Între tradiţie şi viitor: noul sezon de Bundesliga începe cu întrebări vechi şi provocări noi

„Die schönste Nebensache der Welt“ – cel mai frumos lucru neimportant din lume. Asta înseamnă fotbalul pentru nemţi și, de multe ori, până şi calificativul „neimportant“ dispare în euforia şi creativitatea stadioanelor pline-ochi de suporteri.

Vineri seară începe din nou Bundesliga şi deja din primul meci, cel dintre Bayern şi Leverkusen, ni se prezintă una dintre problemele cu care se confruntă campionatul german – dominaţia interminabilă a bavarezilor. Dar asta e doar una între multe dezbateri aprinse care prefaţează startul de sezon. De la conflictele între fani şi federaţie la viitorul regulii „50+1“ şi exodul jucătorilor de top, avem destule motive pentru a urmări atent ce se petrece în Bundesliga.

Bayern şi restul

Cam aşa se pot rezuma ultimele cinci episoade ale primei divizii. Indiferent de omul de pe bancă – Heynckes, Guardiola sau Ancelotti – Bayern München a fost abonată la locul întâi, la cel puţin 10 puncte distanţă de cea mai apropiată urmăritoare. E o serie pe care Bundesliga nu a mai văzut-o în toată istoria sa de 55 de ani.

Înainte de toate, trebuie dat Cezarului ce-i al Cezarului: Bayern a ajuns în poziţia asta imperială nu prin petro-dolari sau oligarhi plictisiţi; clubul e un model de stabilitate, know-how economic şi sportiv, plus-minus derapajele fiscale ale lui Uli Hoeneβ. În contextul ăsta, vechea poreclă de „FC Hollywood“ nu mai are aceeaşi putere parodică. Bayern îşi face treaba relativ în linişte, departe de vremurile în care lotul părea că şi-a luat un job part-time într-o telenovelă publică.

Conducerea continuă să investească cu cap şi combină achiziţii domestice cu două-trei importuri luxoase. Pentru fiecare James Rodriguez există un Corentin Tolisso, un Sebastian Rudy sau Niklas Süle (ambii luaţi de la Hoffenheim).

Astea fiind spuse, vara asta a adus sfârşitul unei ere pe Allianz Arena: după peste 500 de meciuri şi un camion de trofee, căpitanul Philipp Lahm şi-a agăţat ghetele în cui. Nu vorbim doar despre unul dintre cei mai buni jucători din istoria clubului, ci şi de un lider a cărui absenţă s-ar putea să se simtă mai apăsat în vestiar decât pe teren. Nu ajută prea mult nici că Xabi Alonso s-a hotărât să se pensioneze şi el (la scurt timp de la plecarea lui Bastian Schweinsteiger) alături de Lahm, sau că Robben şi Ribery au trecut bine de 30 de ani.

Deci vom vedea un Bayern diferit sezonul ăsta, măcar din prisma asta. Însă, cel puţin în primele două meciuri oficiale, rezultatele au fost aceleaşi. Victoria la penaltiuri contra lui Dortmund i-a adus a doua supercupă consecutivă lui Carlo Ancelotti, iar Chemnitzer FC, din liga a treia, a fost spulberată cu 5-0 în debutul Cupei DFB.

Deci, dacă Bayern îşi face treaba în continuare, atunci depinde de rivalele ei să mai anime puţin lupta pentru titlu. Doar că Dortmund, Schalke şi compania au dezamăgit serios în ultimii ani.

Galben-negrii au ajuns la al treilea antrenor în patru ani, după ce urmaşul natural al lui Klopp, Thomas Tuchel, s-a dovedit incompatibil cu conducerea clubului şi, uneori, chiar şi cu fanii. Olandezul Peter Bosz, înlocuitorul său, a dat o raită prin loturile vecinelor de clasament şi i-a luat pe Maximilian Philipp (atacant), Mahmoud Dahoud (mijlocaş) şi Ömer Toprak (fundaş) – o coloană vertebrală pentru echipă.

Toate bune şi frumoase, dacă n-ar fi început saga Ousmane Dembele la Barcelona. După ce Dortmund ar fi refuzat 100 de milioane de euro pentru tânărul de 20 de ani, Dembele nu s-a prezentat la antrenamente şi a fost suspendat. E exact genul de zăpăceală de care n-au nevoie clubul şi antrenorul. Pe de altă parte, e clar şi că Borussia s-a săturat să-şi piardă, vară de vară, cei mai buni jucători, şi o poziţie neînduplecată cu privire la Dembele ar transmite mesajul potrivit.

Unul pe care-l transmite RB Leipzig în cazul lui Naby Keita. Mijlocaşul din Guinea a atras multă atenţie după sezonul de debut în Bundesliga: opt goluri şi şapte assist-uri, plus o rată de aproape trei deposedări pe meci, au ajutat-o pe Leipzig să termine pe doi şi planurile est-germanilior sunt şi mai ambiţioase decât atât. Când Liverpool a oferit aproape 90 de milioane de euro pentru Keita, RB a răspuns că starul lor nu e de vânzare pentru niciun preţ. Mai mult, antrenorul Ralph Hasenhüttl a cheltuit deja 38 de milioane pe jucători foarte tineri ca Jean-Kevin Augustin de la PSG sau Bruma de la Galatasaray. Dacă-l păstrează şi pe Keita, nu încape îndoială că Leipzig va începe sezonul mai puternică decât l-a terminat pe cel precedent.

