Două derbiuri, o singură învingătoare: Man City are o mână pe trofeu după victoria cu United. Și Klopp s-a săturat de presa din Anglia

Danny Coposescu 10 decembrie 2017

The Manchester derby, the Merseyside derby – două ocazii la care cu siguranţă nu trebuie să mai adaugi piper. După 175, respectiv 229 de iteraţii, rivalităţile sunt suficient de înrâdăcinate încât să reziste de-a lungul generaţiilor, loturilor şi antrenorilor.

Dar episoadele de duminică au reuşit cumva să mai pună paie pe focurile astea vechi. Nu mai avem echipe formate aproape 100% din băieţi locali? Nu-i nimic, acum avem antrenori care n-au nevoie de rivalități geografice ca să se displacă puternic. Epopeea dintre Pep şi Jose e deja prea lungă şi consacrată ca s-o mai recapitulăm. Dar nici Jürgen Klopp şi Sam Allardyce nu vor fi vreodată cei mai buni prieteni. Anul trecut, cu sofisticarea sa obişnuită, cel din urmă l-a numit pe managerul lui Liverpool „un neamţ molâu‟.

Am avut, deci, ingredientele perfecte pentru o etapă explozivă în Premier League.

Campioană înainte de Crăciun?

Trebuie să ne pregătim de acum pentru un concurs de sinonime în ceea ce priveşte fraza „e încă devreme“. De la analişti, la jucători şi mai ales la Pep Guardiola, toţi sunt obligaţi contractual să insiste că e timpuriu s-o declarăm pe City campioană. Dar după dominarea absolut imperială de pe Old Trafford, unde a câştigat cu 2-1, echipa asta tocmai a depăşit recordul de victorii consecutive într-un sezon de primă divizie în Anglia. Când un club face ceva ce n-a mai fost văzut în aproape 130 de ani, poate că ar fi timpul să lăsăm la o parte formalităţile şi s-o spunem pe şleau: echipa lui Guardiola este cu un cap și jumătate peste concurență.

Mai ales după ce City şi-a învins cu relativă uşurinţă cea mai apropiată urmăritoare. Man Utd nu mai pierduse acasă din septembrie 2016, când tot Guardiola îi aducea ploaia în casă. Primul reflex ar fi să spunem că întâlnirea asta a fost cel mai greu examen pentru lider, dar nici statisticile, nici evenimentele nu ne-ajută.

Cu 65% posesie, 14 şuturi spre poartă faţă de doar opt şi o sumedenie de ocazii irosite la ultima pasă, adevărul e că City a suferit mai mult la Bournemouth sau Huddersfield decât pe Old Trafford. E drept, a fost şi mai norocoasă. Cele două goluri marcate sunt cele mai anti-Pep pe care şi le-ar putea imagina cineva – faze fixe, pinball în careu, finalizări din doi metri pentru David Silva şi Otamendi. Un alt numitor comun e Romelu Lukaku – dinamita umană a lui United.

Ca într-un scheci inocent, atacantul a venit conştiincios să ajute apărarea şi a privit oripilat cum s-a ales praful bunele lui intenţii. O traumă care s-a mai putea vedea, la final, în ochii lui Mourinho, când a vorbit despre „golurile incredibile pe care le-am primit.“

Desigur, portughezul a avut mult mai multe de spus despre un penalti neacordat de Michael Oliver, pe care l-a numit doar „ghinionist“. Arbitrul i-a arătat galben lui Ander Herrera în repriza secundă, când s-a prăbuşit destul de dramatic în careu. Guardiola n-a refuzat invitaţia la duel: „Sezonul trecut a fost la fel – am câştigat aici şi el vorbea despre arbitru. Astăzi, din nou. Şi ieri vorbea despre arbitru. Suntem o echipă onestă, vrem să jucăm. Am venit aici şi am făcut asta.‟

Într-adevăr, City a venit şi a jucat. Nu la potenţialul maxim, ceea ce l-a făcut pe catalan să-şi ameninţe jucătorii cu strategia de „motivare“ experimentată pe Nathan Redmond săptămâna trecută. Au apărut destule greşeli, nu în ultimul rând cea a lui Fabian Delph, care i-a pregătit lui Marcus Rashford un assist cu şoldul, la 1-1. Dar oaspeţii au preluat din nou conducerea la nici 10 minute după pauză şi, în afară de un moment haotic când Lukaku i-a testat reflexele lui Ederson, n-au prea fost în pericol s-o mai piardă.

