Of, ce greu! România își suflecă mânecile, trece de Angola, rămâne neînvinsă și e sigură de locul unu în grupa ei

UPDATE

După ce Franța a fost egalată în ultimele secunde de Spania, ca un final potrivit pentru o zi tensionată, România e sigură de locul unu în grupa ei. Asta simplifică, măcar la un capăt, câteva calcule: echipa națională nu mai poate fi prinsă, iar Slovenia, Franța și Spania vor face totul să se ferească, în optimi, din calea unei echipe a Norvegiei care a spulberat totul în grupa B. Aici, lucrurile sunt mai complicate: Polonia a fost deja eliminată, iar adversara României se va alege din meciul direct dintre Cehia și Ungaria.

Articolul inițial

„Putem învinge pe oricine, dar putem și pierde cu oricine”, ne avertiza Ambros Martin, cu doar câteva zile înainte de startul Campionatului Mondial. Iar Angola a fost foarte aproape să-i dea dreptate. Dar România s-a adunat (din nou) la timp, a acceptat mâna de ajutor întinsă de fanii ei gălăgioși și a depășit această curajoasă echipă africană: 27-24, dar totul s-a decis pe final.

*

Întrebate din toate direcțiile dacă meciul ăsta cu Angola are o încărcătură aparte, jucătoarele României au răspuns, aproape fără ezitare, că și-au scos din sistem mare parte din dorința lor de revanșă pentru înfrângerea de la Rio. Că vor juca cu mintea limpede, fără încărcătură emoțională inutilă.

Așa că mulți au așteptat un meci simplu, un ultim popas înaintea ascensiunii care stă să înceapă, și s-au gândit că jocul ăsta cu Angola nu poate produce daune prea mari nici moralului, nici rezervelor de energie ale României. Nu a fost așa. România a câștigat – și asta e cel mai important – dar a muncit din nou foarte serios pentru victorie.

Optimiștii vor vedea în asta o confirmare a încrederii pe care grupul ăsta o are în propriile forțe: să câștigi trei meciuri venind din urmă e o probă de caracter. Faptul că handbalistele joacă mai bine tocmai în minutele de presiune ridicată este, indiferent de unde te uiți, un semn bun. Mai ales că nu a fost mereu așa. Cât de mult i-a convenit treaba asta lui Ambros Martin? Greu de zis acum, dar spaniolul s-a agitat pe margine mai mult decât a făcut-o cu Spania și Slovenia la un loc.

Pesimiștii, dimpotrivă, vor observa că României i-a lipsit intensitatea pentru o bună bucată din prima repriză, că repunerile au fost lente și atacurile au fost adesea prea lungi – semn al nehotărârii; că apărarea n-a funcționat deloc bine la început, până când Alice Ardean Elisei a fost avansată într-un sistem cinci plus unu care a reușit să mai încurce o linie de atac care ne-a amintit (parcă prea des) de înfrângerea de la Jocurile Olimpice. În poartă, Cristina Branco, a terminat cu un procentaj de 33%. Unul sau două procente mai sus, și punctele se puteau duce în partea cealaltă. Că ele au rămas în contul României, e meritul unei reveniri deja cunoscute.

Mai întâi, de la 9-13, patru goluri rapide, două din brațul Cristinei Florianu, au adus o egalare nesperată chiar înainte de pauză, și au smuls câteva reacție de exasperare ziariștilor angolezi: unul dintre ei, ca un semn de luptă – până aici! – și-a scos mănușile groase și le-a aruncat pe masă.

Mai apoi, la 19-21, când o aruncare deviată a lovit bara Yuliyei Dumanska și s-a strecurat în poartă, nimeni n-a stat să-și blesteme nenorocul. În schimb, aceeași Florianu a marcat rapid, înainte ca Melinda Geiger, una dintre cele mai bune jucătoare ale României, să egaleze din nou și să-i predea ștafeta lui Neagu – e rândul tău.

Cu cinci minute înainte de final, Cristina avea trei reușite din nouă încercări, alerga cu câteva viteze în minus și sărea cu un etaj mai jos decât de obicei. Dar astea n-au împiedicat-o să apeze butonul de RESET, să intre brusc în zona ei obișnuită și să pună punct meciului cu patru goluri consecutive.

