Mihai Covaliu, despre Samurai 2020 și celelalte programe de reconstrucție a sportului românesc

La cinci luni de când a preluat șefia COSR, l-am întrebat pe Mihai Covaliu încotro mergem, cu cine și dacă trebuie să luăm totul de la zero. Și ce înseamnă asta mai precis.

*

Apele s-au mai liniștit după Rio, interesul pentru a căuta vinovați a mai trecut și – cum spune inclusiv fostul sabrer – gestul ăsta era oricum o mare pierdere de vreme. În ce-l privește, are altele de făcut. Trebuie să recupereze și să reconstruiască încrederea unui lot întreg de sportivi, trebuie să schimbe mentalități în interiorul sportului și să câștige răbdare în afara lui. Este, totuși, optimist: un soi de capul sus, mergem înainte; ce-a fost mai rău a trecut.

Covaliu s-a obișnuit să vadă plină a paharului – ca sportiv, ca antrenor sau ca președinte de federație, nici nu a prea avut de ales. N-are de gând să procedeze altfel nici ca președinte de Comitet Olimpic. Caută să insufle aerul de învingător oricărui potențial sportiv care va face parte din loturile olimpice în 2020 sau 2024. Trebuie, așa cum chiar el recunoaște, să joace în horă până la capăt, pentru că a fost decizia lui să intre în ea.

Ne aduce repede aminte că avem scrima, un sport la care româncele au bătut trei mari puteri în aceeași zi: Rusia, China, SUA. Să plecăm de aici și nu de mai jos, ne îndeamnă. „Avem exemplul, deci este posibil.” Să mergem ca și cum nu am avea nimic de pierdut, să ne bucurăm când ajungem la o competiție europeană, mondială sau la Jocurile Olimpice. Să nu ne „cocoșăm” înfricoșați în fața adversarului.

Îți dai seama, stând cu el la aceeași masă, văzându-i insigna cu COSR de pe sacou, că sunt câteva lucruri care ar trebui repetate tuturor sportivilor români care au avut și încă mai au vise. Că ar fi trebuit să începem de ieri, să continuăm până la Tokyo, și post-Tokyo, indiferent de rezultate, iar Covaliu, prin viziunea triplă de (fost) sportiv-antrenor-președinte al FRS, are ocazia (și răspunderea) să dea un refresh situației post Rio.

Până acolo, însă, situația sportului olimpic poate fi privită și din altă parte. „Ești pregătit, ești bine hrănit, ajungi bine îmbrăcat? Ajungi cu cunoștințele necesare care să-ți permită să vorbești cu adversarul tău ca de la egal la egal?” Dacă de pe locul 20 la Mondiale ajungi la Jocurile Olimpice cu gândul că-l poți bate pe locul doi, asta e pentru că echipa ta, oamenii tăi”, insistă Covaliu, amintindu-și de ai lui, „ți-au dat încrederea de sine necesară că poți face asta.” Mai ales dacă vorbim despre cineva care ajunge pentru prima oară la Jocuri – ce are de pierdut? Presiunea mai mare vine tocmai pentru cel care ajunge acolo cu medalii multiple, că vrea și trebuie să țină ștacheta sus. „Eu n-am nimic de pierdut, m-am dus acolo, hai să luptăm. Așa ar trebui să fie.” E o sete de competitivitate moștenită de la scrimă, pe care vrea s-o înrădăcineze și în lotul lărgit.

E important cum te raportezi la un multiplu campion european, mondial sau olimpic, și cum te raportezi la un talent începător. Unuia cu experiență îi spui să facă ce știe el mai bine – că tu și toată echipa aveți încredere în el -, spune Covaliu. Și în tot timpul ăsta îl ferești de canalele externe precum can-can-uri sau comentarii din social media care ar putea să se joace cu mentalul său. „Trebuie să controlezi ce e în cerc și mai ales ce e după cerc. Înțelegi?” Poate că nu ar prinde rău o regulă care să le interzică sportivilor să mai citească ce se scrie despre ei în timpul marilor competiții, dar, deși e o discuție pe care și Covaliu o lasă pe masă pentru COSR, nu e una simplă, pentru că sunt situații în care le prinde bine și le dă curaj. După individualele de spadă de la Rio, unde toate cele trei românce s-au oprit mult mai devreme pe tablou decât ne așteptam, au apărut multe comentarii negative în presă despre fete. Atunci Covaliu le-a spus că valoarea lor este dată de ce au făcut până în acel moment – toate Europenele și Mondialele la care au participat și au fost pe podium. Le-a încurajat să fie o echipă și echipa asta a reușit să aducă singurul aur românesc la Rio.

