Larisa Iordache: „Mă bucur că am fost pe podium, dar am pierdut pe greșeala mea, puteam să fiu mai sus”

La primul ei concurs important, Campionatele Naționale de la Sibiu din 1970, Nadia a căzut de pe bârnă de trei ori. Și-a dat seama atunci că e un aparat la care trebuie să lucreze mai mult decât la celelalte. Împreună cu Bela Karoly, și-a schimbat programul de antrenament, urcând de două ori pe zi pe bârnă, și dimineața, și după-amiaza. Și a devenit unul din aparatele ei preferate.

Bârna rămâne o provocare pentru multe gimnaste. Am văzut multe ratări, dezechilibrări și căzături la Cluj, chiar și de la gimnaste cu experiență, ca Vasiliki Millousi din Grecia, care are 32 de ani. E poate cel mai greu și imprevizibil aparat, pe care îl privești mereu cu inima în gât, chiar și când nu ai reprezentante din țara ta, chiar și când ești în fața televizorului.

Dar e mereu printre cele mai așteptate finale, și la fel a fost la Europenele de la Cluj. Încă de la încălzirea oficială, care a început cu o oră înainte de concurs, scaunele din colțul unde era amplasată bârna s-au umplut de ochi curioși, iar exercițiile Larisei Iordache și Cătălinei Ponor au fost aplaudate ca în concurs.

Larisa se calificase cu cea mai mare notă, dar în finală se pleacă de la zero și nimic din ce-a fost înainte nu mai contează. Revenită într-un concurs după un an, Larisa a avut însă un exercițiu foarte bun, până aproape de final. La coborâre, a prins viteză prea mare, n-a mai putut controla aterizarea și a făcut câțiva pași mari în spate.

A primit cea mai mare notă de până atunci – 13.966 – , dar mai urmau șase gimnaste, așa că așteptarea a fost lungă. Două dintre ele au căzut, alte două au avut note mai mici, dar două sportive au întrecut-o – Cătălina Ponor, care a luat aurul, și olandeza Eythora Thorsdottir.

Medalia de bronz o bucură, dacă se gândește la accidentarea care i-a întrerupt pregătire din ultimele două luni, dar o și nemulțumește, pentru că știe că a greșit.

„E doar medalia de bronz”, a spus când a venit la zona mixtă și jurnaliștii au felicitat-o. N-o avea la gât, ci în rucsac, și a scos-o pentru fotografii, fără să și-o pună la gât.

„Mă bucur c-am ajuns pe podium, având în vedere toate cele întâmplate în ultimele două luni, cu doar o lună de pregătire. Mă bucur că am ajuns aici, dar am pierdut fix pe greșeala mea și asta nu mi-o pot ierta. Sunt într-un fel dezamăgită de mine, pentru că puteam să fac o coborâre foarte bună și puteam să fiu mai sus. M-am dus cu foarte multă viteză și n-am mai putut să controlez, dar mă bucur că am putut să mă țin pe picioare și să stăpânesc cât de cât aterizarea.”

Mai ales că i-au lipsit concursurile, Larisei i-a plăcut mult atmosfera din sală. „Finala a fost una bună, a început bine pentru mine, m-am simțit foarte bine. Ne-au ajutat foarte tare oamenii din sală. A fost prima dată în viața mea când am trăit o asemenea atmosferă și mă bucur că am avut ocazia să ajung până aici. Din păcate doar pe două aparate, dar e un nou început pentru mine, sper să fiu sănătoasă, să am continuitate și să progresez cât mai mult.”

Larisa a mai ținut să le mulțumească antrenorilor ei, Cristi și Lăcrămioara Moldovan: „Le mulțumesc din suflet antrenorilor mei, soților Moldovan, pentru că au fost alături de mine în fiecare clipă grea, au știut cum să mă ridice și să mă motiveze.”

Corespondențele de la Cluj și celelalte articole dedicate Campionatelor Europene de Gimnastică Artistică Petrom sunt oferite, pe Lead.ro, de OMV Petrom.

Urmărește secțiunea dedicată pe Lead.ro ca să nu ratezi niciunul dintre articole.