Imperiul contraatacă: Real Madrid şi Ronaldo se ridică în fața pretendenţilor parizieni. Liverpool o nimiceşte pe Porto

Vrei o sinteză perfectă a stării fotbalului modern? Vrei să înţelegi cum arată lumea pentru elita sportului ăsta? Atunci bătălia titanică dintre Real Madrid şi PSG trebuie înfulecată cu tot cu context. Ni se spune că fotbalul e oglinda societăţii, dar ce-ar fi dacă poate să reflecte și fluxul istoriei? Acum vreo trei secole, când capitalismul mijea ochii în occident, unul dintre războaiele ideologice (şi nu numai) s-a purtat între banii vechi şi cei noi; aristocraţie versus burghezie, nobili versus negustori.

Cât de ironic e că în analogia asta, PSG joacă rolul clasei noi care vrea să detroneze, cu ajutorul portofelului şeicilor qatarezi, monarhia fotbalistică. E experimentul care atrage milioane de spectatori internaţionali la plimbarea lejeră a parizienilor pe plan domestic; e vorba şi de o curiozitate morbidă care îi împinge să caşte ochii la Neymar dându-i urechi încă unui jucător de la Dijon, plătit cu mărunţişul care-i scapă brazilianului printre pernele de pe canapea.

Neymar plays Real Madrid tonight. Could he be playing for them soon? Everybody's talking about it ???? pic.twitter.com/P2iEYxdOc4

— B/R Football (@brfootball) February 14, 2018

Dar asta a fost mereu doar aperitivul pentru felul principal servit aseară, cu o garnitură care mai expune o dată marşul inexorabil al conceptului pe care proiectul PSG îl duce la concluzia logică: cultul absolut al personalităţii. La şase luni de la transferul care a detonat piaţa, nu există publicaţie care să nu fi răspândit zvonul că Neymar se pregăteşte să îmbrace tricoul alb al Realului. Dubla din Champions League e proba sa personală, pesemne. În orice alt sezon, ai râde şi ai zice că-i doar o bârfă ieftină. Dar, după cum ne-a învăţat vara trecută, scenariile astea au trecut deja în sfera posibilului. În cursa după Real Madrid şi tot ce reprezintă, PSG dezlănţuit adevăratul potenţial ascuns în Neymar – un individ mai mare decât clubul, în cel mai extrem sens.

Toţi anii în care Cristiano Ronaldo şi narcisismul său au fost huliţi pălesc în faţa evoluţiei ăsteia. Oricât de superior se consideră portughezul faţă de colectiv, el se apropie totuşi de un deceniu la Madrid. Un deceniu în care a fost uneori fluierat şi înjurat de propriii suporteri; dar un deceniu în care a reuşit să se contopească cu tot ce înseamnă echipa sa, să o personifice fără s-o devoreze şi mai ales s-o păstreze în top. Aşa cum a făcut-o din nou miercuri seară, când a devenit primul jucător care marchează 100 de goluri pentru acelaşi club în Champions League – şi apoi a ajuns prompt la 101.

Roses are red.
Violets are blue.
PSG scored one.
But Ronaldo scored two… ????⚽???????? pic.twitter.com/qTvxx8Bhbv

— Football Funnys (@FootballFunnys) February 15, 2018

Real Madrid 3-1 PSG

A început cu Marcelo şi s-a terminat cu Marcelo. În minutul 28, o pasă arcuită cu compasul l-a găsit pe Ronaldo şarjând spre careu, dar şutul portughezului s-a oprit în nasul portarului Areola. O oră de joc mai târziu, brazilianul punea punct unei victorii mari pentru Real Madrid şi mai ales pentru Zidane.

Între introducere şi concluzie, Ronaldo a desfăşurat argumentul. Nu prin multe contribuţii – asta a fost treaba lui Kroos, Modric sau Isco, metronomul de la mijloc care a făcut exact ce i-a cerut antrenorul: a controlat jocul; nici prin dinamism – capitolul lui Marco Asensio, intrat târziu în repriza a doua ca să dea două pase decisive. Ci prin acel ceva pe care toată lumea îl caută în continuare în fotbal: golul. Unul din penalti, celălalt cu genunchiul. Ce mai contează? Sunt goluri, valuta de bază în sportul ăsta. Chiar şi un Ronaldo pe pantă descendetă e un alchimist fără egal, care scoate aur din piatră seacă.

