Jocul perfect! România trece în mare viteză de Ungaria, Cristina Neagu îi dă dreptate lui Rasmussen: nu poate fi oprită!

După un meci special, în care toate jucătoarele și-au adus, fără excepție, cel mai bun handbal în aceeași zi, mulți se vor întreba acum cam cât de bine poate juca România. Ungaria și antrenorul ei, simpaticul Kim Rasmussen, nu vor să se mai întrebe lucrul ăsta prea curând.

Conduse de la început și până la final de o echipă a României care a avut câteva viteze în plus și o motivație aparte, cu care i-a cucerit (sau i-a speriat) pe suporterii neutri, fetele lui Rasmussen au luat parte, fără voia lor, la cel mai frumos handbal jucat până azi în sala din Helsingborg.

S-a terminat 29-21 pentru jucătoarele lui Ambros Martin, iar România și-a arătat toate intențiile: vrea să rămână în Suedia până în weekendul final!

*

România – Ungaria a fost și primul duel serios al galeriilor în această sală de aproape 5.000 de locuri din Helsingborg. Mai mulți, mai pregătiți și mai energici, românii au câștigat jocul din tribune înainte ca prima minge să fie aruncată spre poarta adversă.

Helsingborg arena explodes every time #ROU scores. They have 4 goal lead 9:5! Looking good for Martin & co. #ehfeuro2016 #HUNROU pic.twitter.com/0zHtgnE4Ad

— EHF Live (@EHF_Live) December 11, 2016

A fost introducerea potrivită pentru ce a urmat: un handbal efervescent, generos și crud în același timp. Pentru că nu poți rămâne indiferent la resemnarea fanilor adverși când o vezi pe Neagu de-a dreptul furioasă că arbitrii n-au fluierat un fault de joc când meciul era închis (23-15), iar ea tocmai marcase, cu o fază înainte, al zecelea ei gol.

Aneta Udriștioiu, de două ori, Oana Manea, Chiper, Florica și iar Chiper au închis definitiv toate socotelile, continuând să nu arate Ungariei nici urmă de înțelegere.

Este o mască pe care echipa nu a mai arătat-o de ceva vreme, poate de la turneul preolimpic din luna martie, când România bătea Danemarca (acasă la ea), 32-25, și se prezenta ca una dintre favoritele pentru Rio.

Acum, însă, dacă victoria cu Ungaria nu trebuie să surprindă pe nimeni, jocul și mai ales determinarea din joc vin ca surprize și confirmări plăcute: echipa chiar pare să prindă viteză pentru fazele finale.

Apărarea contondentă care a învins Rusia a apărut și la jocul cu Ungaria, iar atacul care a învins Croația a făcut ravagii și duminică seară. Neagu a reușit tot ce și-a propus, exact cum se temea Kim Rasmussen, înainte de joc, și și-a propus într-adevăr destule. De multe ori a tras de la ultimul etaj, așa de apăsat încât sala s-a temut că Szikora nu se va putea feri la timp. Norocul ei, aproape nicio minge n-a lovit-o.

Iar dacă și tu, la fel ca noi, te-ai întrebat încă din primele zile ale Europeanului cât de bine poate juca Neagu când nu e la 100%, răspunsul de azi te-a lămurit: încă zece goluri, alte șapte angajări decisive și un nou premiu de cea mai bună jucătoare a meciului.

Da, apărarea Ungariei nu e neapărat cea mai bună din concurs, dar ce pot face apărătoarele adverse când mingea ajunge în plasă, ele ating parchetul și Neagu încă-i în urcare?

Înainte de meci, Ambros Martin a lăsat să se-nțeleagă că Ungaria va fi învinsă în atac, iar ofensiva nu l-a contrazis: Oana Manea a dat patru din patru (și a scos alte două lovituri de la șapte), Eliza și-a continuat forma bună, iar extremele au început să producă daune serioase – câte trei goluri pentru Chiper și Udriștioiu.

Cristina Neagu scored 10, but 1 of the best tonight was put away by Anita Udristioiu after @MelyGeiger5's beautiful blind pass. #ehfeuro2016 pic.twitter.com/ECe2MpYydr

— #ehfeuro2016 (@EHFEURO) December 11, 2016

Pe scurt, totul a funcționat. Sigur, a funcționat cu o adversară lentă, cu un atac care nu repune mingea rapid după gol, care se sprijină mult pe o Anita Gorbicz ieșită din formă și care, înainte de meciul cu România, nu mai avea șanse de calificare în fazele finale.

