Naționala de rugby a României continuă cursa pentru calificarea la Cupa Mondială din Japonia. Dar victoria muncită cu Spania nu a liniștit (încă) pe nimeni

Echipa naţională de rugby a României a învins Spania, 13-3, în al doilea meci din Rugby Europe Championship (sau Cupa Europeană a Națiunilor, dacă preferi). Rezultatul este cel aşteptat de întreaga suflare rugbystică din ţară, dar scorul strâns şi maniera de joc au provocat ample discuţii.

Alin Petrache, vechiul şi noul preşedinte al Federaţiei Române de Rugby, a declarat la conferinţa de presă dinaintea partidei că „întâlnirea cu Germania a venit cu o înfrângere neaşteptată (nr. 38-41), însă disputa contra Spaniei va arăta adevărata faţă a echipei României”. Acum, însă, fanii Stejarilor speră că Petrache s-a înșelat: că adevărata fața a naționalei lor preferate nu e cea arătată în jocul cu Spania.

Mulţi suporteri aleg să păstreze alte chipuri ale echipei. Poate cel arătat în 2011, tot la Bucureşti, când Stejarii au trecut de Spania cu 64-8; poate imaginea de anul trecut, de la Iaşi, când Germania a fost busculată cu 61-7. Și totuși. Astea sunt în trecut.

*

La Bucureşti a fost soare, dar rece. Cu doar câteva ore înaintea primului fluier, gazonul de pe Stadionul Arcul de Triumf era acoperit cu totul de o zăpadă veche și apoasă. În dimineaţa meciului, Federația Română de Rugby (FRR) a făcut apel la Romprest şi la suporteri să dea o mână de ajutor la deszăpezirea suprafeţei de joc. Pozele postate pe reţelele sociale înainte cu nici șase ore de meci nu erau încurajatoare, însă odată ajunşi la stadion cei 2.000-2.500 de spectatori au găsit un gazon foarte bun.

The pitch is ready! All set for #ROUvESP from 1 PM in @rugby_europe Championship #RugbyRomania #REC2017 pic.twitter.com/vC5atUTh29

— Romanian Rugby Union (@RugbyRomania) February 18, 2017

Ora a fost potrivită, intrarea liberă, iar suporterii au intrat pe Arcul de Triumf cu sete de bere şi de victorie. La coada de la dozatoare se glumea pe seama înfrângerii de la Offenbach şi se dădeau pronosticuri (prea) optimiste: „Facem scor astăzi. Nu se poate altfel, ai să vezi”, îi spunea sigur pe el un domn trecut de 50 de ani vânzătorului.

Odată început meciul, însă, încrâncenarea a luat încet, încet locul bunei-dispoziţii. Meciul sărac în faze spectaculoase, numărul mic de puncte de pe tabela de marcaj şi deciziile curioase ale arbitrului au ridicat semne de întrebare în minţile celor care au ignorat frigul pentru rugby. Alin Petrache, preşedintele FRR, s-a remarcat în mijlocul tribunei oficiale cu încurajări pentru Stejari şi dese (poate explicabile) vociferări la adresa arbitrilor.

Spania s-a apărat bine, compact, şi a încercat în repetate rânduri să dezvolte jocul pe treisferturi. Adică fix ce a lipsit României, jocul combinativ lăsându-se aşteptat în zadar timp de 80 de minute. De altfel, eseul nostru a venit ca urmare a unei faze devenite marcă înregistrată pentru Stejari: forţare cu molul. Mai mult, toate punctele de pe tabelă din dreptul României au fost marcate de un singur jucător – Florin Vlaicu.

Sigur, o victorie este o victorie, iar jucătorii şi banca tehnică merită felicitări pentru că au reușit să câștige chiar dacă jocul nu s-a legat. Măcar dorința lor poate aduce o oarecare linişte în sânul echipei. Cele patru puncte sunt cu atât mai importante acum, în contextul calificării la Cupa Mondială din Japonia. Dar (întotdeauna există un dar) parcă ceva a lipsit de pe stadionul de lângă Arcul de Triumf. Să-i fi speriat atât de tare şocul din Germania pe Mihăiţă Lazăr şi compania încât au adoptat acest joc pe alocuri surprinzător de prudent cu Spania? Ori Spania a fost o echipă mai tare decât ne putem da noi seama de pe margine? Dar dacă meciul cu Germania nu a fost un simplu accident? Iată o serie de întrebări pe care suporterii naţionalei continuă să şi le pună (în gând, pe Facebook sau la bere) după meciul de sâmbătă.

Scăderea de formă faţă de toamna anului trecut este evidentă, iar asta provoacă nelinişte în rândul multora. Ba unii, ceva mai pătimaşi, s-au supărat pe jucătorii lor pentru că la ultima fază a meciului, în timp ce spaniolii se apărau eroic la cinci metri de terenul de ţintă, Stejarii au preferat să trimită în margine. „Aşa ceva nu se face. Este o lipsă de respect faţă de acest sport şi faţă de cei care au venit la meci”, au tunat în cor câţiva fani ai tricolorilor antrenaţi de Lynn Howells.

