The local boy: dubla lui Marcus Rashford decide derbiul dintre Manchester United și Liverpool. Mourinho e în grafic

Barney Ronay de la The Guardian are un al șaselea simț jurnalistic. Și când scrie un text care n-are nicio legătură cu vreun meci specific, cum a făcut aseară, universul se aliniază în așa fel încât să-i dea o relevanță imediată a doua zi. Ronay vorbea despre entuziasmul naiv și potent care rămâne viu în fotbalul de azi, în ciuda forțelor cinice ale capitalismului turbat și alienării planificate.

Even in the era of super-clubs, football’s pleasure principle still holds. By @barneyronay https://t.co/ZfMrKA5s8l

— Guardian sport (@guardian_sport) March 9, 2018

Ai zice că iterația modernă a derbiului dintre Man Utd și Liverpool demonstrează exact cele din urmă tendințe. Istorie sub formă de recuzită pentru marketing, orice specificitate zdrobită de o fugă după atenția „piețelor emergente‟, conduse de patroni americani. Mai rău, toate lucrurile astea sunt oglindite pe teren, unde obsesia gratificării instantanee rezultă în anatema miticului „The United Way ‟ – „The Mourinho Way‟.

Și apoi apare, de nicăieri, optimismul încăpățânat al lui Ronay – sub forma unui tânăr de 20 de ani, un vestigiu al nostalgiei pe care-o exploatează mașinăria din spatele majorității cluburilor. Dar el e viu, în carne și oase și cât timp e pe teren, în mijlocul acțiunii, se sustrage oricărei încercări de a-l împacheta și vinde, în Manchester sau Hong Kong. Acolo, în dubla devastatoare a unui băiat local, regăsim „principiul plăcerii‟ în forma lui pură.

Rashford 2-1 Liverpool pic.twitter.com/YvXKMaMEqA

— B/R Football (@brfootball) March 10, 2018

Man Utd 2-1 Liverpool

Am putea s-o luăm de la capăt, să dăm copy-paste la fiecare articol pe care l-am scris despre o echipă condusă de Mourinho într-un meci cu miză. Am putea să vorbim din nou de părăsirea oricărei responsabilități față de spectacol și să ne dăm de ceasul morții despre pactul mefistofelic pe care l-a făcut United când l-a adus pe portughez.

Însă, cel puțin în după-amiaza asta, n-ar fi drept. În primul rând, pentru că tactica incontestabil conservatoare a lui José a contribuit la o confruntare pe cinste. În al doilea rând, pentru că n-ai cum să nu apreciezi șiretenia unui antrenor care izolează cu precizie microscopică vulnerabilitatea adversarului.

Și fotbalul lui Mourinho are o frumusețe aparte. Golul tot gol rămâne, indiferent că driblezi trei adversari, ca Mo Salah, sau că ajungi la țel din trei pase. Asta au făcut gazdele, cu o eficiență entuziasmantă în felul ei. În exact 10 minute, David De Gea a bubuit două ori mingea spre careul lui Liverpool, Romelu Lukaku a câștigat de două ori duelul aerian cu Lovren, și Rashford a arcuit de două ori mingea în colțul drept al porții lui Karius. Dacă să joci fotbal simplu e cel mai greu lucru, cum spunea Johan Cruyff, atunci United a atins absolutul în prima repriză.

New favorite gif…..

Beautiful from Rashford. ???????? pic.twitter.com/s29Yf0TRq2

— Castro1021 (@Castro1021) March 10, 2018

Că Liverpool chiar n-a jucat prost (cu excepția defensivei) nu face decât să-i dea și mai mult credit oponentului. Iar băieții lui Klopp n-au avut parte doar de posesie sterilă, ci chiar au încercat mereu să penetreze. Aici intervine și a treia plecăciune în fața lui Mourinho. Când cineva vorbește de „arta apărării‟, nu se referă la înăbușirea unui adversar care plimbă mingea de-a latul terenului de parcă ar primi puncte în plus pentru asta. E vorba de jocurile în care ești testat până la limite, când fiecare intercepție sau alunecare e decisivă pentru împiedicarea golului. Lupta asta îndârjită, personificată la fix de Ashley Young, e genul de fotbal defensiv pe care până și fanii răsfățați ai lui United îl pot accepta.

Ashley Young masterclass. #mufc pic.twitter.com/afpojp3HvI

— United Xtra (@utdxtra) March 10, 2018

Adevărul e că cel mai spectaculos lucru care s-a întâmplat în careul gazdelor a fost autogolul lui Eric Bailly. Și asta nu pentru că Liverpool n-a fost în stare de mai mult. Nimeni nu s-a străduit mai tare ca Roberto Firmino și Sadio Mane, dar așa cum tripleta ofensivă a lui Klopp primește omagii când strălucește, la fel trebuie apreciată linia de fund a lui Man Utd pentru felul excepțional în care și-a făcut treaba.

Eric Bailly. The cheek, the skill, the execution. David De Gea’s not saving those. pic.twitter.com/ZgMf90ztSj

— Chris Dixon (@chrismd10) March 10, 2018

În mijlocul sărbătorii trebuie să troneze doi tineri care te fac să crezi că tot ce-i mai bun în fotbal poată să supraviețuiască oricărei provocări. Rashford și scoțianul adoptat Scott McTominay, crescuți din fașă de clubul pe care l-au condus spre victorie în derbiul ăsta etern, sunt argumentele perfecte pentru principiul plăcerii de care vorbea Ronay.

Scott McTominay made 5 interceptions against Liverpool. No player on the pitch managed more. #MUFC pic.twitter.com/O46UZiIxDL

— Statman Dave (@StatmanDave) March 10, 2018

Ce au spus antrenorii

Mourinho: „Am fost foarte agresivi în prima repriză și am încercat să exploatăm punctele în care adversarul nu e foarte bun. N-a fost intenția noastră să fim atât de defensivi în repriza secundă, dar Liverpool ne-a înghesuit. Cu toate astea, nu-mi aduc aminte de vreun moment în care David De Gea a trebuit să protejeze poarta. Rashford și McTominay – unul a marcat două goluri, celălalt a jucat cu o maturitate care m-a impresionat.‟

Mourinho and Pogba after the game #MUFC pic.twitter.com/LtbA5QEMNr

— Devils Latest (@Devils_Latest) March 10, 2018

Klopp: „Nu-i o idee bună să fii condus cu 2-0 de United. (Mai ales după) mingi lungi către Lukaku și situații secundare. Lukaku e unul dintre cei mai buni atacanți din lume și trebuia să fim în preajma lui, să recuperăm mingea. N-am fost, Rashford a profitat de două ori. E foarte important să ne revenim, n-avem timp de pierdut.‟

Jurgen Klopp says #LFC should have had at least one penalty.

Here was his reaction to the defeat. ????https://t.co/dKQXhbydOz pic.twitter.com/UqQpBzRo8T

— Liverpool FC News (@LivEchoLFC) March 10, 2018