„Morinho Masterclass“: United bate pe Chelsea și o încurajează pe Tottenham. Avem din nou o luptă pentru titlul din Anglia!

Josè nu a fost niciodată cel mai zâmbitor om. Şi când se prezenta, acum aproape 13 ani, la prima conferinţă de presă din Anglia, faimosul discurs despre calităţile lui speciale a fost însoţit mai degrabă de încruntare decât de o expresie prietenoasă. Cu o lună înainte să vină pe Insulă, portughezul tocmai câştigase Champions League cu Porto, completând o triplă de trofee fără precedent în istoria clubului. Jose nu schiţase nici măcar un rânjet scurt la finalul acelei victorii clare ( 3-0) din finala cu Monaco.

Așa că nimeni nu mai e surprins de masca lui Mourinho în ultima vreme, când victoriile nu au mai venit cu aceaaşi frecvenţă uimitoare ca în trecut. Titlurile de la Madrid şi Londra au fost umbrite de scandaluri şi tensiuni. Chiar şi unul dintre joburile de vis ale antrenorului, Man Utd, e afectat de un „timing“ prost – moment în care atât Mourinho, cât şi clubul, par să fie pe pante descendente.

Toate lucrurile astea, împreună cu un comportament tot mai abraziv al lui Josè, au făcut mai uşor să uităm calitatea lui de top ca tehnician. Că, înainte ca noua generaţie condusă de Klopp, Guardiola şi Simeone să confişte scena, Mourinho era considerat avangarda dezvoltărilor tactice din fotbal. Contra fostei echipe şi actualului lider, Chelsea, şi în faţa antrenorului care i-a uzurpat rolul de „Special One“ pe Stamford Bridge, portughezul nu putea să-şi aleagă un moment mai bun pentru a ne reaminti cine e.

We might just have a title race on our hands.

— Gary Lineker (@GaryLineker) April 16, 2017

Victoria cu 2-0, în care Chelsea nu a reuşit să pună nici măcar un şut pe poartă, nu a fost obţinută numai prin forța defensivă care e clişeul asociat cel mai des cu Mourinho. Puterea distructivă a unei linii de mijloc cu Fellaini şi Pogba disciplinaţi, dar şi excelenţa lui Herrera în a-l marca până şi la vestiare pe Hazard, au făcut posibil succesul. Formula cu trei fundaşi centrali şi „wing-backs“, care să oglindească perfect așezarea cu care Chelsea a ajuns atât de sus sezonul ăsta, a funcţionat de minune. Dar entuziasmul din tribune a venit datorită unui joc progresiv şi rapid, condus de Marcus Rashford şi Jesse Lingaard. Primul a marcat în minutul şapte, după ce Herrera a recâştigat mingea (nu doar în pressing, dar şi cu braţul) şi i-a dat atacantului o minge de vis în profunzime. Două dintr-o lovitură pentru United, care a arătat și că ştie să atace în viteză, dar şi că nu depinde numai de Zlatan Ibrahimovic pentru a marca.

Mourinho a spus după meci că planul a fost exact acelaşi ca şi în meciul din FA Cup cu Chelsea, singura diferenţă fiind că United a jucat în 11 de data asta. Diferenţa pe care a făcut-o Ander Herrera, cel eliminat atât de devreme în acea întâlnire, te face să înţelegi de ce Josè vede ce s-a petrecut atunci ca o nedreptate. E drept şi că felul în care spaniolul l-a scos din joc aproape complet pe Hazard, atât de decisiv în ultimele etape, a fost mult mai controlat decât ciomăgeala care i-a fost aplicată belgianului pe Stamford Bridge luna trecută.

S-a cuvenit, deci, ca tocmai omul adus de la Bilbao să asigure o victorie care ar putea avea ecouri dincolo de acest meci. Şutul deviat al lui Herrera a produs un strigăt cum nu s-a auzit prea des pe Old Trafford în ultima vreme şi a lăsat-o pe Chelsea la doar patru puncte în faţa celor de la Spurs.

This is epic #Herrera ? pic.twitter.com/8mDThmmwD1

— Abhash (@abhashmufc) April 17, 2017

Conte şi-a turnat cenuşă în cap la final şi a spus că motivaţia deficitară a echipei sale e „vina antrenorului“. Evident dezamăgit de neputinţa jucătorilor și de o prestaţie anostă cum nu s-a mai văzut de la acel 0-3 de pe Emirates, italianul trebuie să spere că piedica asta poate fi transformată într-o reacţie asemănătoare cu cea de după înfrângerea cu Arsenal. De cealaltă parte, între insistenţele că o victorie contra lui Chelsea nu înseamnă prea mult pentru el, Mourinho şi-a luat totuşi timpul pentru a arăta apăsat cu degetul spre pieptul său, unde stă acum sigla lui Man Utd. Mai mult, în timpul interviului cu BBC, i-a apărut în sfârşit şi umbra unui zâmbet pe faţă.

Evenimentele din Manchester au desăvârşit un weekend perfect pentru Tottenham. Cu o zi înainte, echipa lui Pochettino o spulberase pe Bournemouth cu 4-0. Printre marcatori a revenit şi Harry Kane, care a ajuns pentru al treilea sezon consecutiv la cel puţin 20 de goluri în Premier League. Doar trei alţi jucători au mai reuşit asta din 1992 încoace: Alan Shearer, Ruud Van Nistelrooy şi Thierry Henry. Nu-i cea mai rea companie în care să te afli.

#HarryKane is only the 4th player to score 20+ goals in 3 consecutive @premierleague seasons – https://t.co/Z14niSobGl pic.twitter.com/xa4UUM6a1m

— Football Celebrity (@FootballCelebs8) April 15, 2017

Între timp, Man City şi Liverpool au încins lupta pentru locurile de Champions League. Între cele două echipe şi Man Utd sunt şase puncte, după ce jucătorii lui Guardiola au trecut uşor de Southampton (3-0), iar Firmino a adus trei puncte muncite pentru Liverpool la West Brom. Dacă echipele din Manchester îşi câştigă restanţele, distanţa ar fi redusă la un singur punct, cu golaveraje  aproape identice.

Undeva pe acolo (locul 7) mai e şi Arsenal, cu trei meciuri mai puţin disputate. Orice altceva în afara unei victorii la Middlesbrough, luni seară, va pune capăt seriei de 20 de sezoane consecutive în care Wenger şi-a calificat echipa în Champions League. Asta ar însemna probabil şi sfârşitul unei ere în Premier League.

The 2016/17 #PL champions will be _______? pic.twitter.com/yCZySBUnwn

— Premier League (@premierleague) April 17, 2017