Man United arată tot mai bine, dar cu ce preț? Trimis acasă, Rooney spune că nu s-a întors „la un cămin de pensionari”

După un weekend întreg în care reporterii şi-au instalat corturile în faţa lui Old Trafford şi a lui Goodison Park, iar suporterii au dat refresh paginilor de internet din minut în minut, avem în sfârşit confirmarea: Rooney revine la Everton, Lukaku îmbracă tricoul roşu al lui Man Utd.

E un sfârşit de eră care lasă nostalgie în urmă la Manchester, temperată însă de entuziasmul pe care marcatorul record al lui Everton în era Premier League îl aduce după sine.

First of all i want to thank God for this opportunity. Delighted and blessed to be part of the greatest club in the world @ManUtd pic.twitter.com/dWrQjHkH5a

— R.Lukaku Bolingoli10 (@RomeluLukaku9) July 10, 2017

O legendă curioasă

E greu să judeci cu claritate cei 13 ani petrecuţi de Wayne Rooney la Manchester. Asta pentru că numerele complică lucurile. Vorbim despre cel mai bun marcator din istoria unui club mitic, 253 de goluri care lasă în urmă nume mari ca Bobby Charlton, Denis Law, Eric Cantona sau Cristiano Ronaldo. Cu United, Rooney a câştigat absolut tot ce se putea în fotbalul de club şi câteva din execuţiile lui, în special cea contra lui City din 2011, vor rămâne în memoria colectivă a fanilor.

Wayne Rooney Bicycle Kick Goal vs Manchester City (Multiview) a #legend in my book. Thanks very much @WayneRooney https://t.co/KF2EgLvzjY

— Tommy Docs R&WArmy (@TommyDoc_RWA) July 4, 2017

Şi totuşi, statisticile astea nu fac decât să adâncească misterul lipsei de afecţiune pentru Rooney pe Old Trafford. Granzii menţionaţi mai sus se bucură de dragostea neechivocă a toturor suporterilor, în timp ce atacatul englez s-a zbătut mereu să convingă pe toată lumea.

Analiza celor de la BBC identifică mai multe motive pentru asta, de la loialitatea îndoielnică a lui Rooney (care a fost de mai multe ori pe picior de plecare), la senzaţia sâcâitoare că nu şi-a împlinit niciodată întregul potenţial. Când exploda pe scena globală, la Euro 2004, tânărul de 19 ani părea de neoprit. De atunci, oricât de multe trofee şi recorduri a strâns, Rooney nu a atins niciodată culmile de care lumea îl credea (sau dorea) capabil.

Iar acum, Rooney pleacă de la United ca ultimul reprezentant de seamă al echipei lui Sir Alex Ferguson. Ar fi meritat o despărțire mai demnă, cred unii fani – mai ales cei care nu-și mai recunosc clubul. Pentru că la United s-au schimbat atât de multe în ultimii ani, încât nu poți să nu te întrebi ce anume a rămas la fel. Dacă spiritul clubului a fost șlefuit prin ciocnirea dintre Ferguson și câțiva jucători ca Rooney – vedete de tip anti-erou, oameni care arată exact ca vecinul de la trei -, lucrul ăsta a fost posibil tocmai pentru că identitatea clubului s-a amestecat perfect cu identitatea vestiarului. Or, plecarea lui Rooney lasă încă un gol de identitate la Manchester.

Astea spuse, e adevărat că, mai ales în ultimii doi-trei ani, căpitanul lui United s-a dovedit a fi o pacoste tactică pentru antrenorii săi. Conştienţi de reputaţia lui Wayne, aceștia au fost adesea incapabili să-i găsească un loc potrivit pe teren (sau pe bancă).

La Everton, aşteptările generale sunt mai mici, dar presiunea nu va scădea neapărat. Ochii rămân pe el şi, prin urmare, pe Koeman şi felul cum va gestiona situaţia. Misiunea declarată a lui Rooney e să demonstreze că nu a devenit „stătut“ în ultimele sezoane: „N-am venit la un cămin de pensionari. Cred că joc mereu de parcă aş avea ceva de demonstrat. Sunt entuziast şi mă aşteaptă o provocare.“

Time to get started! #EFC ? pic.twitter.com/iaUSU3G3H2

— Wayne Rooney (@WayneRooney) July 10, 2017

Cei din tribunele lui Everton îl vor ajuta cu mai multă răbdare decât a fost obişnuit în ultima vreme. Bob Pendleton, care l-a descoperit pe Rooney, când jucătorul avea nouă ani şi se juca într-un parc, e un barometru pentru sentimentele de pe Goodison: „Urmează al 70-lea sezon de când vin pe stadionul ăsta şi abia aştept să-i aud numele scandat din nou.“

Lukaku şi Mourinho mai încearcă o dată

Luni seară, Romelu Lukaku a devenit cel mai scump transfer făcut vreodată între două echipe engleze. Cele 85 de milioane de euro plătite de Man Utd pentru belgianul de 24 de ani sunt un semn al certitudinii pe care Mourinho o are că a cumpărat calitate garantată.

