Gala Cristinei Neagu a fost despre recunoștință. A fost o privire spre trecut și un omagiu adus talentului, pasiunii, ambiției și nerenunțării

Nu se aștepta să fie așa multă lume în fața Sălii Polivalente cu atâtea ore înaintea meciului ei de retragere, mai ales într-o zi așa caniculară. Dar când autocarul cu jucătoarele a trecut prin fața Fan Zone-ului, Cristina Neagu a fost impresionată să vadă câtă lume era deja acolo. Sute de oameni care îi purtau tricoul, în culorile României sau al CSM-ului, o așteptau în soare scandându-i numele. O așteptau să facă o poză, să-i ofere un cadou și o îmbrățișare, să-i spună că datorită ei s-au apucat de handbal, că vor să fie ca ea, că pentru ele e mai mult decât o jucătoare și să nu uite niciodată că a fost cea mai bună din lume.

Nu dormise prea mult în noaptea dinaintea Galei care i-a marcat, pe 8 iunie, retragerea din sport; doar patru-cinci ore agitate, în care s-a trezit des. Nu emoțiile au ținut-o trează, cât adrenalina, amintirile, gândurile, inima care îi bătea cam tare. Se gândea la cina oficială din seara precedentă, unde s-a revăzut cu jucătoarele pe care le invitase să-i fie alături. Se gândea la ziua care urma, ultima în care va fi pe un teren de handbal ca jucătoare. Se gândea la momentele pe care le-a trăit și pe care le lăsa în urmă.

De când a ajuns la arenă și până la finalul zilei, a alergat dintr-o parte în alta a Sălii Polivalente. A făcut un tur al Fan Zone-ului, a semnat autografe, a făcut poze. A dat o fugă la vestiar să semneze câteva mingi și să cunoască două fane care câștigaseră o întâlnire cu ea, pe care le-a încurajat să se apropie fără emoții. A așteptat cu răbdare ca echipa ei să găsească un marker permanent pentru cele opt mingi pe care urma să le arunce în tribună la finalul meciului, pentru că nu voia să se șteargă semnătura. S-a întors apoi la fanii care o așteptau, cum promisese. Plănuise să petreacă 45 de minute cu ei, dar a stat aproape două ore. I-a părut rău de cei care nu au apucat să aibă un moment cu ea, dar mai erau 40 de minute până la încălzire și mai avea de bifat o scurtă discuție cu jurnaliștii.

 

Pe drum spre sala de conferințe, a trecut pe lângă un grup de voluntari cărora le-a mulțumit pentru ajutor. A rugat pe cineva să dea aerul condiționat la maxim. A trecut prin lounge-ul jucătoarelor, și-a salutat în trecere familia și prietenii, dar n-a avut timp să se oprească pentru o gustare înainte de meci sau o limonadă rece. Jurnaliștilor le-a spus că e emoționată, fericită și impresionată de tot ce se întâmplă, de faptul că au venit atâția oameni și că toată lumea simte emoția unei zile „care e mai puțin despre handbal și mai mult despre sărbătoare”.

„Realizezi cât de mare ești, Cristina?”, a întrebat-o cineva.

„Nu știu dacă realizez, dar pot să spun că mă bucur foarte mult. Oamenii îmi arată poate cât de mare sunt, sau am fost, că uite, m-am retras de trei săptămâni. Faptul că aceste nume imense ale handbalului româesc și internațional au răspuns pozitiv la această invitație cred că spune totul despre ce am reușit în cariera mea.”

„Ai vreun regret?”, a venit o altă întrebare.

„Nu am niciun regret, sincer. Când văd această zi, când văd ce se întâmplă astăzi, ce regret pot să am?”, a spus, ușor mirată. „Sigur, am mai spus-o de atâtea ori, ca sportiv, îți dorești să câștigi, pentru asta muncești, pentru asta te antrenezi. Dar când vezi ce se întâmplă astăzi, câți oameni au venit la sală, câți oameni vor să celebreze această zi, n-am niciun regret.”

A plecat apoi spre vestiar, unde o așteptau colegele și prietenele ei: româncele în spatele unei uși pe care scria Home Legends, străinele în vestiarul World Stars. Din ambele se auzeau râsete, muzică și voci care vorbeau unele peste altele. Erau, în acele două camere din subsolul răcoros al Sălii Polivalente, unele dintre cele mai importante jucătoare ale lumii: handbaliste obișnuite cu arena în care urmau să joace, nume iubite la București precum Bella Gulldén, Carmen Martin, Siraba Dembélé, Andrea Lekić sau Jelena Grubišić, fericite să se întoarcă și impresionate de amploarea unui eveniment cu care nu se mai întâlniseră în handbalul feminin mondial.

