Smash & Grab: în 10 oameni, Atletico scapă cu un egal neprețuit de pe Emirates. Marseille preia controlul în semifinala cu Salzburg

Danny Coposescu 27 aprilie 2018

„Nu știu ce o să fac după ce plec. Sunt ca un om care-a jucat ruleta rusească toată viața și acum rămâne fără pistol. O să vedem dacă mi se va face dor de el.‟ Cuvintele lui Arsène Wenger te sperie puțin. E nevoie să ne facem griji pentru francez, de vreme ce – pentru prima dată în ultimii 35 de ani – o să aibă mult timp de pierdut?

După cel mai „Arsenal meci cu putință‟, împotriva lui Atletico, pare că antrenorul a descoperit această nouă perspectivă din care să privească actuala etapă din viața lui. Poate că analogia ruletei e tocmai potrivită pentru echipa pe care se pregătește s-o părăsească. Mai ales în ultimul deceniu, când Wenger s-a obișnuit ca totul să-i explodeze în față, indiferent de tactică sau oamenii din teren. Cu un „pistol‟ ca ăsta, personificat tocmai de căpitanul Koscielny aseară, e greu de înțeles ce-i va lipsi bietului Wenger după plecare.

Arsenal 1-1 Atletico Madrid

Toată săptămâna, jucătorii lui Arsenal s-au lăudat că vor face și drege tot ce-i posibil pentru a-i face un cadou de retragere pe măsură „profesorului‟: trofeul Europa League. Nu-i nevoie să ne gândim de ce n-au depus eforturile astea supraumane până acum. Important e că din prestația asta numai dedicarea n-a lipsit. Dar rezultatul tot negativ rămâne.

Parcă știai că ceva nu-i de bine când Vrsaljko a luat al doilea galben deja din minutul 10. Nu pentru echipa sa, ci pentru londonezi, care sunt olimpici la categoria subperformanței în circumstanțe favorabile. Odată cu fundașul dreapta croat s-a dus și Diego Simeone, trimis în tribună pentru previzibila reacție exagerată. Exilat între suporteri, argentinianul s-a învârtit ca un leu în cușcă tot restul meciului, potolit ocazional de câte un asistent trimis acolo probabil pentru a-i proteja pe spectatori de entuziasmul său.

Doar că Simeone n-a prea avut de ce să se agite până la pauză. Lacazatte și Wilshere au ratat două ocazii bune, dar n-o să găsești în toată Europa o formație mai potrivită pentru a rezista asediilor decât Atletico. Spaniolii oricum nu veniseră să joace care-pe-care în Anglia, dar eliminarea timpurie i-a făcut să tragă toate zăvoarele. Cu veterani îndârjiți ca Godin alături de tineri ambițioși ca Jose Gimenez, centrările lui Arsenal s-au oprit cu încăpățânare la expeditor.

Până când Jack Wilshere l-a dat la o parte pe dreptaciul Welbeck și s-a transformat pentru o secundă în aripă clasică. Așa a spart în sfârșit gheața Lacazette, în minutul 60, cu o lovitură de cap pe care nici marele Oblak n-a mai putut-o agăța. „One nil to the Arsenal‟ a început să răsune pe Emirates. Într-un fel, de rău augur, căci scandarea provine de pe vremea lui George Graham, când tunarii marcau rar mai mult de un gol pe meci.

Nu neapărat aspectul ăsta lasă un gust amar pentru Arsenal. Barajul lui Atleti nu se sparge atât de ușor și madrilenii chiar merită toată admirația pentru felul cum s-au apărat. De atac însă, mai ales după golul primit, oaspeții chiar nu păreau interesați. Nici o urmă de presing în jumătatea opusă, prea puține încercări de a lega vreo combinație. Cum a spus și Ian Darke de la BT Sport, „Atletico pare mulțumită cu scorul ăsta.‟ Dar nu și dacă oponentul insistă să-i ofere cu mărinimie ceva mai bun.

O minge bubuită înspre Griezmann, care vegeta de minute bune, l-a prins pe Koscienly ceva prea avansat. Nu-i nimic, fundașul e rapid și i-a luat fața compatriotului până să ajungă în careu – unde și-a descărcat în mod curios „pistolul‟. Între timp, ca într-un dans sincron tembel, Mustafi a alunecat pe linia porții și Griezmann a primit cadoul. În cele opt minute rămase, n-a mai fost timp decât pentru (încă) o paradă spectaculoasă din partea lui Oblak.

„Dacă ne uităm la prestație și la desfășurarea meciului, e cel mai prost rezultat posibil pentru noi,‟ a spus Wenger, cu oboseala stoică a unui martir. Atletico n-a mai luat gol acasă de 11 meciuri, ceea ce nu le-a scăpat reporterilor. „Nu ne interesează statisticile, știm că putem marca oriunde. Tot ce-i important e să mergem acolo cu încredere.‟

A fost ultimul joc european pe care Arsenal îl joacă acasă cu Arsène pe bancă. După încă o dezamăgire, poate o pauză de la ruleta rusească îi va prinde bine.

Marseille 2-0 RB Salzburg

Mai există un colț al Londrei unde domnește nostalgia. Fanii lui West Ham se uită cu jind la Dimtri Payet, care-și conduce echipa spre finala unei competiții europene. Căpitanul lui Marseille a călcat totul în picioare, inclusiv cuvântul său, pentru a se întoarce pe Velodrome, unde a mai declanșat o dată extazul cu RB Salzburg.

https://twitter.com/btsportfootball/status/989621553980739584

Două asist-uri de manual, pentru Florian Thauvin și Clinton Njie, au pus clubul de pe riviera franceză cu un picior în ultimul act. Asta dacă nu cumva austriecii au de gând să repete nebunia din returul cu Lazio.

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.