Cristiano Ronaldo has scored 10+ Champions League goals for the seventh season running—no other player has done so in more than two pic.twitter.com/bgxFimYF2V

— B/R Football (@brfootball) February 14, 2018

La Paris, i se va turna cenuşă în cap lui Unai Emery. Se va spune că PSG avea controlul la 1-1, după ce începuse perfect cu golul lui Rabiot; că înlocuirea lui Cavani cu fundaşul dreapta Meunier a transmis mesajul greşit; că echipa sa a dat din nou dovadă de genunchi moi, ca anul trecut cu Barça. Toate sunt observaţii rezonabile. Dar poate că de data asta, responsabilitatea ultimă ar trebui să pice pe umerii celui care vrea să-şi asume şi toate meritele. Neymar repetat de atâtea ori motivul mutării la Paris încât îl putem repeta şi în vis: îşi doreşte să fie omul numărul unu, conducătorul, prima vioară. Brazilianul n-a jucat prost. El a pregătit deschiderea scorului şi cam toate fazele periculoase ale lui PSG au trecut prin el. Însă nu el a decis meciul, nu el şi-a luat colegii de ceafă să-i poarte spre victorie, ci Ronaldo.

La 3-1, orice se poate întâmpla în retur. Poate că francezii o vor devasta pe Real, poate că n-avem cum să mai închidem Cutia Pandorei, iar cursul cuceritor pe care a pornit PSG e ireversibil. Pentru moment, însă, au pierdut prima bătălie din război. Fotbalul se joacă în continuare pe goluri, nu pe bani.

Cristiano Ronaldo gets the better of Neymar to carry Madrid to a big win over PSG.

Three thoughts from #RMAPSGhttps://t.co/uKnEG1AcPp pic.twitter.com/qDbGc72yfo

— ESPN FC (@ESPNFC) February 14, 2018

Porto 0-5 Liverpool

Câteodată – și din ce în ce mai des – e greu să rezişti tentației de a o declara pe Liverpool candidată la titlu, indiferent de care titlu ar fi vorba. Echipa lui Klopp te seduce cu prestaţii devastatoare ca cea din Portugalia şi, când ţi-e lumea (lui Bobby Firmino) mai dragă, îţi trage preşul de sub picioare cu vreo înfrângere cu Swansea.

Până şi analiştii de top s-au ars de prea multe ori ca să nu fie acum foarte atenţi. La pauză, deşi era deja 3-0, Pat Nevin de la BBC avertiza sinistru: „Amintiţi-vă de Sevilla!‟ Dar n-a fost cazul unei prăbușiri aseară, când aproape orice adversar s-ar fi zbătut să-i ţină piept lui Liverpool.

Porto v Liverpool in 20 seconds… #PORLIV #UCL pic.twitter.com/RC9vOCykcP

— Gary Fennelly (@garyfennelly) February 14, 2018

Mane a plecat acasă cu mingea după un hat-trick, dar zbenguiala de pe Estadio do Dragao a fost una colectivă, exact cum îi place antrenorului neamţ. Firmino s-a servit şi el cu o felie de tort, iar Salah a ajuns deja la 30 de goluri sezonul ăsta – în februarie. Totul împotriva unui adversar care pierduse doar două meciuri în toate competiţiile şi nu cunoscuse niciodată o asemenea înfrângere acasă.

„A fost o prestaţie exact conform cerinţelor,‟ a spus Klopp la final. Dacă astea sunt cerinţele la Liverpool, atunci poate ne putem totuşi încumeta să ne imaginăm cât de departe poate ajunge echipa asta în Champions League.

⚽️✖️2⃣8⃣
Bravo Liverpool: current #UCL top scorers! ????

Best attack in Europe right now? ???? pic.twitter.com/8eXhbEZPuR

— UEFA Champions League (@ChampionsLeague) February 14, 2018