Greu, dar uite că s-a terminat cu bine: CSM București e din nou în Final 4, trebuie să învețe repede din înfrângerea cu Metz

Se spune că totul e bine când se termină cu bine. Așa și este, doar că nimeni n-a crezut că CSM București poate suferi atât de mult în acest retur cu Metz. Ajunse în nord-estul Franței – aproape de granița cu Luxemburg și Germania – la adăpostul unui avantaj de 13 goluri, după un grozav 34-21 în tur, jucătoarele lui CSM au avut o misiune încurcată: calificarea părea rezolvată, dar cum să joci un astfel de meci?

Campioana României a ales să-l joace domol, la trecerea timpului. Acum trebuie să uite și strategia, și meciul ăsta cât mai repede. Pentru că lungind fiecare atac cât mai mult posibil, CSM a reușit să-și anuleze principalul argument – forța ofensivă. Era cât pe ce să-și ruineze și sezonul.

La capătul unei înfrângeri clare, 20-27, rămâne doar bucuria celei de-a treia prezențe consecutive în Final 4. E o performanță grozavă, dar sperietura de la Metz poate lăsa urme.

RESULT: @MetzHandball leave the #ehfcl this year with their heads held high after a 27:20 victory over CSM Bucuresti at home. But it's the Romanian club who go through to the Final 4 and continue the road to #Budapest2018 pic.twitter.com/NQM0owBFWl

— EHF Champions League (@ehfcl) April 15, 2018

*

„Șansa unui ultim meci tare înainte de a ajunge în Final 4”, la asta s-a așteptat antrenorul Per Johansson înaintea returului cu Metz. La final, când abia și-a mai tras sufletul, ar fi preferat probabil un meci mai simplu.

Ana Gros, care din vară va face echipă cu Bella Gullden la Brest, a deschis balul cu un gol de la distanță, specialitatea casei. Chiar Gullden a răspuns pentru CSM, care a început cu Jelena Grubisic în poartă, în semn de mulțumire pentru excelentul meci din tur. Semnele evoluției ei de la București s-au văzut și în startul meciului retur, când Gros și Zaadi, centrul cu care Franța a câștigat titlul mondial acum câteva luni, au tras pe lângă de la șapte metri. Numai că ambele au făcut reglajele necesare și, după două goluri fără răspuns, au tras-o pe Metz înainte: 6-3, moment în care Per Johansson a cerut primul timeout.

Oana Manea și Paula Ungureanu au intrat în teren, dar Metz a marcat primul ei gol din extremă (aveau să urmeze multe altele) și s-a avântat la patru goluri distanță. Pentru CSM au răspuns Neagu și Gullden, care și-au adus echipa la 5-7, asigurându-se că jocul intră în ritmul potrivit: doar 12 goluri marcate în primele 15 minute ale unui meci în care Metz, nu CSM, avea tot interesul să marcheze mult.

Intrate deja în criză de timp, franțuzoaicele au început să risipească câteva aruncări de pe șase metri, au mai marcat un singur gol în următoarele șase minute, iar CSM, cu maturitate, a profitat: s-a apropiat la 7-8 și părea să fi risipit speranțele unui public francez „întărâtat” mai mereu de crainicul arenei.

Poate că și lui – cu ale sale Défense! Défense! și Allez Metz! Allez Metz! – i s-a datorat revenirea neașteptată a lui Metz, care a marcat cinci goluri consecutive și s-a dus la șase lungimi, 13-7, în minutul 29. Gullden, de la șapte metri, a pus capăt seriei adverse, Ana Gros și Niombla au schimbat și ele două lovituri rapide, iar pauza a venit peste un 14-9 nu neapărat îngrijorător, ci mai degrabă curios.

