Și cu asta, basta: în afara lui Arsenal, toată lumea e mulțumită. Iată concluziile sezonului de Premier League

S-a consumat și ultima etapă din ediţia asta de Premier League, ultimul episod dintr-un scenariu care ne lăsă – așa cum fac regizorii buni – cu câteva necunoscute. Da, titlul era deja luat, retrogradatele decise şi doar ultimul loc de Champions League rămăsese nebifat – de parcă cineva chiar se aștepta ca bietul Wenger să aibă norocul ăsta. Într-un fel, deci, sfârşitul a fost în ton cu evenimentele din ultimele nouă luni: am primit deznodământul pe care-l intuiam.

Adevărul e că Chelsea nu le-a lăsat multe şanse adversarelor, şi era clar încă de la începutul anului că Tottenham e „the best of the rest“. Locurile trei şi patru aveau să se împartă clar între echipele din Manchester, Arsenal şi Liverpool, toate imperfecte, dar cu resurse din altă categorie de taxe decât celelalte candidate. Două din trei nou-promovate s-au scufundat înapoi în Championship, iar a treia, Sunderland, are probleme cronice chiar și acum, după plecarea lui Moyes.

Liverpool şi Man City se pregătesc de Champions League

Toată săptămâna trecută, nu a existat un ziar sau site de sport care să nu menţioneze în detaliu posibilitatea unui play-off pentru locul patru între City, Liverpool şi Arsenal. Un joc al rezultatelor alambicat şi improbabil le-ar fi lăsat pe toate trei egale la puncte şi goluri marcate. Realitatea a fost mult mai prozaică, dar nu mai puţin importantă pentru ambele cluburi şi antrenorii lor.

În echipament nou şi sub privirea atentă a patronului John Henry, venit de peste ocean să-şi examineze proprietatea, Liverpool a resimţit tensiunea în meciul cu deja retrogradata Middlesbrough. Echipa a prins Liga doar de două ori în ultimele opt sezoane, deci o victorie era decisivă pentru viitorul pe termen mediu al proiectului de pe Anfield.

Cu chiu și cu vai, gazdele au deschis scorul cu câteva secunde înainte de pauză prin Wijnaldum şi au produs unul dintre cele mai impresionante zgomote în tribune sezonul ăsta. Coutinho şi Lallana au consolidat rezultatul în repriza secundă, iar bucuria lui Klopp a spus totul despre cât de mult înseamnă locul patru pentru el: „E o bază minunată pentru sezonul viitor. Sunt foarte fericit – ce zi minunată!“

Love you Klopp x pic.twitter.com/4dOwL5OSez

— LFC Fans Corner (@LFCFansCorner) May 21, 2017

Între timp, City se distra pe Vicarage Road contra lui Watford. La ultimul meci al lui Walter Mazzari în Anglia, oaspeţii i-au dat cinci şi puteau să ajungă liniştite la încă pe atât. Aguero (2), Gabriel Jesus, Kompany şi Fernandinho au amintit tuturor ce poate echipa lui Guardiola când e la turaţie maximă, e drept, contra unui adversar debusolat şi dezinteresat. Însă cuvintele antrenorului catalan au atins o problemă importantă: „Distanţa e prea mare, deci trebuie să jucăm mai bine ca să fim mai aproape de Chelsea şi Tottenham.“

Acelaşi lucru se aplică şi pentru Liverpool. Ambele echipe au dezamăgit, dar în feluri diferite. Calificarea în Champions League e o marcă de progress pentru Klopp, dar nu conform aşteptărilor pe care chiar forma înainte de trecerea în noul an o promitea. La City, lucrurile sunt complicate de bugetul şi cheltuiala enormă, precum şi de o atitudine culturală curioasă faţă de Guardiola. Pe drept sau pe nedrept, orice altceva decât titlul şi eventual şi o cupă ar fi fost privit ca un eşec pentru un om care e simultan ridicat la înălţimi nerezonabile şi apoi îngropat ca şarlatan de o bună parte din publicul din Anglia.

Superb performance at Vicarage Road today. A thank you gift to all our supporters. Let's have a right go next season. #ManCity ?? pic.twitter.com/cHD8rGaysn

— Vincent Kompany (@VincentKompany) May 21, 2017

Clar e că atât Liverpool, cât şi City au nevoie de îmbunătăţiri calitative, nu cantitative în vară. Pentru Klopp, luna de miere s-a încheiat, așa că neamţul are nevoie de mai mulţi jucători care să facă diferenţa când planul de atac se împotmoleşte în apărările încăpăţânate ale echipelor din pluton. Guardiola n-a avut niciodată parte de una, ceea ce va face reconstrucţia unui lot îmbătrânit şi stătut cu atât mai grea. Și apărarea…asta trebuie schimbată cu totul.

