Spania și Germania impresionează înaintea Cupei Mondiale din Rusia. Nici Brazilia nu arată prea rău

Nu-i niciun mister în care parte se înclină balanța puterilor dintre fotbalul de club și cel internațional. Trebuie doar să ciulești urechile când vine câte-o pauză competițională în campionatele Europei – se aude un oftat adânc din toate colțurile continentului. Cu atât mai mult când sprintul pe ultima sută de metri e întrerupt pentru niște amicale anoste.

Dar când au mai rămas sub trei luni până la piesa de rezistență a calendarului fotbalistic, până și meciurile fără miză sunt văzute în altă lumină. Chiar și pentru cei care așteaptă paștele cailor pentru a-și mai vedea reprezentativa la un turneu final, repetițiile cu public ale pretendentelor la titlu sunt mai mult decât o diversiune iritantă. La urma urmei, una dintre echipele care joacă zilele astea va ridica trofeul pe 15 iulie.

The international break—when friends become rivals, and rivals become friends pic.twitter.com/47sANgidT2

— B/R Football (@brfootball) March 22, 2018

Spania și Germania își fac complimente

Vineri seară, Düsseldorf a găzduit definiția termenului „glamour friendly‟ – un aspect care nu pare să le fi scăpat selecționerilor după partida încheiată 1-1. „ Am jucat contra celei mai bune echipe din lume,‟ a spus Julen Lopetegui și nici Joachim Löw nu s-a lăsat mai prejos: „Spania e la nivelul nostru.‟ O întâlnire între ultimele două campioane mondiale ar trebui să fie un ghid bun pentru așteptările față de turneul din vară. Cel puțin în fazele superioare. Dacă teoria asta ține, atunci ștacheta e ridicată destul de sus.

Trecut-au vremurile când nemții și spaniolii erau la poluri stilistice opuse. Dacă stereotipurile leneșe despre tiki-taka și pragmatism automatizat n-au dispărut deja, atunci egalul ritmat de vineri cu siguranță le-a dat un brânci în direcția asta. Ambele selecționate au trimis pe teren cam tot ce-au avut mai bun și scorul nu reflectă spectacolul care a urmat.

Germany and Spain have midfield selection ‘problems’ ???????? pic.twitter.com/5K1gPKPtYv

— B/R Football (@brfootball) March 23, 2018

Pe de-o parte, Lopetegui continuă să prefere evoluția în locul revoluției. Veteranii „generației de aur‟ ancorează proiectul spaniol (mai ales) prin influența lui Iniesta. Ajuns la 33 de ani, căpitanul Barcelonei știe mai bine ca oricine cum să dezlege o apărate, și exact asta a făcut în minutul 6, când i-a pus pe tavă o pasă de gol lui Rodrigo Morone de la Valencia. Iniesta, împreună cu Pique, Ramos sau David Silva sunt firul roșu al unei echipe care nu și-a pierdut încrederea în filosofia cu care a dominat jumătate de deceniu. Dar asta nu înseamnă că n-au avut loc schimbări. Spania nu se ferește să joace pe contre și accentul pe pressing e mai evident decât în era în care își condamna adversarii la „moarte printr-o mie de pase‟.

What a ridicilous pass by Iniesta in the international friendly against Germany tonight. Maestro.pic.twitter.com/Qsym3OZE9G

— BU Gifs/Videos (@BUniversalVid) March 23, 2018

Vestigiile nedorite ale obsesiei față de posesie sunt mai greu de extirpat, cum s-a văzut  în minutul 90. Mario Gomez era cât pe ce să-i pedepsească pe mijlocașii în roșu care se jucau „mâță‟ în apropierea careului propriu. Cam același lucru era să li se întâmple și germanilor mai devreme, iar lucrul ăsta demonstrează cât de universală e practica pressingului avansat în elita fotbalului. Când lipsește, se poate întâmpla oricând ceva de tipul egalării lui Thomas Müller. De un singur moment stingher a avut nevoie atacantul lui Bayern, la vreo 25 de metri de poarta lui De Gea, pentru a înfige în vinclu un șut perfect.

Muller what a beauty! pic.twitter.com/kmhwX7oKO5

— DB10 (@ArsenalizeIt) March 23, 2018

Există o lipsă și mai evidentă în ambele tabere: un vârf în formă de top. Moreno joacă adesea pe flanc la echipa de club, Diego Costa a ratat vreo două oportunități grozave și Alvaro Morata are un singur gol marcat în 2018. De cealaltă parte, Timo Werner e încă destul de neșlefuit și n-are cel mai bun sezon, iar prezența lui Mario Gomez nu face decât să demonstreze lipsa de alternative în lotul Germaniei.

Poate și din cauza asta, ambii antrenori au lăsat de înțeles că nu vor fi nici pe departe la fel de aventuroși când se dă startul la Mondial.

Salah vs. Ronaldo, Argentina n-are nevoie de Messi contra Italiei

Încet-încet, Mo Salah legitimează tot mai mult comparațiile cu cei doi jucători care colecționează de atâția ani toate premiile individuale. Măcar din prisma impactului pe care-l are, atât la club, cât și la națională, egipteanul poartă adesea o povară asemănătoare cu cea a lui Messi sau Ronaldo.

