Iluzia competiției pentru locul 1: transferul lui Goretzka la Bayern reaprinde spiritele în Germania

Danny Coposescu 26 ianuarie 2018

Într-un fel, e un semn bun să vezi întreaga comunitate fotbalistică din Germania cu pulsul ridicat și tensiunea mare. Sunt tot mai multe voci care refuză să se împace cu că liga națională devine o simplă paradă pentru un singur club, iar agitația din jurul lui Leon Goretka, care va pleca la Bayern, în vară, pentru suma de 0,00 euro, demonstrează că Bundesliga mai are suficientă viață în ea încât să se revolte împotriva monopolului bavarez și să tânjească zgomotos după competitivitate.

Mai mult de atât, însă, nu se poate spune. Nici articolele critice, nici declarațiile războinice nu vor schimba realitatea. Bayern și-a mărit colecția de lux cu o tânără speranță de top și nimeni nu i se poate opune. În nici un caz Schalke, care are o dilemă serioasă până la sfârșitul sezonului. Și nici suporterii, care-i dedică fostului erou mesaje înveninate. Și nici directorul executiv al Ligii Profesioniste (DLF), care-și tot dorește „un vârf intact cu mai multe cluburi‟ pentru fotbalul german. Dar asta e, de aproape șase ani, o simplă fantezie, una pe care saga Goretzka n-a făcut decât s-o expună din nou, în toată splendoarea sa.

„Pentru binele Bundesligii‟

Cine nu e familiarizat cu „talentul secolului”, așa cum l-a numit un fost antrenor pe Goretzka, trebuie doar să ia la puricat Cupa Confederațiilor de anul trecut. Germania a luat titlul la pas, iar cel mai bun marcator, cu trei goluri în cinci meciuri, a fost mijlocașul vânat sezonul acesta de echipele de top ale Europei.

La 22 de ani, Goretzka are deja peste 100 de meciuri jucate în Bundesliga, și sezonul ăsta marchează mai des de o dată la trei etape. Dar abilitățile în fața porții sunt doar un bonus pentru un playmaker cum nu s-a mai văzut pe meleagurile astea de pe vremea lui Mario Götze, varianta 1.0.

Era clar încă din start că nu va petrece mult timp în Gelsenkirchen. La fel de evident era din toatmna trecută și că Bayern bate insistent la ușă. Iar atunci când îl ai pe Uli Hoeneß în prag, indiferent ce cântă trupa Die Toten Hosen, e greu să nu-i deschizi.

Și totuși, anunțul făcut săptămâna trecută de directorul sportiv al lui Schalke, Christian Heidel, n-a usturat mai puțin doar pentru că palma era anunțată de mult. Oricât de repetitiv ar fi scenariul, faptul că Bayern culege cele mai bune fructe din grădinile învecinate, de multe ori fără să plătească nimic, produce în continuare multe resentimente.

În primul rând, față de jucător. Fanii de pe „Veltins Arena” l-au trimis pe Goretzka „undeva” cu un banner, în egalul 1-1 cu Hannover din etapa trecută. Domenico Tedesco nu a fost nici el dispus la favoruri și l-a trimis pe teren din primul minut. Ceea ce a făcut parcă și mai tristă înlocuirea sa după o oră de joc complet ineficient. Goretzka a spus la final că „e trist să fii fluierat de proprii suporteri, dar îi înțeleg”. Președintele Clemens Tönnies n-a fost la fel de înțelegător: „Prima mea reacție (după semnarea cu Bayern, n.r.) a fost că n-ar mai trebui să poarte tricoul nostru”.

De atunci, sentimentele conducerii s-au mai calmat, dar discuția s-a mutat în curtea lui Bayern. Rummenigge și compania oricum nu vor câștiga prea curând un concurs de popularitate în afara propriului club. Dar logica directorului executiv cu privire la transferul lui Goretzka a pus paie pe foc. „Ne-am asigurat că talentul ăsta rămâne în Bundesliga. E ceva foarte pozitiv pentru campionat, nu doar pentru Bayern”.

Cine ar fi crezut că bavarezii au atâta spirit civic încât să facă sacrificiul ăsta? Cu reticență stoică, l-au adus pe cel mai promițător tânăr german în de departe cel mai valoros lot din ligă, ca nu cumva să-l ia cineva de prin Anglia sau Spania. O spune și Martin Schneider pentru „Süddeutsche Zeitung” – ferice de spectatorii autohtoni, care „nu trebuie să-și ia pachete de Internet streaming‟ pentru privilegiul de a-l urmări pe Goretzka.

De aroganța asta chiar nu era nevoie, dar atitudinea asta defensivă dezvăluie ceva. Până și Bayern începe să se foiască de disconfort în situația actuală. Cu siguranță Rummenigge nu și-a uitat propriile îngrijorări, exprimate chiar luna asta: „Fotbalul înseamnă emoție. Când un club e prea distanțat în frunte, emoția asta are de suferit”.

Emoția a tot suferit în ultima jumătate de deceniu. Statisticile spun că eterna campioană a câștigat cumulat cu 122 mai multe puncte decât următoarea clasată, într-un top al ultimelor cinci sezoane și jumătate. Unde mai pui și faptul că nimeni n-a avut vreodată un avans atât de mare (16 puncte) după doar 19 runde? Cum zic și cei de la „11 Freunde”, „singura competiție rămasă e cine are onoarea să joace la mijloc pentru Bayern”.

Asta sună puțin exagerat. Un sigur punct desparte locul 2 de locul 7, și calificarea în Champions League chiar nu e o cursă plictisitoare sau neimportantă. La retrogradare, FC Köln amenință cea mai spectaculoasă revenire din istoria Budesligii, în același sezon în care a stabilit un record negativ de meciuri fără victorie. Drama „dinozaurului” Hamburg continuă și anul ăsta, după demiterea antrenorului Markus Gisdol.

Dar „un vârf intact cu mai multe cluburi‟ e la fel de iluzoriu ca și ideea că Bayern îi face cuiva favoruri. În afară, bineînțeles, de selecționata lui Löw, care are doar de câștigat dintr-o situație în care crema fotbalului german joacă săptămânal împreună. Poate de asta, directorul sportiv al naționalei, Oliver Bierhoff, s-a grăbit să justifice decizia lui Goretzka.

Mâine după-amiază, bavarezii o pot înfrunta pe Hoffenheim cu tot ce-a fost mai bun în echipa lui Nagelsmann. Pesemne Sandro Wagner, Niklas Süle și Sebastian Rudy au fost și ei păstrați în Germania de dragul publicului, nu pentru a întâri lotul lui Heynckes și a-l slăbi totodată pe cel al unei rivale.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.