Naționala de tineret și-a ținut promisiunea! Tinerii sunt gata de Euro 2019, Ianis Hagi ne-a amintit de Gică

După 20 de ani de absență, echipa națională de tineret a României e foarte (dar foarte) aproape de calificarea la un turneu final. Victoria esențială cu Bosnia ne arată că tinerii aceștia sunt gata să ne reaprindă interesul pentru echipa naționala de fotbal.

*

La câteva zile distanță de succesul grozav din Portugalia, unde Naționala U21 ne-a făcut poftă de fotbal, tinerii lui Mirel Rădoi – aflat abia la al doilea său meci pe banca tehnică – au reușit o victorie care-i apropie și de Europeanul de la anul, dar și de așteptările noastre colective. Mai atenți ca niciodată la formarea viitoarei echipe naționale, suporterii români pot fi mulțumiți: se anunță zile mai bune!

Acest 2-0 cu Bosnia – fostul lider al unei grupe în care și Portugalia mai are speranțe – nu a ridicat lumea din fotoliu; n-a fost ăsta cel mai bun meci al echipei de tineret – nici pomeneală! România a controlat jocul mai ales la început, până la deschiderea scorului: Ianis Hagi a centrat perfect de pe dreapta, Adrian Petre a luat scurtul și a băgat-o în poartă ca la antrenamente – fără griji. Era minutul 16 și până aici pasele s-au legat frumos, tinerii au alergat liber. Dar ceva s-a schimbat după gol și meciul a alunecat într-un repertoriu de care nu ne-a fost dor: întâmplarea a luat locul paselor așezate, cumințenia s-a instalat în locul curajului. Întâmplător sau nu, singura ocazie a Bosniei (minutul 35) a venit într-un moment în care România a început să joace simplist, fără culoare.

Fotbalul bogat de care sunt capabili acești jucători a reapărut după pauză, când mulți și-au amintit că pot dribla fin, că pot pasa din prima și pot prelua ca la carte. Frustrarea Bosniei a crescut cu fiecare minut și în loc de presiune și emoții de final am primit un gol de neuitat marcat de Ianis Hagi: direct din corner, așa a marcat Ianis, care ne-a amintit de reușitele tatălui său.

Și a fost foarte potrivit că acest meci hotărâtor s-a jucat la Ovidiu, exact acolo unde Gică Hagi s-a îngrijit de formarea unor jucători care alcătuiesc – așa cum se petrece și la U17 sau U19 – nucleul echipei naționale de tineret. Chiar Mirel Rădoi ne spunea, într-o discuție amplă despre următorii jucători emblematici ai României, că Hagi are meritul de a fi format următoarele generații de fotbaliști creativi, curajoși și foarte bine pregătiți tehnic – adică exact tipul de jucător care ne-a lipsit în ultimii ani.

„Gică Hagi e cel care a dat tonul la acești jucători cu calitate tehnică foarte bună. Indiferent dacă sunt mici, dacă sunt înalți, Gică Hagi a pus accent pe calitatea tehnică. E îmbucurător să vedem că apar tot mai mulți astfel de jucători în fotbalul nostru; trebuie spus că, la un moment dat, dispăruseră aproape toți jucătorii talentați de la mijloc în sus. Nu mai crea nimeni, nu mai dribla nimeni, nu mai făcea nimeni spectacol. Și aici cel mai mare impact l-a avut Gică Hagi. Calitatea tehnică e evidentă la majoritatea jucătorilor, și la U21, și la U19, U17 etc. Se vede că jucătorii au un plus la calitatea tehnică“, ne spunea Rădoi, cel care a venit la echipa de tineret după ce Daniel Isăilă a abandonat, surprinzător, un proiect promițător pentru a antrena în Arabia Saudită, la Al Hazem.