Duelul direct dintre cel din urmă și Salah, disputat la Zürich, susține argumentul ăsta. Atacantul lui Liverpool a deschis scorul contra Portugaliei și a ajuns la 39 de goluri de când a început sezonul – și suntem de abia în martie. Chiar dacă n-a fost la fel de influent cum e pe Anfield, Salah a ajuns la acel nivel mitic unde n-are nevoie decât de o clipită pentru a-și pune amprenta pe un meci.

Mohamed Salah has now scored 16 goals in his last 14 games for club & country.

Can't stop, won't stop. ???????????? pic.twitter.com/utNvS2uu86

— Squawka Football (@Squawka) March 23, 2018

Sună cunoscut? Dacă nu, nu-i nimic, Ronaldo ne-a adus aminte cine a scris manualul pe tema asta. În patru minute de prelungiri, jucătorul lui Real Madrid a întors rezultatul cu două lovituri de cap. Când pui la socoteală și golurile marcate în tricoul naționalei din august încoace, ajungi la 43 pentru portughez. Salah mai are încă de tras până poate să stea umăr la umăr cu Ronaldo sau Messi.

9⃣0⃣ minutes: Portugal 0-1 Egypt
9⃣0⃣ + 4⃣ minutes: Portugal 2-1 Egypt

No prizes for guessing who scored both goals.

Cristiano Ronaldo ???????? pic.twitter.com/bepr2Owe3m

— UEFA Champions League (@ChampionsLeague) March 23, 2018

Apropo de Messi, Argentina și-a permis să-l lase pe bancă împotriva Italiei, iar asta spune mai multe decât scorul (2-0) despre lejeritatea cu care au câștigat sud-americanii. E drept că Ever Bagenga și Manuel Lanzini au marcat doar după minutul 75, dar asta se datorează doar lui Gigi Buffon. Portarul s-a hotărât să revină în tricoul „squadrei‟ după moartea lui Davide Astori și prestația de pe Old Trafford a fost un omagiu cât se poate de potrivit. Cu toate astea, Italia pare că plutește în continuare în derivă, pe teren și în afara lui.

The old man vs Argentina ???????????? pic.twitter.com/alOue9Un3d

— Avvocato d'Gigi (@BuffonYR) March 24, 2018

Între timp, mâna lui Sampaoli se vede tot mai mult în jocul Argentinei: pregătită să transforme orice minge recuperată într-un atac devastator. Rețeta asta, plus Messi bine-înțeles, va fi testată mult mai viguros în Rusia.

Anglia și Brazilia își continuă seriile, Franța nu pare capabilă să înceapă una

Iunie 2016 e o lună semnificativă pentru cele două selecționate. Au trecut aproape doi ani de când Anglia și Brazilia au pierdut un meci. Asta nu înseamnă că amintirile ustură mai puțin. Mulți suporteri trebuie doar să revadă pe Youtube secvențe din căderile contra Islandei, respectiv Peru, pentru a nu se pierde cu firea. În ambele țări, atmosfera e mai degrabă una de optimism rezervat.

FT Brazil 3 Russia 0

– goals from Miranda, Coutinho, and Paulinho
– another typical Brazil performance under Tite; poor 1st half & a great 2nd half pic.twitter.com/ZwzTPtXogb

— Brazil Football ???????? (@BrazilEdition2) March 23, 2018

Asta se datorează și jocului destul de conservator pe care-l practică Tite și Gareth Southgate. În meciul cu Rusia, brazilienilor le-a luat aproape o oră să se încălzească. E adevărat și că e greu să-i oprești odată ce s-au pornit, cum se observă și din scorul de 3-0.

Cam la fel de mult i-a luat și lui Jesse Lingard la Amsterdam să decidă meciul dintre Olanda și Anglia. Doar că gazdele nu mai sunt de ceva vreme un oponent pe măsură, lucru pe care l-a recunoscut rapid și presa engleză. Așa că atât brazilienii, cât și englezii așteaptă cuminți începutul muncii serioase înainte să-și facă (din nou) prea multe speranțe.

No goal conceded in five games for England, with opponents including Germany, Brazil and Netherlands. And we've tried to play passing football. That's….good!

— Daniel Storey (@danielstorey85) March 23, 2018

E mai complicat în cazul Franței, care are probabil cea mai impresionantă bază de selecție. Pentru fiecare poziție, Didier Deschamps are cel puțin doi-trei jucători care îți câștigă pâinea la cluburile de top ale Europei. Doi dintre ei sunt Thomas Lemar și Olivier Giroud, care au făcut 2-0 împotriva Columbiei în 25 de minute la Paris.

Și n-ai cum să nu te entuziasmezi când vezi combinații amețitoare între talente ca Mbappe și Griezmann. Problema e că echipa asta și-a făcut un obicei din a-ți turna apă rece în cap, imediat după ce te-ai încins. Francezii își pierd des și repede concentrarea și Columbia nu e primul adversar care profită. Și, cum spuneam și mai devreme, când suntem atât de aproape de Cupa Mondială, amicalele chiar încep să conteze.

FT | France 2-3 Colombia – a disastrously morale-crushing defeat to start the pre-World Cup campaign, especially after being 2-0 up. Colombia were fitter, with an excellent press, hungry and well-organised.

— Get French Football (@GFFN) March 23, 2018