Dar asta – oricât de mult ți-ar plăcea întrebările de tipul a fost România prea bună, ori Ungaria prea slabă? – nu poate pune umbră pe o performanță atât de solidă. România chiar arată bine. Și dacă te iei după Martin, care înaintea jocului ne spunea că vestea cea mai bună este că echipa lui e performantă deși mai are încă mult spațiu de progres, atunci ai toate motivele să aștepți cu anticipație următoarele două jocuri.

Ce urmează

În primul meci din Grupa 2, Rusia a trecut greu, 26-24, de încăpățânata echipă a Cehiei și a adunat primele două puncte în Main Round. E un rezultat care ține Cehia, următoarea adversară a României, la două puncte în clasament. Astfel, o victorie a României în meciul de marți ar scoate și Cehia din calculele pentru semifinale.

Here's how #ehfeuro2016 Main Round Group II stands@NORhandball: 6 points#ROU: 4@dhf_haandbold: 4#CZE: 2@rushandball: 2@MKSZhandball: 1

— #ehfeuro2016 (@EHFEURO) December 11, 2016

În ultimul joc al zilei, Norvegia a reușit până la urmă să țină Danemarca la distanță (22-20), a ajuns la sașe punte și ne-a confirmat un lucru anticipat de mulți: probabil că România și Danemarca (ambele cu patru puncte acum) se vor bate, miercuri, pentru locul doi în această grupă. Rusia păstrează și ea câteva șanse la semifinale, dar pentru asta trebuie să treacă de Danemarca la scor, peste două zile, apoi să spere că România nu va aduna mai mult de două puncte cu Cehia și Danemarca.

Bonus: cum ne comparăm cu Ungaria

Și Ungaria, la fel ca România, a început un drum nou și a ajuns la acest European conștientă că s-ar putea să nu-i iasă. Cu câteva absențe importante, dar și cu câteva jucătoare care par să joace de-o viață, ca Anita Gorbicz, Ungaria a adus în Suedia o echipă tânără, un fel de promisiune, dar nu o certitudine.

Și orice speranță i-a fost curmată de înfrângerea clară cu Cehia, 22-27. Următoarea, 19-23 cu Danemarca, nu a venit decât să confirme că așteptările trebuie mutate de pe Gorbicz (trei goluri din opt aruncări) sau portărița Eva Kiss (procentaj de 25%), ambele de la Gyor, pe antrenorul Rasmussen. Altfel spus, speranțele au fost trecute din prezent în viitor, unde Rasmussen (care a condus Polonia până la meciul pentru bronz și la Mondialul din 2015, și la cel din 2013) trebuie să readucă handbalul feminin din Ungaria în atenția handbalului internațional.

Înainte să-l aleagă pe Kim Rasmussen (antrenorul cu care CSM a reușit să câștige, în primăvară, Liga Campionilor), Ungaria, care a câștigat titlul european în 2000, chiar în România, și a prins ultima medalie la Europeanul din Serbia, în 2012, a negociat chiar cu Ambros Martin.

Martin, care e antrenorul lui Gyor din 2012, avea avantajul să cunoască în detaliu handbalul din Ungaria, numai că spaniolul nu a vrut să renunțe la banca lui Gyor, iar federația maghiară a vrut musai un antrenor cu normă întreagă. Așa că Rasmussen, care a petrecut șase ani la cârma Poloniei, a părut omul potrivit pentru ambițiile de reconstrucție ale vecinilor noștri.

Așa cum știi, despre viitor se vorbește și în handbalul românesc, cu diferența că “atunci când o ai pe Neagu în echipă trebuie să încerci să câștigi în prezent”, așa cum ne spunea chiar Kim Rasmussen, înaintea meciului de azi.

Diferența, așadar, este de poziționare: România e mai avansată pe drumul reașezării, e mai bine poziționată pentru succes în prezent. În schimb, Ungaria a ales să aibă un selecționer full time, și asta s-ar putea să o avantajeze când vine vorba de schimbările întregului sistem.