E bine că există tot mai mult interes pentru formarea acestor jucători, căci de ei va depinde și interesul nostru pentru fotbalul românesc: de priceperea și seriozitatea lor depinde popularitatea unei echipe naționale de care suporterii s-au tot îndepărtat în ultimii ani. Și poate că nu lipsa de rezultate i-a plictisit, ci lipsa pasiunii, lipsa ideilor. Echipele românești au jucat – și asta de ani buni – fără zvâc; am mai avut jucători serioși, oameni care și-au făcut treaba, dar fotbalul trebuie jucat, nu rezolvat. Pe teren nu e vorba doar de sarcini și responsabili de proiect; nu e de-ajuns să termini ziua de lucru – meciul – fără greșeală. Asta e doar prima condiție, nu ultima. În final, fără jucători de creație, fără echipe care-și propun să facă, nu să desfacă, suporterii se plictisesc de moarte. 

Așa că marea încercare a echipelor U21, U19 sau U17 – marea răspundere a celor care formează generațiile de mâine – asta este: să (se) joace pentru a da gol, nu pentru a pleca din vestiar cu liniștea că „uite, domnule, că n-am greșit, am jucat corect“.

Adrian Boingiu, fostul antrenor de la U19 și actualul secund al lui Rădoi la U21, știe asta foarte bine, pentru că a reușit deja să lege o astfel de echipă. Calificarea la Euro U19 a fost pierdută dramatic, la capătul singurului meci în care echipa a căutat să joace pragmatic, contabilicește, în loc să joace fotbalul bogat și plin de idei pe care l-au arătat până acolo. 

Și poate că e o lecție pe care n-am învățat-o până la capăt. Asta a fost senzația în momentele în care echipa care a făcut spectacol în Portugalia, acum câteva zile, s-a apucat, în a doua parte a primei reprize, să joace corect: tare în ea, poate iese ceva! Sigur, aici a fost vorba de apăsarea mizei, dar miza nu trebuie să inhibe, pentru că cine nu-i pregătit să greșească nu va face nimic creativ pe teren. Antrenori și jucători fără îndrăzneală – astea sunt motivele pentru care suporterii români (nu vorbim aici de cei care se uită pentru a-și căuta motive de supărare) nu-și mai cunosc echipa națională.

Într-un articol din iarna lui 2017, Ciprian Rus își amintea că toți știam „pe de rost” primul 11 al Naționalei de la Mondialul din ’94: de la muncitorul Selymes la genialul Hagi, de la închizătorii Popescu și Lupescu la „zvârlugile” Dumitrescu și Răducioiu, toată lumea putea recita echipa României la campionatul din Statele Unite ale Americii. 

Dar cine erau juniorii Under21 sau Under 19 de atunci? Prea prinși cu performanțele echipei mari, am ratat creșterea generației lui Mutu, Chivu și Lobonț. Acum, după aproape 25 de ani, cu greu mai putem schița, din memorie, echipa lui Cosmin Contra. În schimb, orice amator de fotbal intern ți i-ar putea propune pe Florinel Coman, Denis Man sau Cristi Manea la prima echipă. Nici Ionuț Radu, Ianis Hagi, Cicâldău și alții ca ei nu mai sunt doar promisiuni. Au confirmat deja, sunt deja jucători de valoare, singura întrebare la care trebuie să răspundă în următorii doi-trei ani e – cât de buni pot să devină de-acum înainte? După mulți ani în care întrebarea asta ne-a indispus, avem acum motive să fim optimiști.

*

România a urcat pe locul unu în clasament, la egalitate cu Bosnia (pe care o bătuse cu 3-1 în deplasare). Pentru echipa lui Mirel Rădoi urmează, la jumătatea lui octombrie, două meciuri acasă: Ţara Galilor şi Liechtenstein. Două victorii ar garanta calificarea la Euro. Până aici, naționala de tineret a câștigat cinci meciuri, le-a remizat pe celelalte trei (18 puncte) și are doar patru goluri primite. Urmăritoarele – Portugalia (16 p.) și Bosnia (18) – se întâlnesc în următoarea etapă.

Foto: Razvan Pasarica/SPORT PICTURES