România învinge Belgia, păstrează șanse de calificare la Cupa Mondială. Și totuși, „Stejarii” își iau adio de la staff-ul tehnic

Naționala de rugby a României a câștigat împotriva Belgiei (62-12), la Buzău, penultimul meci din Rugby Europe Championship 2018 și ultimul meci din grupa europeană de calificare la Cupa Mondială. Însă victoria a trecut rapid pe plan secund după ce, la puțin timp de la încheierea partidei, antrenorul galez Lynn Howells a anunțat demisia staff-ului tehnic, lucru care a produs reacții dintre cele mai diverse în sufletele celor care iubesc fără rest această echipă.

Head coach Lynn Howells, backs coach Rob Moffat and forwards coach Massimo Cuttitta have resigned from #RugbyRomania staff. Thank you for everything! https://t.co/sk9R524n7o pic.twitter.com/4Deio38waa

— Romanian Rugby Union (@RugbyRomania) March 10, 2018

*

Meciul cu Belgia s-a desfășurat în condițiile anticipate de toată lumea, cu „galbenii”dominându-și adversarii la toate capitolele. Fără mai mulți titulari – menajați pentru meciul de la Bruxelles de săptămâna viitoare, acolo unde vor întâlni Spania într-o confruntare de totul sau nimic – belgienii au fost surclasați pe înaintare și au încasat nu mai puțin de două cartonașe galbene și trei eseuri de penalizare în urma antijocului repetat. Marcatorii eseurilor au fost Kuselo Moyake (cu o dublă), Jack Umaga, Stelian Burcea, Ionuț Dumitru și Ionel Badiu, în timp ce din transformări au reușit să puncteze Valentin Calafeteanu, Florin Vlaicu și Cătălin Fercu.

Bonus point victory for #RugbyRomania, 62-12, over @BelgianRugby in the fourth round of #REC2018 pic.twitter.com/hoo3aNT93I

— Romanian Rugby Union (@RugbyRomania) March 10, 2018

Nici victoria (obținută, ce-i drept, în fața unui adversar modest), nici bonusul ofensiv și nici măcar șansele pe care le avem în continuare de a ajunge în Japonia anul viitor nu au reușit să îi facă pe Lynn Howells (antrenor principal), Rob Moffat (antrenor pe treisferturi) și Massimo Cuttitta (antrenorul pachetului de înaintare) să rămână pe banca tehnică a primei reprezentative.

 “Nu a fost o decizie ușor de luat. Ultimii cinci ani au fost foarte frumoși, au fost ani în care am trăit o frumoasă aventură sportivă alături de un colectiv frumos. Mi-a făcut plăcere să lucrez și să coordonez un grup care și-a dorit întotdeauna victoria și care a fost de fiecare dată dedicat obiectivului propus. Doresc echipei mult succes, o creștere în continuare a jocului și evoluții cât mai bune”, a spus antrenorul galez, citat de site-ul federației de rugby.

Plecarea lui Howells a produs rumoare în mediul rugbystic din țară și a ridicat câteva întrebări importante: De ce nu au demisionat cei trei după meciul cu Spania? De ce au renunțat acum, după încă două victorii? De ce nu au mai rămas pe banca tehnică și pentru ultimul meci al REC 2018, cel de la Tibilisi, acolo unde „Stejarii” încă mai pot câștiga – dacă bat Georgia cu punct bonus ofensiv – competiția? Dacă mai avem șanse de calificare la Cupa Mondială, de ce nu ni le jucăm până la capăt în actuala formulă? Și, probabil cea mai importantă dintre toate: încotro va merge echipa acum?

Într-o avalanșă de reacții postate pe site-ul oficial și pe rețelele sociale unde Federația a anunțat despărțirea de antrenorul galez, fanii români și-au adus în public nemulțumirea cu privire la situația în care se află naționala de rugby și, per ansamblu, întregul rugby românesc. Eventuala ratarea a calificării la turneul final din Țara Soarelui Răsare, coroborată cu lipsa unei strategii ferme de dezvoltare pe termen mediu și lung reprezintă principalele motive de îngrijorare în acest moment. La orizont, deocamdată, domnește incertitudinea.

Lynn Howells, cinci ani pe banca Stejarilor

Galezul Lynn Howells (67 de ani) este printre cei mai titrați antrenori care au pregătit naționala de rugby a României, acesta fiind antrenor principal și secund al selecționatei galeze, atât la tineret, cât și la „echipa mare”.

În cei cinci ani cât a stat pe banca României, galezul a câștigat un titlu în Rugby Europe Championship (anul trecut, obținut în urma unei victorii entuziasmante cu Georgia) și patru titluri în World Rugby Nations Cup, în timp ce la Cupa Mondială din 2015 a reușit să întoarcă privirile tuturor cu victoria împotriva Canadei  – cea mai mare întoarcere de scor din istoria competiției: 17-15, de la 0-15.

Lynn Howells a debutat pe banca tehnică a României pe 4 februarie 2012, într-un meci din Cupa Europeană a Națiunilor cu Portugalia, la București, câștigat cu 15-7. Sub conducerea sa, echipa a jucat 70 de meciuri, din care a câștigat 48, a obținut un rezultat de egalitate și a pierdut 21

Cum mai putem ajunge la Cupa Mondială din Japonia

În momentul de față, șansele de calificare directă la Cupa Mondială, prin intermediul grupei europene, sunt doar teoretice. În ciuda faptului că „Stejarii” au 29 de puncte, iar Spania doar 21, trebuie spus că ibericii au două meciuri în minus, ambele considerate ușoare, cu Germania (duminică, ora 13.30) și Belgia. Chiar și cu două victorii fără punct bonus ofensiv, spaniolii ar egala România la puncte și s-ar califica mai departe în urma esaverajului mai bun din confruntările directe.

Asta înseamnă că, în proporție covârșitoare, spaniolii se vor califica direct la Cupa Mondială, în timp ce românii vor putea ajunge în play-off-ul european, acolo unde vor juca cu Portugalia în aprilie. După meciul cu lusitanii – dacă acesta va fi câștigat – România va întâlni Samoa, într-o dublă extrem de dificilă care va avea loc în luna iunie (pe 2 am juca acasă, iar pe 16 în deplasare). Învingătoarea acestei duble se va califica la turneul final și va face parte din Grupa A, unde ar putea da peste Spania, Japonia, Irlanda și Scoția. Dacă naționala de rugby nu izbutește nici așa să obțină biletele mult dorite, mai rămâne treseul ocolitor: turneul de recalificare, care se va disputa în toamnă.

În turneul de recalificare ar lua parte Canada, alături de învingătoarea din play-off-ul Asia/Oceania (care se va decide între Tahiti și Hong Kong, Coreea de Sud sau Malaezia) și a doua echipă din Africa Gold Cup (unde participă Kenya, Maroc, Namibia, Tunisia, Uganda și Zimbawe). Se va organiza un turneu în patru, fiecare urmând să joace cu fiecare pe teren neutru. Câștigătoarea turneului va ajunge, în cele din urmă, la Cupa Mondială din Japonia, însă acolo va fi distribuită în Grupa B, cu Noua Zeelandă, Africa de Sud, Italia și învingătoarea din Africa Gold Cup.

Așadar, „Stejarii” mai au, dincolo de Rugby Europe Championship, încă două șanse de a se califica. Indiferent de deznodământul acestei campanii, o întrebare va rămâne cu noi: cine va reuși să conducă rugbyul românesc la nivelul următor?