HALF-TIME: @MetzHandball are leading the last #ehfcl quarter-final 14:9. They trailed opponents CSM Bucuresti by 13 after the 1st leg – don't miss the second half as we find out which team is going to make it to #Budapest2018! https://t.co/b5dbIj6kE9 pic.twitter.com/nTwlWtJq7q

— EHF Champions League (@ehfcl) April 15, 2018

Preocupate mai mult de ceas decât de joc, mai mult de lungimea atacurilor decât de eficiența lor, Neagu, Gullden și colegele au marcat prea puțin: au repus mereu lent, au preferat atacul pozițional în locul celui rapid și, cu doar nouă goluri într-o repriză întreagă, au dat și mai mult curaj unei echipe și așa ambițioase. Și e greu să reziști în fața unei adversare care joacă atât de serios pe propriul parchet: Vardar a pierdut în sala asta, la fel și Gyor, anul trecut.

Cu șase campioane mondiale în echipă, Metz a îndrăznit să spere nu doar la revanșă, ci chiar la calificare. Dovadă, încă din startul reprizei secunde, a atacat fără portar, cu doi pivoți și cu urgență: obligate să arunce și bine, dar mai ales repede și bine, campioanele Franței au pasat mingea de parcă era fierbinte. Au marcat primul gol al reprizei în inferioritate, pentru 15-9, și apoi, tot din extremă, Houette (cea mai bună jucătoare a lui Metz până aici) a făcut 16-9.

Și dacă asta n-ar fi fost deja îngrijorător, CSM și-a continuat seceta din atac – alte cinci minute fără gol. Când aceeași Houette a transformat un șapte metri pentru 17-9, jocul a intrat într-o spirală periculoasă: Metz juca și bine, dar și repede. Și chiar dacă Gullden a marcat și ea după șapte minute de pauză, Metz a făcut 18-10 în trei secunde, a recuperat imediat și a marcat din nou pentru 19-10 (și 5-1 în primele opt minute ale reprizei secunde).

Per Johansson a cerut un timeout prin care să taie cumva ritmul unei adversare cu adevărat îndrăznețe. Măcar pentru moment, a mers: Gullden a marcat din șapte metri, Grubisic, intrată din nou în poartă, a scos de pe semicerc, numai că atacul CSM-ului a mai rătăcit o minge, a greșit schimbarea și a primit o nouă eliminare. Metz a profitat, s-a dus la nouă goluri, a recuperat din nou și a avut atacul pentru a merge la 10 goluri. L-a ratat, dar nimeni n-ar fi crezut că se va putea ajunge aici!

Neagu n-a vrut nici ea să creadă, s-a scotocit de un rar gol din acțiune, însă Metz și-a văzut de treabă. Cu o apărare rea și rămasă în transă, cu un atac efervescent, echipa asta a alergat din toate puterile în primele 45 de minute și, chiar când a început să dea primele semne de oboseală, a reușit cumva să se monteze iar și iar. Până când chiar n-a mai putut. La 22-14, cu 11 minute rămase din joc, nebunia s-a încheiat: Neagu a aruncat pentru al 100-lea ei gol în actuala ediție a Ligii, franțuzoaicele au ratat două atacuri succesive, iar un lucru a devenit evident: Metz a pierdut lupta cu timpul.

Ostenite și ușor resemnate, franțuzoaicele s-au clătinat. Au primit două goluri simple, l-au primit și pe al treilea, dar nu s-au oprit: ca un boxer obligat să câștige prin knockout, au continuat să lovească fără rest, chiar dacă au încasat tot mai des.

La 25-18, chiar și agitatul Per Johansson a putut să tragă puțin de umeri. Pericolul a trecut, dar va rămâne sperietura?

E întrebarea cu care, la finalul unei înfrângeri clare, 20-27, CSM se va duce acum într-un Final 4 deschis totuși oricărui rezultat. Cu condiția ca jocul ăsta să nu se mai repete.