„E cel mai mare eveniment al unei foste handbaliste la care am luat parte, 100%. Nu cred că va mai fi ceva similar, nimeni pe care cunosc nu cred că a avut un astfel de eveniment”, a spus Carmen Martin. „E o nebunie, tot ce se întâmplă aici, asta îmi arată cât e de mare e ca jucătoare, cât de mult înseamnă pentru sport. E incredibil să ai un astfel de eveniment pentru o jucătoare, doar în handbalul masculin s-a mai întâmplat, la fete nu”, ne-a spus și Bella Gulldén.

Erau handbaliste cu care Cristina a jucat la Oltchim, la Buducnost sau la București și colege de la echipa națională alături de care a urcat pe podiumul mondial. Erau jucătoare mari ale handbalului feminin românesc, care deja s-au retras, și jucătoare mai tinere, care au crescut avându-le ca model și inspirație. „A fost o bucurie atât de mare să le revăd pe fete, cu unele dintre ele nu am jucat, însă cu foarte multe dintre ele am jucat la început de carieră. Mă bucur mult să fiu alături de ele și mă bucur că eu, fiind mai tânără, am avut parte de aceste momente, să joc alături de ele. Le-am admirat și le admir în continuare, au fost niște exemple pentru mine”, a spus Eliza Buceschi.

„Sunt foarte fericită că sunt aici, de când am ajuns sunt emoționată, îmi vine să strâng pe toată lumea în brațe. Mi-au lipsit super mult fetele, mi-a lipsit toată atmosfera asta creată între noi, să fim împreună, să mâncăm împreună, să fim pe autocar împreună, să râdem, să glumim, să facem poze. E fascinant ce se întâmplă aici”, a spus și Gabriela Perianu, fost inter stânga al naționalei.

 

Gala Cristinei a fost, într-un fel, și pentru ele. Le-a oferit un moment de încheiere simbolică pe care multe dintre ele nu l-au avut când s-au retras. „Pentru mine e emoționant, eu m-am retras de ceva timp și acum retrăiesc emoțiile și momentele pe care le-am petrecut împreună. E ceva deosebit, așa cum a fost ea toată cariera ei. E fantastic să fim împreună”, ne-a spus Ionela Stanca în Fan Zone, în mijlocul fanilor care se bucurau să revadă fostul mare pivot al naționalei. „Sunt la primul meu meci de retragere a cuiva din handbal și mă bucur că pot fi alături de Cristina. Ne-am adunat să celebrăm handbalul, să celebrăm ani buni de istorie a handbalului românesc”, a spus și Cristina Vărzaru, de patru ori câștigătoare a Ligii Campionilor.

„Vorbeam multe dintre noi, care cumva n-am avut parte de o retragere și de o ceremonie, și cumva acum parcă ne bucurăm toate împreună pentru ea, dar și pentru noi, personal. Pentru că e mare bucurie să joci încă o dată în fața fanilor,  mai ales că suntem împreună. Și pentru prima dată va fi un meci fără presiune, în care toată lumea va fi cu zâmbetul pe buze, se va bucura și va fi memorabil”, a spus și Gabriela Perianu.

Au fost, într-adevăr, multe zâmbete, multă căldură, emoție și afecțiune în aceste zile pe care le-au petrecut împreună. A fost o bucurie a revederii, dar poate și o înțelegere tăcută a unui final de drum; al ei, dar și al lor, ca generație care a influențat atât handbalul românesc cât și cel internațional. „Toate am avut un impact, în feluri diferite, și acum handbalul se schimbă, e altfel și cred că suntem ultimele din generația asta care au jucat handbalul în felul acesta”, spune Bella Gulldén, și ea retrasă în acest an.

 

„Cred că cel mai important e că toate fetele au acceptat să vină și să joace acest ultim meci, cred că ăsta e un mesaj foarte important, că și-au găsit timp și au venit să-i mulțumească Cristinei, și Cristina lor”, crede Iulia Curea. „Cred că au fost niște ani importanți pentru sport, pentru că de când a ieșit România în 2005 vicecampioană mondială, cam de atunci a început revenirea în handbalul feminin uriaș, și cred că rămân foarte multe valori, fete care pot fi luate drept exemplu și niște idoli importanți în lumea sportului.”

