Mădălina Zamfirescu: „Nu e vorba de răzbunare cu Angola.” Echipa danezului Morten Soubak s-a schimbat mult față de anul trecut

Imediat după victoria cu Spania, antrenorul secund al naționalei, Horațiu Pașca, le-a spus jurnaliștilor, pe drum spre vestiar: „Tocmai ni s-a schimbat obiectivul: Angola!”

Nu există o echipă mai potrivită pentru a ilustra filosofia pas cu pas adoptată de naționala de handbal la acest campionat mondial decât Angola, adversara României de joi, din al patrulea meci al turneului final. Cea mai de succes echipă din Africa, de 12 ori campioană a continentului, amintește de cea mai dureroasă rană din istoria recentă a naționalei, Jocurile Olimpice din 2016. Un turneu la care România a plecat visând și vorbind deschis despre medalii, dar de la care s-a întors pe locul 9, pentru că a fost învinsă, în chiar primul meci, de adversarul pe care îl considera cel mai ușor de trecut: Angola.

A fost un meci pe care niciuna din fetele care-au fost în lotul olimpic nu l-au uitat, dar pe care încearcă să nu-l vadă ca pe un prilej de răzbunare, ci ca pe un nou prag din drumul pe care l-au început post-Olimpiadă.

„Nu e vorba de răzbunare”, spune centrul Mădălina Zamfirescu, care a fost rezervă la Rio. „Noi ne-am zis dinainte să ajungem aici să nu ne gândim foarte departe, pentru că tot timpul ne-am propus lucruri mărețe și dezamăgirile au fost mari. Așa că ne concentrăm de fiecare dată pe următorul adversar, iar acum chiar ne dorim să facem un meci bun cu Angola. Ele au o echipă foarte bună, și am simțit-o și noi, pe mâna noastră, la Olimpiadă, când am pățit-o. Cred că meciul ăla încă e în mintea fiecăreia, nu cred că e cineva care să-l fi uitat, pentru că a fost dureros. Dar nu e vorba de răzbunare. În schimb, ne dorim să jucăm un handbal cel puțin la fel de bun cum am arătat cu Spania. Și dacă lucrurile vor merge cel puțin la fel de bine, sunt sigură că va fi un rezultat pozitiv.”

Echipa Angolei de la acest Mondial e însă mult schimbată față de cea care la Jocurile Olimpice învingea România la patru goluri. Mai multe jucătoare s-au retras – câteva dintre ele pentru a deveni mame –, portarul s-a accidentat chiar înainte de turneu, iar pe bancă stă un nou antrenor: Morten Soubak, antrenorul danez care a condus Brazilia pe prima treaptă a podiumului mondial în 2013.

După șapte ani la conducerea Braziliei, Soubak a început o nouă aventură, preluând naționala Angolei, semn că ambițiile echipei africane în handbal sunt mari.

Am stat de vorbă cu antrenorul danez, ca să înțelegem mai bine ce înseamnă handbalul pentru Angola și cum vede întâlnirea cu România. „Avem multe jucătoare noi, tinere, și încă încercăm să ne găsim propriul stil de joc. Eu sunt aici de puțin timp, e abia primul an, și mai avem mult de muncit. Sper să ne găsim în timp propria filosofie de joc, să nu încercăm să copiem stilul european, și sper ca acest turneu să fie o experiență bună de învățare pentru viitor. Mi-ar fi plăcut să fi câștigat măcar un meci, o să muncim mai mult pentru asta în meciurile care urmează.”

Antrenorul danez spune că handbalul e foarte popular în Angola. „Nu e foarte practicat, dar toată lumea din Angola știe de echipa națională feminină. Nu putem spune că e popular ca în România, în Germania, la nivel de practicanți. Sunt foarte puține cluburi, e la nivel semiprofesionist, unele jucătoare studiază sau muncesc, pe lângă handbal. Nu au nici săli de antrenamente la același nivel ca aici. Meciurile importante le jucăm în arene, dar sălile de antrenament sunt fie pe ciment sau pe o suprafață dintr-un fel de plastic, în aer liber.”

Pentru Soubak, să antreneze în afara Europei a fost o provocare: „Am avut niște posibilități în viață, când am avut șansa să merg în Brazilia, am fost antrenor de club acolo, apoi la națională, a fost o perioadă fantastică. Și personal: să trăiesc într-o altă țară, să fac ce-mi place cel mai mult. Apoi, am avut șansa să încerc să fac asta și-n Africa, și m-am gândit că poate o dată în viață ai șansa asta. Sper să fie o aventură și sper că putem să ne îmbunătățim. Vom încerca să ne jucăm șansa, chiar dacă știm că e una foarte mică.”

După succesul obținut cu naționala Braziliei, cu care a câștigat aurul mondial în 2013, Soubak spune că mulți se așteaptă să creeze și în Angola o echipă competitivă la nivel mondial. „Mulți oameni se așteaptă la asta, inclusiv aici în Angola. Bineînțeles că și eu mi-aș dori asta. Poate e un vis mare. Dacă e prea mare, nu știu, dar cred că trebuie să avem vise mari și să încercăm să ne apropiem de cele mai bune echipe din Europa. Asta e munca pe care încercăm s-o facem.”

Despre întâlnirea cu România, pe care Soubak a întâlnit-o (fără succes pentru el) și la Mondialul din 2015, în optimi, cu Brazilia, știe că va fi una grea. „Va fi foarte dificil, noi am pierdut la șapte goluri cu Slovenia și ele au pierdut cu România, așa că logic ar fi să fie și mai dificil. Știm că va fi foarte greu, România arată un handbal foarte bun de mulți, mulți ani, și echipa de acum nu e diferită. Știm că vom întâlni o echipă competitivă, și pe cea mai bună handbalistă a lumii, Cristina Neagu.”

Pe cine vede favorită la câștigarea turneului? „Cred că răspunsul meu e același cu al oricui: Norvegia. Pentru că muncesc foarte bine împreună, de mulți ani, chiar și când vin jucătoare tinere din urmă, se acomodează repede, pentru că au fost deja în naționala B de ceva timp. Dar sunt și alte echipe puternice, cum sunt Franța sau Rusia. Apoi, la un Campionat Mondial vor fi mereu surprize. Nu știu cine, dar e posibil. Cred că așa e nivelul din handbalul feminin de azi,  o echipă poate să câștige într-o zi, și apoi să piardă. Poate doar Norvegia e excepția.”