În ceea ce-i priveşte „the best of the rest“, nu ştii niciodată ce o să primeşti de la Schalke, Leverkusen sau Wolfsburg. Un buget mare – susţinere din partea Gazprom, Bayer sau Volkswagen – nu ajută cu nimic când ai parte de un circ constant la nivelul conducerii. În Germania, fiecare antrenor lucrează cu un manager de tip director sportiv şi asta le dă de două ori mai multe bătăi de cap cluburilor care nu reuşesc să-şi pună casa în ordine. Dovada cea mai extremă e anul catastrofal al lui Wolfsburg: în 2016, „Lupii“ îi speriau pe Real Madrid şi Zidane în sferturile Champions League, dar în luna mai abia se salvau de la retrogradare, în play-out, contra lui Eintracht Braunschweig.

VfB Stuttgart, alt gigant care are un stadion de peste 60.000 de locuri, a revenit după un exil în Bundesliga II care pare să-i fi prins bine, ce-i drept. Dar echipe ca Werder Bremen, Schalke şi mai ales Hamburg nu par să-şi înveţe lecţia şi se apropie sezon de sezon tot mai mult de retrogradare. Aşa că, cel puţin în jumătatea inferioară a clasamentului, vom avea şi anul ăsta parte de curse nebune şi multă dramă.

În ceea ce priveşte lupta pentru titlu, lăsăm cuvântul celor de la „11 Freunde“: „Dacă merge totul bine, o să fie un sezon entuziasmant de Bundesliga. Cea mai importantă condiţie: Bayern să-şi permită chiar de la început o criză de proporţii şi măcar Borussia Dortmund şi Schalke să nu ridice pumnul vitorios deja de cum ajung în proximitatea locurilor de Champions League. Trebuie totuşi să fie posibil.“

Celălalt meci: suporterii vs DFB

Şi pentru că fotbalul nu se joacă doar pe teren, nu putem să nu vorbim despre chestiunile care-i preocupă pe fani uneori chiar mai mult decât rezultatele echipei favorite.

Fotbalul german se află la o răscruce. Bundesliga (ca brand) şi Federaţia Germană sunt conştiente de efectul pe care-l are lipsa de competitivitate serioasă a campionatului. Oricât de bine ar merge naţionala, la nivel de club, toate speranţele pe scena internaţională depind de ziua bună sau proastă pe care o au jucătorii lui Bayern.

Nu-i de mirare, deci, că privirea se îndreaptă din ce în ce mai mult spre mama tuturor pieţelor emergente – China. La începutul anului, Bundesliga anunţa mândră că meciurile ei sunt cele mai vizionate în media digitală chineză. Federaţia (DFB) s-a hotărât să întoarcă afecțiunea asta şi a invitat naţionala sub 20 de ani a Chinei să joace în returul diviziei regionale sud-vest.

Dar nu asta i-a scos cel mai mult din sărite pe suporteri. Ameninţarea cea mai mare, în ochii lor, e demontarea faimoasei reguli „50+1“. Leipzig a demonstrat deja cum poate fi ocolită, fără să fie încălcată, condiţia care stipulează că un club trebuie deţinut majoritar de membrii săi – RB a restricţionat pur şi simplu criteriile în aşa fel încât doar câţiva angajaţi Red Bull să poată deveni membri.

Alte cluburi urmăresc strategii similare: fanii lui Hannover 96 sunt în conflict deschis cu preşedintele Martin Kind, care vrea să preia clubul şi să elimine regula, Daimler a făcut deja primul pas către cumpărarea lui Stuttgart şi mai mulţi oameni de afaceri şi preşedinţi pun presiune pe ligă şi federaţie. Argumentul e că „50+1“ nu face decât să blocheze investiţiile necesare pentru a ridica tot campionatul la nivelul lui Bayern.

Numai că Germania are poate cei mai bine organizaţi şi mai activi suporteri din campionatele mari ale Europei. Iar răspunsul fanilor s-a auzit clar şi răspicat: nu vrem să cedăm controlul „marilor investitori“. Ultraşii germani îşi cunosc foarte bine valoarea – Bundesliga se laudă cu cea mai mare medie de spectatori de sezoane bune şi atmosfera e un „selling point“ cheie pentru brand. Asta nu prea se potriveşte cu pedepsele draconice pe care le aplică uneori federaţia şi cluburile (interdicţii colective şi imposibilitatea de apel) şi intransigenţa care-i face pe mulţi să se simtă exploataţi şi apoi ignoraţi complet.

Meciurile care se joacă între patroni şi federaţie, fani şi cluburi sunt cel puţin la fel de importante pentru viitorul fotbalului german ca cele jucate pe gazonul de pe Allianz Arena sau Westfallenstadion. Din fericire, scrisoarea deschisă a preşedintelui DFB Reinhard Grindel către fani, publicată miercuri şi care asigură dialog şi compromisuri, promite să facă meciurile astea corecte.

Aşa cum ne-a obişnuit neamţul.