Norocul unora, ghinionul altora. Real joacă cu Bayern, Juve se bate cu Barcelona. Sferturile de finală sunt grozave, urmează câteva jocuri pe cinste!

Update – uite cum arată sferturile de finală:

We're in for a treat! The #UCLdraw… pic.twitter.com/l96zXG0vDE

— Champions League (@ChampionsLeague) March 17, 2017

Ce urmează

Dortmund și Monaco vor fi împăcate să joace una contra celeilalte, iar noi, suporterii, vom fi încântați. Ar fi o minune ca în dubla asta să nu se dea zece goluri. Și tot o minune ar fi ca Leicester să treacă de Atletico, pentru că trupa lui Simeone este varianta pe steroizi a campioanei Angliei. Tot ce poate face Leicester, Atleti face mai bine, și o face de ani buni. Așa că madrilenii par cei mai câștigați după tragerea asta la sorți.

În cealaltă parte a orașului, însă, Real stă în fața unei încercări mult mai serioase. Campioana Europei va merge la Munchen pentru primul meci dintr-o dublă perfect echilibrată. Bayern a pierdut rău ultima ciocnire cu Real, în 2014, dar a câștigat aceeași ceartă în 2001, 2007 și 2012. Acum, Ancelotti se întâlnește cu fostul lui secund, Zinedine Zidane, pentru a face lucrurile și mai interesante.

În fine, Barcelona se va deplasa la Torino pentru reeditarea finalei din 2015. Atunci a câștigat echipa lui Enrique, acum, însă, Juventus e mai pregătită ca niciodată să-și joace șansa. Totuși, nu poți să nu te întrebi – ce rezultat i-ar trebui în meciul tur pentru a nu avea emoții în retur?

Road to Cardiff ?

Quarter-finals: 11/12 + 18/19 April
Semi-final draw: 21 April
Semi-finals: 2/3 + 9/10 May
Final: 3 June#UCLdraw pic.twitter.com/ZCvilaWend

— Champions League (@ChampionsLeague) March 17, 2017

Articolul inițial

Într-o zi în care și cele mai curajoase echipe tremură lângă mâna norocului, profităm de absența lui Danny Coposescu – sătul de marile puteri, pichetează azi sediul UEFA – să ne facem de cap cu tragerea la sorți a sferturilor Champions League.

Am ajuns în faza ultimelor opt cu câteva idei simple, de nespecialiști. În primul rând, i-am scos pe Messi și Ronaldo de pe firmament. Sigur că sunt cei mai grozavi, dar poate e timpul să încurajăm pe alții. Și ne-am gândit că Ramos e exact genul timidului care are nevoie de încrederea noastră. Apoi, nu știm cine va câștiga, deci nu are sens să ne luăm prea în serios cu calculele hârtiei.

Dacă ne-ai forța să alegem câteva favorite, am merge cu Bayern, Real, Juventus și Barcelona. Dar nu excludem ca Leicester să ajungă, D-zeu știe cum, până în finală. Iar acolo, la Cardiff – aproape de casă – singura reprezentantă a Angliei va pierde poate face orice.

Astea lămurite, nu putem uita de Premier League. Din 2012, când Chelsea a câștigat trofeul, abosolut neașteptat, după o semifinală cu Barcelona și o finală cu Bayern (chiar la Munchen), aventurile europene ale echipelor engleze s-au terminat brusc, într-un nor de praf. La scena accidentelor lui Arsenal, City, Tottenham, United ori Liverpool s-au adunat toți cei neîmpăcați cu ideea că liga engleză e cea mai puternică din Europa.

– “Cea mai bine vândută? Asta da.”

– “Cea mai echilibrată? Sigur. Dar e un echilibru la etajul inferior fotbalului jucat, în ultimii cinci ani, de Barcelona, Bayern, Real, Juventus și Atletico.”

Așa că speranțele CeluiMaiTareCampionatDinLume (după Spania și Germania, dacă ne uităm pe coeficienții UEFA) stau în băieții antrenați de Claudio Ranieri Craig Robert Shakespeare. Speranțe subțiri, ar fi spus Danny: pur și simplu e prea multă calitate în jur pentru ca Leicester să scape nelovită. Pentru că-n urnă n-au rămas doar echipe romantice de atac, ca Barça, Bayern, Dortmund și Monaco. În competiție mai sunt și câteva cluburi care nu știu de glumă, nu iubesc mingea, dar urăsc să piardă jocul: Real, Atletico și Juve n-ar avea milă de Leicester.

Buffon a spus recent că singura echipă pe care vreo să o evite e Leicester – pentru că englezii nu au nimic de pierdut. Iar Zidane nu crede “că există un singur antrenor care să-și dorească să joace contra lui Leicester.”

Zidane: "I don't think there will be a single coach who is hoping they face Leicester."

Live stream ?https://t.co/3ZhRJM4bDI

#UCLdraw pic.twitter.com/22wh4s42Ab

— Champions League (@ChampionsLeague) March 17, 2017

Sunt declarații frumoase. Însă suporterii de la Torino și Madrid și-au scris încă de miercuri numele micului oraș din centrul Angliei în palmă, pentru autosugestie. Și nu sunt singurii.

