Şcoala de la Manchester: curg omagiile pentru jocul lui City, nimeni nu-l mai ia peste picior pe Guardiola

Danny Coposescu 13 decembrie 2017

Jonathan Pearce comentează pentru BBC de ani buni. E una dintre cele mai cunoscute voci din programul „Match of the Day‟ şi, în conformitate cu tradiţia engleză, nu-i genul care să îndrăgească hiperbola. Dar pus faţă în faţă cu Pep Guardiola aseară, la finalul încă unui „masterclass‟ din partea lui Man City, nici Pearce nu s-a mai putut abţine: „În toţi anii de când urmăresc fotbalul, nu cred că am văzut aşa ceva.“

Scorul spune Swansea 0-4 City, dar asta nu ajunge ca să explici fluviul de admiraţie şi laudă din presa care, acum doar câteva luni, îi punea la îndoială calităţile lui Guardiola. De la comentarii sarcastice despre „tippy-tappy football‟, care pesemne n-are ce căuta în sportul bărbătesc de pe Insulă, discuţia s-a mutat acum la întrebarea dacă nu cumva urmărim cea mai bună echipă din istoria Premier League.

Deopotrivă frumoasa şi bestia

Descrierea asta se potriveşte întregului colectiv de la City, felul în care combină eleganţă şi rafinament tehnic cu o voinţă de fier, niciodată timidă în faţa unei provocări fizice. Cea mai bună dovadă n-o găseşti pe teren, ci în vestiarele de pe Old Trafford etapa trecută. Toată săptămâna, ai fi zis că jurnaliştii sportivi au primit misiunea de a face un reportaj la o grădiniţă. Muzică prea zgomotoasă, lapte vărsat, pârâtul şi arătatul cu degetul – dacă derbiul din Manchester a fost net câştigat de oaspeţi, atunci măcar am avut o bătălie mai echilibrată departe de camerele video.

Mourinho le-a reproșat adversarilor o lipsă de respect, scânteia care a aprins tot focul ăsta după meci, şi poate că are dreptate. City nu pare să respecte normele fotbalului englez. Când te duci la United, trebuie să te aperi, nu să confişti mingea din primul minut. O seară rece şi ploioasă la Stoke (sau Swansea), testul arhetipal pentru adevăratul nivel al unui jucător, n-ar trebui să fie un dans baletic printre fundaşi care nu se pot apropia de tine nici cât să te faulteze.

Deopotrivă „stilat‟ şi „animal‟ – cuvintele prin care Guardiola l-a descris pe David Silva ar putea să descrie mai departe toată echipa. Dar spaniolul a fost centrul atenţiei la Swansea, şi nu numai prin dubla marcată. Alan Shearer a spus la final că aproape fiecare mişcare ofensivă pe care a făcut-o City a trecut prin filtrul Silva. S-a vorbit deja sezonul ăsta despre statutul său între cei mai buni jucători din istoria clubului. Că o astfel de evaluare nu pare ridicolă, de vreme ce Aguero continuă să adauge la recordul de goluri în tricoul albastru, vobeşte mult despre influenţa uriaşă a lui Silva. Dacă proiectul ăsta se transformă încet-încet într-un echivalent al Barcelonei sub Guardiola, atunci Silva joacă rolul lui Iniesta.

Apropo de Barça, Man City mai are de câştigat un meci până să egaleze seria de victorii consecutive a catalanilor, 16. Şi încă patru pentru a atinge recordul absolut în ligile de top ale Europei: cele 19 succese la rând ale lui Bayern. Ghici cine era antrenor în Catalonia şi apoi în Bavaria când s-au stabilit standardele astea.

Mourinho mai speră, Conte preferă realismul

N-a fost cea mai plăcută săptămână pentru Jose Mourinho. Portughezul l-a tot înţepat în public pe rivalul din vecini, pentru ce s-a întâmplat la finalul derbiului de duminică. Când n-a primit nicio reacţie, dar întrebările din partea reporterilor despre „Milk-gate“ au continuat, şi-a luat jucăriile şi a plecat în mijlocul conferinţei de presă de dinaintea jocului cu Bournemouth.

După victoria cu 1-0, în care Lukaku şi-a amintit în sfârşit unde e poarta adversă, antrenorul lui United se mai înmuiase – probabil din recunoştinţă pentru cele trei puncte, care n-au fost garantate până la ultimul fluier, din cauza atacurilor curajoase ale lui Bournemouth. Dar nu în ceea ce priveşte titlul; Mourinho nu e pregătit să ridice steagul alb. „Cursa pentru titlu se câştigă în mai. Dacă ar fi terminată de acum, aş fi în vacanţă în Brazilia sau Los Angeles.“

Poate că Antonio Conte are deja biletele rezervate, pentru că italianul nu s-a ferit să repete că Chelsea nu mai are şanse la trofeu. Victoria cu 3-1 de la Huddersfield a fost bine-venită pentru londonezi, dar antrenorul a rămas la acelaşi verdict: „Trebuie să fii realist. Prefer să spun adevărul în loc de o minciună bună. Vreau să fiu sincer cu jucătorii mei şi cu fanii. Asta nu înseamnă că nu vrem să încercăm să-i prindem din urmă. Dar e foarte greu să-i mai oprim acum.‟

Va fi şi mai greu pentru Arsenal sau Liverpool să prindă un loc de Champions League câtă vreme nu reuşesc decât egaluri fără gol cu West Ham, respectiv West Brom. Şi cu siguranţă nu cât timp Burnley e cea mai în formă echipă din campionat, în afară de maşinăria din fruntea clasamentului. Băieţii lui Sean Dyche au fost timp de 24 de ore pe locul patru şi sunt la egalitate de puncte cu Liverpool şi Spurs, actuala ocupantă a ultimei poziţii care duce în grupele europene. Cel puţin aici, avem în continuare o luptă strânsă.

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.