Povestea momentului este Gladbach, prima învingătoare a lui Bayern în Bundesliga. Și un antrenor venit de nicăieri e personajul

Bundesliga propune una dintre cele mai frumoase poveşti fotbalistice ale acestui sezon. La mijlocul lui septembrie, Borussia Mönchengladbach ocupa ultimul loc, fără punct în cinci etape şi cu un golaveraj dezechilibrat (2-12). Zece runde mai târziu, adică astăzi, e pe 3 (26 de puncte) şi tocmai i-a administrat mult lăudatei Bayern München prima înfrângere în campionat (3-1). Întâmplător sau mai degrabă nu, această revenire a început după ce demisionarul Lucien Favre a fost înlocuit cu André Schubert (44 de ani) pe banca tehnică.

Să ne înţelegem: Gladbach nu este nici cel mai sărac club, nici echipa cu cel mai slab lot din Bundesliga, nici o grupare cu tradiţie subţire în prima ligă germană; dimpotrivă, ar prinde lejer treimea superioară, dacă s-ar întocmi un clasament pe baza criteriilor amintite. Prin urmare, caracterul „de poveste” al ascensiunii actuale nu este dat de ascensiunea în sine (toată lumea se aştepta ca echipa să-şi revină şi să înceapă să urce, la un moment dat), ci de abruptul ei. Sub conducerea noului antrenor, Borussia a decolat ca o rachetă, vertical, nu ca un avion.

În zece etape cu André Schubert principal, Gladbach nu a pierdut şi a adunat 26 de puncte, peste ce au reuşit primele două forţe fotbalistice ale Germaniei cu antrenorii lor mult mai cunoscuţi: Bayern-ul lui Guardiola (25) şi Dortmund-ul lui Tuchel (20). Gladbach este superioară şi Barcelonei (22), lui Real (20), Atletico (23), Napoli (25) şi Arsenal (20). În marile campionate ale Europei, există o singură echipă care a adunat mai multe puncte în ultimele zece partide (PSG – 28) şi un singur antrenor neînvins, aidoma lui Schubert (Blanc – PSG). Dar, hei! Cine sunt PSG şi Blanc şi de ce resurse dispun?

Dar André Schubert cine este şi, mai ales, ce-a făcut el ca să i se poată atribui meritul principal în renaşterea Borussiei Mönchengladbach? Ca fotbalist, a fost un „nimeni”. Mai sus de Oberliga (a cincea divizie germană) n-a răzbit, asta şi pentru că „abia pe la 15, 16 ani am început să practic fotbalul într-un cadru organizat, la un club. Până atunci, am jucat doar pe stradă”, după cum a explicat în Bild fostul mijlocaş care şi-a început cariera ca amator (TSV Rothwesten) şi a încheiat-o la fel (KSV Baunatal).

Transformarea lui Schubert din „nimeni” în „cineva” a început după ce a absolvit şcoala de antrenori, ca şef de promoţie, în 2004. A debutat pe banca tehnică la Paderborn (cu care a promovat în liga a 3-a, apoi în a 2-a), a trecut la St. Pauli (unde n-a rupt gura târgului, fiind demis), apoi a ocupat funcţia de secund la diferite echipe de juniori ale Germaniei, În vara acestui an a ajuns principal la echipa secundă a lui Gladbach (care activează în liga a 4-a), în septembrie a fost numit interimar la prima echipă, iar în noiembrie a semnat un contract valabil până în 2017.

Liţă Dumitru i-a împărţit cândva pe practicanţii sportului-rege, în funcţie de valoare, în fotbalişti şi prieteni cu fotbaliştii. Mijlocaşul André Schubert a făcut parte, mai mult ca sigur, din a doua categorie. Dar expresia îşi pierde complet izul ironic când vine vorba de antrenorul André Schubert. „Sunt două lumi diferite. Lucien Favre nu era atât de apropiat de jucători precum Schubert”, a declarat Granit Xhaka, căpitanul lui Gladbach, când a fost rugat de reporterul Sport 1 să vorbească despre diferenţele dintre fostul şi actualul antrenor.

„Datorită discursurilor lui Schubert n-am mai simţit povara înfrângerilor iniţiale. Discursurile lui sunt diferite de ale lui Favre. Este un motivator, care uneori, înaintea meciurilor, ridică tonul, pentru a redeveni calm ulterior. Aveam nevoie de aşa ceva în perioada proastă de la începutul campionatului”, a continuat Khaka. Dar contribuţia lui Schubert nu se rezumă doar la aspectul pshihologic al jocului. „Acum facem un pressing mai avansat şi încercăm să recuperăm mingea imediat după ce am pierdut-o”, a mai spus căpitanul lui Gladbach.

De altfel, actualul antrenor a anunţat schimbări în jocul echipei încă de la prima conferinţă de presă ca principal. „Suntem prea pasivi în faza de apărare. Sigur că uneori putem juca mai defensiv, dar asta nu presupune pasivitate. Un duel presupune acţiune, agresivitate”, a declarat Schubert, citat de Der Tagesspiegel. Modificări au existat şi în ofensivă: „Trebuie să fim activi, să impunem ritmul jocului, să avem posesia şi să ne asumăm riscuri, dar nu cu orice preţ. Oamenilor din atac le ofer mai multă libertate de mişcare”, a explicat Schubert în Bild.

Afirmaţiile lui André Schubert n-au rămas vorbe-n vânt. Fotbaliştii lui Gladbach au început dintr-o dată să evolueze mai agresiv pe ambele faze ale jocului. Au făcut-o chiar şi sâmbăta trecută, contra lui Bayern, când au tras 13 şuturi la poartă, dintre care 6 pe poartă, recorduri pentru un adversar al bavarezilor în acest sezon (Dortmund a reuşit doar 10, respectiv 4, şi un singur gol). Ca să nu mai amintim că, până la ei, ultima echipă care scuturase de trei ori plasa porţii lui Neuer a fost Barcelona, câştigătoarea Ligii Campionilor (de atunci au trecut 8 luni, iar Bayern mai disputase 26 de partide).

Împotriva campioanei Germaniei, Schubert a demonstrat inteligenţă tactică (a renunţat pentru prima dată la eficientul 4-4-2 în favoarea neverificatului 3-5-2, în încercarea de a anihila numeric avantajul calitativ din linia mediană a oaspeţilor) şi curaj, pentru că a titularizat trei jucători de 19 ani (Elvedi, Christensen şi Dahoud). Sigur, a avut şi o doză considerabilă de noroc (plus un portar inspirat), pentru că adversarii au lovit bara şi au ratat alte două ocazii mari la 0-0, dar câte echipe din lumea asta n-ar avea nevoie de noroc ca să învingă actualul Bayern?

Este probabil prea devreme, ca să poţi spune că Borussia Mönchengladbach va termina cu bine sezonul. Este însă cu siguranţă prea târziu pentru a ignora basmul născut cu două luni şi jumătate în urmă. Sunt 99,99% şanse ca André Schubert să nu fie un revoluţionar, un geniu al fotbalului. Nu a inventat nimic şi a preluat multe din lucrurile bune lăsate moştenire de predecesorul său. Pare mai degrabă un mecanic care ştie că pentru a reînvia un motor mort nu e musai să-l desfaci de tot; uneori ajunge să umbli la un şurubel sau două ori să înlocuieşti o piesă şi angrenajul reporneşte. Dar asta presupune deja destul de mult talent.

.@FCBayernEN No chance.

— Borussia (@borussia_en) December 5, 2015