Dar asta e destul de clar: avem de lucrat la educarea spiritului de învingător al sportivilor, înainte de participarea la Jocurile Olimpice (și nu numai) și trebuie să începem de acum, nu să le insuflăm că reprezintă România doar cu un an înainte de JO. Să nu uităm nici că sportivii sunt produsul unei echipe întregi, că fiecare trebuie să aibă rolul lui; toți să-și facă treaba lor și să nu mai încerce nimeni să fie omul orchestră. Iar la influențele negative din media sau alte părți? „Ne imunizăm puțin la chestiile astea. Pui ochelari de cal, te concentrezi pe ce ai tu de făcut, pe ceilalți îi lași în pace.”, spune Covaliu. „Care e scopul meu? Să ajung acolo, punct.”

La conducerea COSR e un maraton cu sprinturi intermitente și cu nopți târzii muncite, pentru umplerea golului de la Rio, adaugă el, și nu trebuie să pornim de la premisa că tot ce a fost în trecut e rău sau prost. „Noi ne-am obișnuit ca atunci când se schimbă echipele să spunem despre cei care au fost înaintea noastră că n-au făcut bine nimic. Eu și echipa mea ne dorim să vedem ce avem bun la ora actuală, ce s-a făcut bine, să îmbunătățim, să continuăm și, cum am spus, să construim un drum nou, un viitor, să venim cu soluții futuriste pentru a schimba mentalitatea oamenilor, a sportivilor, a antrenorilor.”

Recuperarea decalajului, continuarea lucrurilor bune se întâmplă la COSR prin continuarea unora dintre proiectele deja existente și prin proiecte noi.

Printre altele, investirea în pregătirea suplimentară a unor sportivi din mai multe ramuri pentru Jocurile Olimpice, încă de pe acum, prin proiectul principal din candidatura lui Covaliu pentru conducerea COSR: Samurai 2020 trebuie să adune atât sportivi veterani cât și pe cei care poate abia ies la primele competiții importante. Samuraii nu vor fi doar un plan pe termen scurt, ci și un canal de creștere a viitorilor sportivi olimpici care vor căpăta putere și ambiții mai mari pentru 2024. Important este să creștem împreună, reamintea Covaliu, și să ajungem la Jocurile Olimpice ca o mare familie, pentru că la Rio am uitat să ne comportăm ca una.

Pe lângă Samurai 2020, știm că multe dintre federațiile sportive din România nu sunt prezente mereu în online, că de unele dintre ele auzim doar o dată la patru ani. Pentru asta, zece ultramaratoane distincte vor porni prin COSR: zece agenții de publicitate vor adopta câte o federație pentru un an de zile și vor ajuta la îmbunătățirea imaginii sportului respectiv, pentru ca ele să poată mai apoi să atragă fonduri eficient.

Un alt proiect important deja pus în mișcare prin sprinturile COSR este construirea unui centru de monitorizare și perfecționare a sportivilor de la Izvorani, centru prin care vor trece toți sportivii aflați în proiectele COSR – vorbim de juniorii și tinerii din centrele olimpice, apoi de loturile olimpice care se vor pregăti în baza de la Izvorani. „E vorba de normalitate, de lucruri care se întâmplă peste tot în lume”, spune Covaliu. „Am identificat deja terenul pe care acest centru să ia ființă la Izvorani, am cerut părerea mai multor specialiști în ceea ce privește laboratoarele care vor face parte din cadrul acestui centru și suntem în discuții pentru a pune propriu zis în practică și acest proiect de foarte mare importanță”.

Covaliu va continua și alte proiecte ale COSR-ului, precum Gimnaziada, competiție aflată la a doua ediție, unde copii din clasele V-VIII din peste 5.000 de școli participă la câteva evenimente din jurul sportului de performanță și a celui de masă. Printre proiectele Academiei Olimpice mai sunt: Un condei numit Fair Play – unde tinerii își scriu gândurile sau visele lor în ce privește sportul și relaționarea cu adversari cu care s-au întâlnit în competiții; Cine știe olimpism câștigă – un fel de concurs-trivia despre istoria olimpiadelor; JO în imaginația copiilor – concurs de desene și pictură.

Altfel spus, lucrăm cu ce avem – păstrăm ce e bun și îmbunătățim și ne uităm înainte. „Lumea se schimbă, lucrurile se schimbă, oamenii se schimbă, metodele de antrenament se schimbă”, spunea președintele COSR. „În momentul în care nu ținem pasul cu evoluția firească a zilelor noastre, nu mai putem emite pretenții că putem fi egalii celor care inovează, celor care sunt în pas cu toate descoperirile științifice și cu toate metodele de antrenament.”

Covaliu nu mai vrea să piardă timpul analizând cine a greșit, ci vrea să vadă cu cine poate face treabă, să afle „ce putem face pentru a ajunge din nou să ne batem de la egal la egal cu marile națiuni de pe acest pământ.”