Principalele favorite

Mulți cred că Bayern, Real, Barcelona și Juventus stau anul ăsta la aceeași masă. Și că Barcelona, ajunsă în sferturi după revenirea de poveste cu PSG, are – pe lângă atacul Messi, Neymar, Suarez – și ascendentul moral. Va fi asta de ajuns să compenseze pentru forma oscilantă din ultima vreme? Asta nici măcar Enrique nu prea știe.

Încrederea nu lipsește nici la Madrid, unde căpitanul Ramos a devenit un soi de golgeter care trage echipa peste linia de sosire în fiecare meci. Cu un Ronaldo mai cuminte (știm, e un cuvânt nepotrivit), cu Bale revenit și cu mijlocul Kroos – Modric – Casemiro tot mai solid, Real arată mai bine azi decât a arătat anul trecut. Iar atunci a câștigat trofeul.

Apoi, Juventus pare pregătită de pasul decisiv. Finalistă acum două sezoane (învinsă de Barcelona), eliminată pe muchie anul trecut, în prelungirile jocului de la Munchen, Juve are ambiția aparte a lui Buffon și un joc rotund, solid în fiecare departament. Dacă Dybala, Higuain, Mandzukic și Cuadrado rămân în forma asta până la început de iunie, nimeni nu s-ar mira dacă torinezii reușesc anul ăsta să atace la fel de bine cum se apără.

Bonucci: "Who to avoid? Bayern. Wherever he goes Ancelotti finds a way of winning football matches."https://t.co/3ZhRJM4bDI#UCLdraw pic.twitter.com/bMDiwAuuJP

— Champions League (@ChampionsLeague) March 17, 2017

În fine, Bayern Munchen pare alegerea lui Bonucci logică. Revenită la sistemul 4-2-3-1 cu care a câștigat Liga în 2013, echipa lui Ancelotti începe să semene (abia în ultimele săptămâni) cu cea a lui Heynckes. Poate că mai lipsește ceva din rezerva de intensitate (nu-i spune asta lui Wenger), dar față de Guardiola, Ancelotti pare să-și fi adus echipa în forma maximă exact la momentul potrivit.

Urmăritoarele

O echipă pe care nimeni – în afară de Zidane – nu și-o dorește adversară e Atletico Madrid. Din vestiarul lui Simeone lipsește anul ăsta ceva, contrele din anii trecuți nu mai sunt așa de tăioase, apărarea formată din Carrasco, Saul, Gabi, Koke, Luis, Godin, Savic, Vrslajko și, ocazional, Griezmann sau Gameiro pare mai înțelegătoare cu jucătorii adverși. Poate că Simeone a stors pur și simplu totul dintr-o echipă pe care a dus-o în două finale în ultimii trei ani, ambele pierdute crud în fața vecinilor de oraș.

Dacă Atletico te sperie prin îndârjirea din apărare, Monaco te sperie la fel de tare prin pofta din atac. Nicio echipă europeană din primele cinci ligi nu a înscris mai multe goluri decât trupa lui Leonardo Jardim anul ăsta. De ce? Pentru că Monaco joacă ca în curtea școlii; nu te atacă doar cu Bernardo Silva, Kylian Mbappe, Radamel Falcao și Fabinho, ci și cu fundașii Mendy Sidibe, așa cum s-a convins și Guardiola. Pentru faza asta a competiției, Monaco e o bucurie: indiferent cu cina va juca, meciurile vor fi spectaculoase.

Tuchel: "I don't want an all-German draw. Not because we would be scared, but because we want to compete internationally."#UCLdraw pic.twitter.com/3rVn7ywrV3

— Champions League (@ChampionsLeague) March 17, 2017

La Dortmund, filosofia lui Tuchel e asemănătoare, dar echipa ratează enorm de mult ceva mai mult. Totuși, dacă Aubameyang, Reus, Weigl, Dembele sau Pulisic prind toți o zi bună, BVB poate trece de oricine. Dacă nu, nemții pot pierde deocamdată cu oricine. Inclusiv cu Leicester.

Craig Shakespeare: "It will be memorable for everyone at the football club. We might just be the surprise team."#UCLdraw pic.twitter.com/CREUZGQHRN

— Champions League (@ChampionsLeague) March 17, 2017

Pe englezi i-am lăsat la urmă pentru a sublinia și mai bine sarcina pe care o au înainte. Și pentru a ne bucura și mai mult când vor ridica trofeul 🙂 Sigur că nimeni – nici bunica din partea mamei – nu-i mai iubește pe băieții ăștia la fel de mult ca acum câteva săptămâni. Pentru că mulți le reproșează încă demiterea lui Ranieri. “Dacă ar fi alergat cum au făcut-o în ultimele trei meciuri, nu s-ar fi ajuns aici”, spun mulți. Dar mecanismul unui vestiar e complicat și tare curios. Dovadă, fără omul care i-a ridicat până la cer anul trecut, Vardy, Mahrez, Morgan și Schmeichl încearcă acum să se cațere pe umerii secundului Shakespeare. Deocamdată, nimeni nu crede că pot face în Europa ce-au făcut anul trecut în Anglia. Dar stai să ajungă în semifinale…

Where can you watch the #UCLdraw at 12.00CET? Right here ?https://t.co/qIn4fmVgue

— Champions League (@ChampionsLeague) March 17, 2017

Articolul se actualizează