La United vor începe din nou dezbaterile. După cel mai mic procentaj de posesie acasă din 2003 încoace, oricât de excepţional ar fi adversarul, fanii nu vor accepta vreodată ca echipa asta să fie dominată aşa. După un scurt interludiu, problema compatibilităţii dintre Mourinho şi „The United Way‟ iese din nou la suprafaţă.

Klopp vs Sky Sports

Oricât ai vrea să începi cu piesa de artă a lui Salah, discuţii despre selecţia echipei, sau penaltiul acordat de Craig Pawson, egalul 1-1 dintre Liverpool şi Everton nu poate fi prefaţat decât de interviul lui Klopp.

Sachin Nakrani de la The Guardian sugerase deja, încă de sâmbătă, că cei apropiaţi de antrenorul german au observat un grad mai ridicat de iritabilitate la Klopp, mai ales când vine vorba de apariţiile media. După un schimb de replici cu un reporter Sky Sports mai tensionat decât tot derbiul de pe Anfield, toată lumea a primit o mostră. E greu să transcrii dialogul, de vreme ce protagoniștii s-au întrerupt mai des decât vezi la un talk-show românesc. Mărul discordiei a fost penaltiul din care a egalat Rooney pentru Everton, după ce mângâierea lui Lovren l-a doborât alarmant pe Calvert-Lewin.

„I-am spus arbitrului că nu înţeleg de ce a făcut asta, de ce le-a deschis uşa aşa,“ a început Klopp, după care totul a început să se clatine. Într-o ceartă de toată frumuseţea, amândoi s-au întrebat reciproc ce cred despre faza cu pricina, neamţul a spus sarcastic el n-are niciodată dreptate, spre deosebire de jurnalişti, şi a aplicat apoi lovitura de graţie: „N-am chef să răspund la întrebările tale, vreau să vorbesc cu o persoană care înţelege măcar puţin fotbalul.“

Toată criza asta e cu totul neobișnuită pentru Klopp, pentru care a face scandal pur și simplu e un obicei. Spre deosebire de rafinatul „Allardici“. Ai spune că un jucător care nu acceptă puţin contact fizic trebuie să-i ofenseze simţul moral, de vreme ce exact tema asta l-a făcut să-l numească pe Klopp „molâu“. Părerea lui despre căderea lui Calvert-Lewin? „[Klopp] poate să se tânguiască cât vrea, e penalti clar şi arbitrul e foarte curajos.“

Conte ridică steagul alb, Spurs readuce voia bună pe Wembley

David Moyes n-avea cum să-şi aleagă mai bine prima victorie pe banca lui West Ham. Tocmai cu Chelsea, campioana şi o rivală tradiţională, şi-a găsit şi Marko Arnautovici să marcheze primul gol de la transferul din vară. Golul a venit în minutul şase, deci băieţii lui Conte au avut aproape un meci întreg să întoarcă rezultatul. Dar pe Stadionul Olimpic nu le-a ieşit aproape nimic, şi italianul s-a văzut nevoit să recunoască imposibilitatea de recupera distanţa de 14 puncte faţă de City: „Dacă vrei să rămâi în cursa pentru titlu, ai nevoie de continuitate în rezultate. Nu e cazul la noi. Dacă pierzi patru meciuri din 16, nu eşti în cursă.“

Dacă mai există o cursă, nici Spurs nu mai participă la ea. Totuşi, echipa lui Pochettino s-a putut descărca pe Stoke, cu un 5-1 care a pus capăt seriei de patru meciuri fără victorie în Premier League.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.