Mâine jucăm cu Danemarca, la ea acasă. Și fetele au amintiri plăcute de la Herning. Aici au luat bronzul din 2010

„Ajungem imediat. Parcă simt așa, mă ia cu ceva în stomac.” Autocarul care a adus ieri dimineață echipa României de la Kolding – unde tocmai depășise Brazilia în optimi -, în Herning, unde o așteaptă deja Danemarca în sferturi, se apropia de oraș când o parte din fete au recunoscut hotelul și străzile.

Au mai fost aici, acum cinci ani. Tot cu Danemarca și tot în Herning au jucat atunci finala mică, unde au luptat pentru bronz. L-au câștigat, obținând cea mai bună clasare a României la un Campionat European.

Meciul din 2010 a fost unul atipic, în care s-au remarcat mai ales defensivele. S-a terminat 16-15 pentru România, după ce în faza grupelor se impusese Danemarca, 25-22. Pentru multe dintre fete, Europeanul de acum cinci ani, organizat în Danemarca și Norvegia, e o amintire plăcută. Cristina Neagu a fost cea mai bună marcatoare și cea mai bună pasatoare a turneului, fiind numită, la începutul anului următor, cea mai bună jucătoare de handbal din lume.

Fetele au mai întâlnit Danemarca și la Campionatul European din decembrie trecut, găzduit de Ungaria și Croația. Într-o grupă câștigată clar de Norvegia (cea care avea să câștige competiția în finală cu Spania), România și Danemarca încheiau la egalitate, 29-29, un meci în care Neagu și Țăcălie marcau câte 10 goluri și echipa intra cu patru puncte avans la pauză. Într-un final nebun, fetele au avut atacul pentru a se distanța la două goluri, dar arbitrii au văzut forțare în atac. Pe faza următoare, atacând în șapte, fără portar, Thorsgaard egala în ultima secundă. A fost un meci de foarte bună calitate, dar nici danezele și nici handbalistele antrenate atunci de Gheorghe Tadici nu reușeau să prindă semifinalele din 2014.

Acum, fetele întâlnesc din nou gazda Danemarca, de data asta în sferturi. Au început s-o studieze încă de pe drum, în liniștea și claritatea aduse de victoria cu Brazilia din optimi. O victorie de care aveau nevoie ca de aer, care le-a readus zâmbetul pe buze și încrederea în echipa pe care o formează, dar pe care au sărbătorit-o doar câteva ore. Pe teren, imediat după meci, cu suporterii, antrenorii și echipa tehnică. În vestiar, de unde au ieșit chiuind și fluturând tricolorul, după ce își scufundaseră picioarele în gheață, pentru recuperare. Și apoi în autocar, unde au cântat din nou „Pentru România”, melodia celor de la K1 devenită imn, țopăind pe culoarul dintre scaune.

Dar a doua zi, spre prânz, când s-au urcat din nou în mașină, se gândeau deja la următorul meci. Radu Cheregi, performance analyst-ul naționalei, le-a împărțit fișe cu date statistice despre jucătoarele daneze și o parte din ele au scos din rucsacii albaștri laptopul sau tableta. Au urmărit înregistrarea celeilalte optimi, Danemarca-Suedia, jucată în paralel cu meciul României și câștigată categoric de gazdele mondialului cu 26-19.

„Ați ajuns la minutul 10? La asta trebuie să ne punem trei în fața ei.”
„Vezi, au probleme la pivot, în zona centrală.”
„E greșit să le luăm unu la unu. Trebuie tot timpul din mișcare, din combinații.”

Din când în când, printre observațiile despre jocul de acum al Danemarcei, și-au făcut loc amintiri de atunci: cum le-au huiduit suporterii, de cum au intrat pe teren; cum a fost totul împotriva lor, inclusiv arbitrajul. Jucătoare mai tinere, ca Eliza Buceschi și Gabriela Perianu, au ascultat cu atenție, dar fără să pară intimidate. S-au bucurat mai degrabă când au văzut cum arată sala. Jyske Bank Boxen are o capacitate de 12.500 de locuri și va fi, probabil, umplută la refuz de localnici.

Doar un mic sector al ei va zbârnâi, ca și până acum, în ritmul tobelor bătute de suporterii români care le urmăresc pe fetele lor dintr-un oraș în altul. În Herning, a treia destinație în care poposesc de când sunt la Mondial, speră să stea până la final. La fel vor și fetele.