Ce urmează

România a ajuns la 33 de victorii în faţa Spaniei în toate competiţiile, Los Leones bifând doar două. După primele două etape, Stejarii stau provizoriu pe primul loc: cinci puncte în clasament, cu unul mai mult decât Georgia, Germania, Spania și Rusia.

Probabil că Georgia va câștiga duminică cu Germania și va trece pe primul loc într-o competiție din care mai face parte și Belgia (ultima clasată, cu un singur punct după două jocuri).

Următorul adversar va fi Rusia, la Soci, pe 4 martie. „Un meci cât un infern”, aşa cum avertizează un suporter printr-un comentariu la una dintre postările FRR. Ce-i drept, încă sperăm că infernul va fi de partea ruşilor.

România va fi prezentă în Japonia, la Cupa Mondială din 2019, dacă îndeplineşte una dintre cerinţele de mai jos:

– câştigă Cupa Europeană a Naţiunilor (sezonul 2017/2018);
– ocupă locul doi în Cupa Europeană a Naţiunilor (sezonul 2017/2018), după Georgia, care este calificată direct la turneul final;
– ocupă locul trei în Cupa Europeană a Naţiunilor (după Georgia şi încă o echipă) şi se impune în barajul cu ocupanta locului trei în Pacific Tri-Nations (Fiji, Samoa şi Tonga).

România – Georgia: scurt istoric al derbyului competiţiei

România şi Georgia ţin (mai mereu) capul de afiş în fosta Cupă Europeană a Naţiunilor. Istoria confruntărilor dintre cele două reprezentative a început la finalul anilor `90 şi a traversat, până în acest moment, 19 episoade. Și-n timp ce rugbyul din Georgia s-a dezvoltat foarte serios în ultimii ani, în România sportul mai degrabă a stagnat și abia în ultimii doi ani a început să-și găsească pașii.

Antiteza asta se poate observa limpede și în ultimele rezultate directe: dacă după primele nouă confruntări, „Stejarii” conduceau cu un categoric 7-2; începând din 2007 şi până în prezent – în restul de 11 confruntări – scorul este 9 la 1 pentru Gerogia, o partidă terminându-se la egalitate. Totodată, România nu a mai reuşit să îşi treacă în palmares o victorie cu Georgia din anul 2010, când tricolorii se impuneau pe stadionul Arcul de Triumf din Bucureşti cu 22-10.

Evoluţiile bune din ultima perioadă, inclusiv jocul arătat în toamnă, la Cupa Mondială, au adus georgienilor calificarea directă la următoarea ediţie a prestigioasei competiţii, care se va desfăşura în 2019, în Japonia.

De-a lungul timpului, au fost multe voci care au insistat pentru includerea României şi Georgiei în cadrul celei mai prestigioase competiţii de rugby din Europa, Turneul celor 6 Naţiuni. Deocamdată, însă, răspunsurile au fost negative. Într-un interviu acordat anul trecut publicaţiei “The Independent”, directorul executiv al Turneului celor 6 Naţiuni, John Feehan, spunea că niciuna dintre ţările participante acum în turneu nu poate fi exclusă şi că includerea altor ţări în competiţie ar da peste cap toată structura turneului.

“Este un subiect care a luat amploare după Cupa Mondială din 2015, dar nu avem de gând să schimbăm formatul competiţiei prea curând. Este un turneu închis prin acordul tuturor echipelor care participă şi credem că este o înţelegere bună atât din punct de vedere sportiv, cât şi comercial. Să privim lucrurile aşa cum sunt. Este vorba de cel mai mare turneu anual de rugby, de cel mai profitabil, de cel mai bine văzut şi cu audienţele cele mai mari. Fiecare loc de pe stadioanele unde se joacă este vândut cu mult timp înainte de a începe turneul, cu mici excepţii în Italia, ultima ţară admisă în competiţie. De ce am vrea să schimbăm asta?”, se întreba, acum câteva luni, John Feehan.

Ei bine, cu această ultimă idee, Feehan a atins punctul care, probabil, ne doare cel mai tare: spectatorii. Sunt demult apuse vremurile în care România strângea la Bucureşti, la un meci de rugby, zeci de mii de spectatori. În acest moment, numai câteva mii de iubitori de rugby mai aleg calea stadionului. Din nou, comparația cu Georgia nu ne complimentează: anul trecut, media spectatorilor la meciurile de acasă ale României a fost de 3.000, în timp ce Georgia a avut pe teren propriu, în medie, 21.000 de oameni în tribune.

De asemenea, cea mai scăzută prezenţă în tribune de anul trecut a gruzinilor (12.000) este de aproape trei ori mai mare decât cea mai ridicată asistenţă la meciurile tricolorilor de la Bucureşti (4.500). De altfel, România a fost întrecută şi de Spania la acest capitol, care a avut, în medie, 5.800 de spectatori la meciurile de acasă.

Mai ales după înfrângerea din Germania, în prima etapă a competiției de anul acesta, poate că discuțiile despre 6 Nations sunt prea ambițioase pentru moment. Mai întâi, rugbyul trebuie probabil îndrăgit cum se cuvine.