacă la planul B și când era evident pentru toată lumea că planul A nu e posibil. Urmează o perioadă mai agitată decât trebuia să fie.

Ceea ce nu-i va deranja cu nimic pe fani, dacă se pot consola cu încă o triplă istorică. Asta-i a doua lecție: până și într-un sezon care începe prost, până și când trebuie să schimbe șoferul din mers, Bayern tot trece linia de sosire ca Usain Bolt într-o cursă cu băieții din liga județeană. Desigur, nu cu oricine la volan. Josef „Jupp‟ Heynckes se va întoarce acasă în iunie, la soție, nepoți și Cando, câinele său. Între timp, dintr-o favoare ca între prieteni, s-ar putea să mai iasă o pagină legendară în istoria lui Bayern München.

It's conga time for Bayern! ????

????????????

The only way to celebrate another German title… pic.twitter.com/v1RzPmyXRo

— Football on BT Sport (@btsportfootball) April 7, 2018

Uli Hoeness on Bayern's control over the league title in recent years:

"I think the other clubs have to work better. We do not have a special financier who gives us money. We have worked for ourselves for 40 years."

[SZ] pic.twitter.com/jm7Ko8mWxH

— Bayern mania (@Bayern_mania) April 6, 2018