O față nouă în Final 4

OVERVIEW: And here you have the results from the Women's #ehfcl Quarter-final ties! Congrats to @rostovhandball, @VardarZRK & @GyoriAudiETO on making it to #Budapest2018! pic.twitter.com/2Mqe4SoIPC

— EHF Champions League (@ehfcl) April 14, 2018

Mulți vor spune acum că CSM București nu are șanse în Final 4. Nu cu asemenea joc. Și e greu să-i contrazici. Numai că tipul acesta de handbal nu se poate repeta acolo. Nimeni nu va începe semifinalele Ligii Campionilor cu gândul la trecerea timpului; nimeni nu se va gândi că ritmul jocului e mai important decât rezultatul final, așa cum s-a întâmplat cu Metz. Atacul CSM-ului va căuta golul, nu secundele câștigate prin repuneri lente și aruncări întârziate.

Dacă lecțiile acestei înfrângeri vor fi învățate, Final 4-ul de la Budapesta (12-13 mai) poate fi câștigat de oricine, inclusiv de CSM.

Întrebată dacă are preferințe înaintea tragerii la sorți, Cristina Neagu a răspuns că nu are un adversar ideal în minte: „Nu am preferințe, va fi un Final Four foarte echilibrat. Dar trebuie să jucăm mult mai bine dacă vrem să sperăm la trofeu. Contează foarte mult forma din ziua semifinalei, să ai şi un pic de noroc. Mai avem o lună, e clar că avem de analizat, ne vom pregăti mai bine pentru că vrem să mergem la Budapesta cu şanse la trofeul Ligii Campionilor”, a Neagu pentru Telekom Sport.

După ce au trecut fără probleme de Ferencvaros, puternicele rusoaice de la Rostov Don și-au făcut loc, pentru prima dată în istoria echipei, în acest grup închis din care, după mulți ani de prezență activă, a dispărut Buducnost, fosta echipă a Cristinei Neagu. Echipa din Podgorița a încercat tot ce a fost omenește posibil în fața lui Gyor. N-a fost de ajuns, iar echipa lui Ambros Martin va avea ocazia să-și apere trofeul câștigat anul trecut, în finală cu Vardar Skopje. La rândul ei, campioana Macedoniei va spera ca măcar de data asta, înainte să-și piardă marile vedete (în vară), norocul să-i zâmbească.

Dar ce va fi la Budapesta? Asta e greu de prevăzut. Lipsită de Nora Mork și alte câteva jucătoare importante, Gyor nu mai este principala favorită. Dar e greu să alegi o alta dintre CSM, Rostov și Vardar. Toate trei au jucătoare excelente, toate trei sunt în formă și par pregătite să câștige marele trofeu. Vardar pare cu adevărat puternică, Rostov deja a câștigat cu Gyor și CSM. La rândul ei, CSM are (chiar dacă unele campioane de atunci nu mai joacă azi) experiența victoriei din 2016, iar asta poate conta exact în momentele decisive.

Asaltul României

Dacă prezența CSM-ului în semifinalele Ligii Campionilor a fost considerată mai mereu obligatorie – orice altceva ar fi fost considerat un eșec răsunător -, apariția lui SCM Craiova în finala Cupei EHF a venit ca o surpriză plăcută.

După ce eliminaseră deja pe Brest şi Lada Togliatti, Cristina Florianu, Valentina Ardean și colegele ei au eliminat în semifinale de Kastamonu Belediyesi. După 23-22 în Turcia, returul a adus un 18-18 suficient, dar foarte apăsător: miza a testat serios rezervele de curaj ale echipei antrenate de Bogdan Burcea, iar meritele acestei calificări s-au dus spre excelenta Florentina Stanciu, care a reușit intervenţii excelente exact în momentele cheie ale meciului.

În cel mai important meci din istoria sa, Craiova va încerca să treacă și de norvegiencele lui Vipers Kristiansand. Meciul tur se va juca în Oltenia, pe 5 mai, returul va urma șapte zile mai târziu.

În 2012, HC Zalău a pierdut ultima finală de Cupă EHF în care a jucat și o echipă românească.