Incertitudinea domină la Arsenal şi United

Arsene Wenger ar râde probabil de ideea că Guardiola şi Klopp au probleme. Faţă de sezonul şi situaţia generală a francezului, cei doi trăiesc în paradis. Duminică, Arsenal a trecut de Everton cu 3-1 pe Emirates, în 10 oameni, dar tot a pierdut grupele Champions League pentru prima oară în două decenii.

Atmosfera în tribune a fost împărţită între şocul distrugerii unei certitudini vechi şi nemulţumire faţă de cel pe care mulţi îl văd ca sursa relelor. Pentru fiecare banner în susţinerea lui Wenger sunt trei voci care izbucnesc în protest împotriva lui.

Declaraţia de după ultimul meci cu siguranţă nu l-a ajutat să amelioreze sentimentele astea: „Cred că, începând cu ianuarie, am jucat într-un mediu foarte dificil din motive diferite. Psihologic, atmosfera a fost absolut oribilă. Cu siguranţă, situaţia mea personală a contribuit la asta, dar nu mi se poate pune la îndoială profesionalismul. Și nici dragostea pentru clubul ăsta.“

'Fourth place cheats on Wenger'. Cartoon by the super talented @omomani. pic.twitter.com/4XIMkFbAtx

— Chris Wheatley (@ChrisWheatley_) May 22, 2017

Situaţia la care se referă Wenger, incertitudinea cu privire la viitorul său, nu s-a rezolvat nici acum şi va rămâne un mister până după finala FA Cup. Dimpotrivă, lucrurile par să se complice la nivelul coducerii, unde se întrevede o bătălie pentru putere între acţionarul majoritar, americanul Stan Kroenke, şi Alisher Usmanov, care a încercat deja să preia clubul. Dacă mai pui la socoteală neliniştea bine-cunoscută a oamenilor de bază, Alexis Sanchez şi Mesut Özil, e clar că Arsenal e la un punct de cotitură comparabil cu cel care l-a adus pe Wenger la club în 1996.

Audio: Wenger says he'll "one day" reveal "the real reason" as to why our form dropped off in December. #afc pic.twitter.com/c31xEzxKXI

— ArsenalCentral (@AFCCentralHQ) May 21, 2017

Lucrurile stau mai bine la Man Utd, dar chiar şi câştigarea Europa League nu va şterge complet impresia unui loc şase. Nimeni nu a cheltuit mai mult pe transferuri şi salarii decât United, care a făcut vara trecută şi un „pact cu diavolul“: Mourinho nu a fost văzut niciodată ca fiind caracterul potrivit pentru club, dar nevoia de a obţine din nou rezultate a depăşit orice considerente. O cupă a ligii însă nu e un „return“ pe măsura investiţiei; problemele de identitate de pe teren sunt la fel de mari ca în ultimele sezoane. Numărul enorm de egaluri, 15, e un record nedorit pentru club.

José Mourinho press conference lasts just 10 seconds after Manchester United win – video https://t.co/YZwfBAy6PU pic.twitter.com/rJfowkCDsT

— Guardian sport (@guardian_sport) May 21, 2017

Şi, bineînţeles, la asta se adaugă atitudinea din ce în ce mai abrazivă a lui Mourinho, care face conducerea inconfortabilă. Ultimul act al antrenorului în sezonul ăsta de Premier League a fost ilustrarea perfectă: o conferinţă de presă de 10 de secunde, încheiată cu un „Bye, guys“ destul de acid.

Chelsea se scaldă în glorie, Tottenham într-un viitor strălucitor

Chelsea a primit şi ea în sfârşit trofeul după victoria cu 5-1 în faţa săracei Sunderland. Meciul a fost mai mult o apreciere pulbică pentru John Terry, care a primit o gardă de onoare chiar în mijlocul meciului, în momentul înlocuirii sale. „E una dintre cele mai dificile zile din viaţa mea“, a spus emoţionat englezul după meci, când a apucat să ridice al cincilea şi ultimul său trofeu Premier League.

John Terry 26 you will be missed! ? pic.twitter.com/bxjCQmZnbo

— ??CHAMPIONS?⚪️ (@BoysInBluePods) May 22, 2017

Pe teren, însă, Tottenham a confiscat atenţia cu un 7-1 uimitor la Hull City. Harry Kane a făcut prăpăd cu alte patru goluri, iar Spurs termină cu un total de puncte care i-ar fi făcut campioni în opt din ultimele 20 de campionate. Finalul bun, atât de diferit de colapsul din sezonul trecut, va da şi mai multă apă la moară în ceea ce priveşte evaluarea echipei lui Pochettino, probabil cea mai atractivă din ultimii doi ani în Anglia. Urmează o şedere temporară pe Wembley, în timp ce se construieşte noul White Hart Lane, şi o stagiune 2017-2018 care promite o bătălie şi mai strânsă pentru titlul Premier League.

And then there was none…

Here's how the 2016/17 top 6️⃣ looks pic.twitter.com/A9K9HzxSRE

— Premier League (@premierleague) May 21, 2017