Dar ultimele minute nu vor șterge cu totul impresia unei osteneli colective. Poate că detașarea de la gândul revanșei a fost așa de mare încât a condus la pasivitate; sau că înfrângerea de la Rio a lăsat urme mai adânci decât au intuit ele – poate nimeni nu a uitat până la capăt jocul acela și, ca o consecință, au ajuns să-l repete, pas cu pas, până aproape de pauză.

La sfârșit, nu mai contează, pentru că nimic n-a fost pierdut: corpul se reface mai ușor după victorii, moralul a scăpat cu doar câteva zgârieturi. Dar un lucru e cert: s-a terminat cu meciurile considerate – în avans – ușoare. Derbiul cu Franța, indiferent care-i va fi miza din clasament – nu va fi simplu, iar mai departe de grupe, fiecare meci va fi jucat la intensitate maximă: câștigi – avansezi, nu câștigi – te întorci acasă.

Primele reacții

Sosit la microfonul Telekom consumat de turele făcute pe margine, Ambros Martin a recunoscut că e mulțumit cu punctele, dar că nu e mulțumit de joc: „Trebuie să jucăm mai bine. Nu trebuia să fim afectați de tensiunea și presiunea partidei, trebuia să ne bucurăm și să dăm totul pe teren. Dar pentru scurt timp trebuie să lăsăm deoparte lucrurile nereușite. Sunt fericit pentru fete, au încercat să joace mai relaxat și nu le-a prea ieșit. E bine că am câștigat pe final, înseamnă mult pentru moral și pentru viitor. În același timp, am mai făcut un pas în față, și cu siguranță nu vom mai ocupa locul patru în grupă”, a spus Martin, chiar când Franța și Spania își făceau loc în arenă, pentru un meci important pentru clasamentul final al grupei.

„Aș fi bucuros dacă ar câștiga Spania, pentru că e țara mea, dar repet, important e ca noi să fim concentrați și să nu așteptăm pași greșiți de la alții. Mai avem un meci în grupă, mâine, cu Franța. Este un meci împotriva unei echipe foarte bune, trebuie să arătăm ce avem mai bun și nimic mai puțin.“

Crina Pintea a subliniat același lucru, că echipa își dorește să câștige și în alt mod, „însă este foarte importantă victoria, chiar dacă nu este ceea ce am vrut, pentru că am jucat destul de slab – cred că putem mult mai mult de atât. Cred că se resimte puțin oboseala, însă nu vrem să ne gândim la asta, pentru că știam ce ne așteaptă și suntem pregătite. Azi am făcut foarte multe greșeli, mai ales în situații individuale, iar acestea ne vor costa în meciurile mult mai grele, în care e nevoie de claritate în joc. Ele au fost foarte rapide, au venit cu șuturi de la distanță, iar pivotul lor este foarte masiv și e foarte greu să-l ții. Ce ne-a ajutat azi a fost acea apărare combinată cu Alice în față, și așa am reușit să le blocăm mai ușor“, a explicat Crina, înainte să mute atenția spre Franța „ne dorim enorm să facem o treabă foarte bună mâine, să reușim un joc mult mai legat și să arătăm că putem mult mai mult.“

Ce urmează

În ultimul și cel mai așteptat meci din faza grupelor, România va întâlni (vineri, ora 19.00) Franța lui Olivier Krumbholz, medaliată cu argint la Jocurile Olimpice de la Rio și cu bronz la Campionatul European de anul trecut.

Franța și Spania vor stinge lumina în Trier Arena, cu ultimul meci al zilei. Doar apoi, amatorii de calcule pot începe să vorbească despre primul draft al clasamentului final. Deocamdată, România are maximum de puncte (8) după patru meciuri.

Primele patru clasate se vor califica pentru optimile de finală, unde vor întâlni, într-un tabloul inversat – locul unu contra locului patru, locul doi contra locului trei – cele patru echipe calificate dintr-o grupă B puternică: în spatele Norvegiei, principala favorită a turneului, Suedia, Cehia și Ungaria își vor împăți celelalte trei locuri. Polonia (care bătuse România în amicalul de la Trofeul Carpați) a fost învinsă în deschiderea programului de Ungaria, și a fost eliminată.