Lukaku + Pogba = Destiny.

Man United's two most expensive signings in club history knew they'd wind up together. pic.twitter.com/28Tr5teggr

— FOX Soccer (@FOXSoccer) July 10, 2017

Portughezul nu a avut mereu aceeaşi părere despre jucătorul pe care l-a antrenat la Chelsea, dar pe care l-a lăsat să plece în 2014 la Everton. Nemulţumit de şansele reale de a intra în prima echipă, Lukaku a fost cel care i-a cerut explicit transferul. Dar uite că acum, trei ani mai târziu, cei doi se reunesc într-un moment delicat și pentru United, dar şi pentru Mourinho. Nu e ca şi cum primul sezon al lui Mourinho pe Old Trafford a fost un eşec, dar jocul şi rezultatele adesea mediocre înseamnă că „luna de miere“ a luat sfârşit şi judecata va fi mai aspră.

Video: Lukaku first #mufc interview #mulive [mu] pic.twitter.com/S7UKKUCJwz

— utdreport (@utdreport) July 10, 2017

Lukaku știe exact ce se aşteaptă de la el, după o stagiune în care echipa a marcat doar 54 de goluri în 38 de meciuri de Premier League (17 dintre ele reușite de Ibrahimovic). „Când Manchester United şi Jose Mourinho îți bat la uşă, e o oportunitate unică în viaţă şi n-am putut să o refuz. Abia aştept să alerg pe Old Trafford în faţa a 75.000 de fani.“

Conte îl cere pe Morata în locul lui Costa

N-a fost cea mai grozavă vară pentru Antonio Conte, iar italianul a lăsat să se înţeleagă că nu e tocmai mulţumit de activitatea clubului pe piaţa de transferuri. Atitudinea asta nu va fi fost îmbunătăţită de faptul că United i l-a luat pe Lukaku – ţinta lui Chelsea de mai mult timp – chiar de sub nas (dragostea belgianului pentru clubul londonez e bine cunoscută).

Chelsea are planning to make an offer worth around £70m (€80m) for Alvaro Morata. (Source: AS) pic.twitter.com/WZwL1ZdjYI

— Transfer News Live (@DeadlineDayLive) July 10, 2017

Poate doar venirea lui Alvaro Morata, în locul exilatului Diego Costa, ar putea să-i pună în sfârşit un zâmbet pe faţă lui Conte. The Guardian spune că spaniolul de la Real Madrid ar costa în jur de 80 de milioane de euro și Conte îşi înghionteşte şefii să scoată portofelul.

Între timp, Toni Rüdiger a fost prezentat presei sâmbătă. Chelsea a plătit Romei 38 de milioane de euro pentru fundaşul german şi aşteaptă completarea formalităţilor în transferul lui Tiemoue Bakayoko de la Monaco săptămâna asta.

Povestea frumoasă (dar tristă) a micului Bradley Lowery

Singura rază de soare la Sunderland, retrogradată în luna mai din Premier League, a avut un nume. Bradley Lowery, un băieţel de şase ani, a impresionat pe toată lumea prin curajul şi optimismul lui neîncetat. Bradley s-a născut cu o formă foarte rară de cancer şi, în acelaşi timp, cu Sunderland în suflet. Vinerea trecută, Bradley s-a stins.

Sleep tight little one… ? pic.twitter.com/iGqLXdvlVi

— Jermain Defoe (@IAmJermainDefoe) July 8, 2017

Clubul şi fanii l-au luat sub aripă anul trecut, strângând sute de mii de lire pentru tratamentul extrem de scump necesar, iar Bradley şi-a împlinit vis după vis. Înainte de meciul lui Sunderland cu Chelsea, în decembrie, a bătut un penalti în poarta lui Courtois şi reuşita a fost numită golul lunii de către Match of the Day.

Love this video of Bradley Lowery winning goal of the month, keep fighting legend @Bradleysfight pic.twitter.com/kM3c4NGqm5

— José (@MourinhoMindset) July 6, 2017

Nimeni nu s-a apropiat mai tare de Bradley decât eroul lui personal, atacantul Jermain Defoe. Devastat, englezul şi-a luat adio de la „cel mai bun prieten“ al său, pe care l-a vizitat şi după transferul la Bournemouth. Cum a spus şi Defoe, Bradley Lowery nu va fi uitat niciodată.

AIK stockholm fans with a R.I.P Bradley Lowery banner ?#RIP #AIK pic.twitter.com/nJH7aoYfsd

— Pints and Pyro (@PintsandPyro) July 10, 2017