Cum și-o vor aminti ele, colegele și adversarele? „În primul rând, a câștigat de atâtea ori premiul de cea mai bună, dar mai ales va fi amintită pentru atitudinea de învingătoare, pentru că a dat totul pe teren mereu, cât și pentru aruncarea ei. Nimeni nu aruncă așa cum o face ea, și cred că nu vom mai vedea asta. Pentru mine, mai ales pentru asta ne-o vom aminti”, spune Bella Gulldén, care admiră la Cristina și felul în care a luptat să revină după accidentări. „Această mentalitate de a oferi totul cred că inspiră mult, și faptul că a oferit atât de multe handbalului. Oamenii pot crede că ești nebun uneori, dar de asta ai nevoie ca să ajungi acolo. Mereu am admirat genul acesta de jucătoare, care respiră handbal, cunosc handbal și iubesc să vorbească despre handbal.”

„E un moment super emoționant, e greu, pentru că e clar că o sportivă precum Cristina Neagu mai greu să se nască din nou în România, am fost norocoși să o vedem la noi în țară, mai ales noi, ca foste colege, să jucăm alături de ea, să fim lângă ea și să împărtășim multe momente, și bune, și mai puțin bune. E trist, dar în sufletele noastre amintirile vor rămâne vii mereu”, a spus Gabriela Perianu.

„Ne va lipsi de pe teren, dar cred și mă bucur că are parte de acest eveniment atât de grandios, pe măsura carierei pe care a avut-o. Ce-a lăsat ea în urmă nu se va uita niciodată, și drept dovadă e ce se întâmplă aici și toți oamenii care au venit s-o vadă, și cred că dacă ar fi fost o sală de două ori mai mare s-ar fi umplut. Am învățat multe de la ea, însă am admirat mereu la ea spiritul de învingătoare și faptul că nu a cedat niciodată, și cred că asta a fost o lecție pentru fiecare dintre noi care am fost aproape de ea”, a spus și Eliza Buceschi.

 

Nerăbdătoare să fie din nou pe teren, jucătoarele României au ieșit pe rând din vestiarul unde Cristina își punea, pentru ultima oară, bandajele. Au chemat-o la o poză de grup, apoi le-a dat ultimele indicații – în ce ordine să iasă pe teren, întâi echipa Home Legends, apoi World Stars, cum să salute publicul și în ce jumătate a terenului să facă încălzirea. În timp ce vorbea, fetele au început să-i scandeze numele cu afecțiune, apoi au urmat-o pe teren.

Într-o sală polivalentă care a arătat mai vie, mai strălucitoare și mai modernă decât e de obicei, a urmat o oră și jumătate de nostalgie, de spectacol și de călătorie în timp. După o viață care a fost doar despre handbal, finalul a fost, așa cum și-a dorit, despre emoție și sărbătoare, despre bucuria jocului și despre a fi împreună. A fost o privire spre trecut și un omagiu adus istoriei, talentului, pasiunii, ambiției și nerenunțării. A fost, mai ales, despre recunoștință: pentru tot ce-au oferit aceste sportive handbalului românesc și mondial, pentru valorile pe care le-au purtat cu ele pe teren și în afara lui, pentru inspirație, pentru moștenirea care o lasă sportului. Pentru simplitatea și firescul cu care și-au spus povestea. Și pentru acest meci care le-a mai adus o dată împreună pe același teren.

S-au dat pase și goluri spectaculoase, s-a râs, s-au oferit flori și premii, s-au făcut valuri. S-a scandat din nou Hu-țu-pan, Pa-u-la sau Gru-bi-sic, dar mai ales Cris-ti-na, care a jucat câte o repriză în ambele echipe, dar a stat și în poartă, a și arbitrat, și a făcut totul zâmbind.

Ziua ei de pe 8 iunie s-a încheiat cu dans, cu îmbrățișări și cu un tur de onoare în aplauzele celor 5.000 de spectatori, condus de ea – cea mai strălucitoare poveste a acestei generații, dar care nu ar fi strălucit la fel de puternic fără toate celelalte. S-a încheiat cu împăcarea pe care ți-o aduce finalul unei călătorii căreia știi că i-ai oferit totul, cu liniștea unei decizii luate la momentul potrivit, cu bucuria de a simți iubirea celor care contează.

„Am încheiat un capitol foarte frumos al vieții mele, l-am încheiat foarte frumos, așa cum mi-aș fi dorit. Și o să vedem ce urmează”, a spus în ultima discuție cu jurnaliștii, care au aplaudat-o și pe care i-a aplaudat. „Vă mulțumesc și vouă pentru toți acești ani…și de acum încolo rămâne omul Cristina Neagu.”

 

Foto: Gala Cristina Neagu

Seria de articole despre caravana de retragere a Cristinei Neagu v-a fost oferită cu sprijinul BRD Groupe Société Générale.

Locker Room este noua platformă BRD pentru comunicare în sport. Prin Locker Room, BRD oferă o perspectivă nouă din culisele performanței, dezvoltării personale și succesului.