„Genunchiul e bine, spatele e bine, capul e bine”. Opt lucruri despre întoarcerea victorioasă a lui Federer
Codruț Baciu 17 ianuarie 2017Roger Federer a câștigat primul său meci oficial de la semifinala Wimbledon 2016 încoace. Deși a cedat un set lui Melzer, deși s-a declarat foarte stresat la început de meci și a spus că s-ar fi bucurat chiar și dacă ar fi pierdut, revenirea lui Federer arată semne bune.
Dacă e ceva ce nu-mi place la Australian Open, acel ceva e că meciurile lui Federer pică-n miezul zilei. Cum s-o dai, cum să faci ca să prinzi măcar… măcar tot meciul, ce să mai. Deci nu sunt fan al longitudinii Melbourne-ului. Dar în afară de detaliul ăsta, nu avem de ce să ne plângem. Sigur, a ieșit Simona, dar Sorana is rollin & happy, deci hai să vedem ce iese în regia cea nouă.
Ce vreau să spun mai întâi este că vreme de vreo cinci ani am reușit să fiu destul de discret cu preferințele mele pe aici, în materie de jucători și jucătoate de tenis. Asta până când a văzut Camelia ”Ice Age” și a zis c-ar fi fun să mă dea în vileag. Și să mă compare cu un leneș preistoric peltic și nevrotic, dar asta e altă discuție. Tot ce sper e să nu se apuce să se uite și la ”Frozen”, că refuz să fiu asemănat cu Olaf!
Așa că, desigur, mi-am făcut timp să mă uit la meciul dintre Roger și Melzer. De obicei, îmi iau notițe când știu că trebuie să scriu despre un meci, dar de data asta am făcut o excepție. M-am uitat și atât. Deci nu o să povestesc cum a fost meciul, că sigur l-ați văzut sau ați parcurs highlight-urile pe Youtube. 7-5, 3-6, 6-2, 6-2.
În schimb, voi spune cum mi s-a părut Federer, la 6 luni de la Wimbledon.
-
Echipamentul. Acceptabil spre simpatic. Deși, dacă l-am fi văzut pe Berdych în așa ceva, am fi râs și ne-am fi bătut joc trei ore de H&M, Trenta Pizza sau cine îl mai îmbracă zilele astea pe Tomas. Deci, ca să vedeți ce înseamnă preferințele la om. La fel și cu barba aia. De când Gillette și-a luat mâna de pe el, iar Mirka are treabă, omul nostru refuză să se mai bărbierească. #TennisAnalysis
-
Este foarte greu (și este păcat, serios!) să comentezi singur un meci de-al lui Federer. Mă refer la comentariul TV. Mai ales dacă ești fan Roger, așa cum a fost domnul de azi, de la microfon. La un moment dat, afectat și el de lunga așteptare, a putut fi auzit spunând: ”O foarte buna retorica a exprimarii in teren”. Frumos, apreciem entuziasmul!
-
Jocul lui Roger. Îl discutăm și mai jos, dar, per total, mi s-a părut a fi adecvat momentului. Așa cum Zverev nu e jucător de Top 30, ci mai degrabă de Top 10, și Melzer ar fi în prima sută dacă ar avea cu 2 ani mai puțin și s-ar juca numai două din trei. Și dacă ar avea cu vreo două sau trei accidentări mai puțin, că nici el nu a dus-o ideal până la 35 de ani. Deci, mișcare bună în teren, come on-ul la locul lui, entuziasm și suficient timp petrecut pe teren. Bon. Moving on.
