„Sportul este o expresie a societății în care trăim. Iar gimnastica se încadrează în acest context.” Nicolae Forminte, despre ce așteptări avem de la Campionatele Europene

După Jocurile Olimpice de la Rio, Nicolae Forminte a revenit în poziția de coordonator al lotului feminin de gimnastică. Tehnicianul care a adus României peste 100 de medalii a mai antrenat lotul de senioare între 2005 și 2010, coordonând și participarea la Jocurile Olimpice din 2008 de la Beijing, unde România a câștigat o medalie de bronz pe echipe și una de aur la sol, obținută de Sandra Izbașa. După 2010, Forminte a antrenat în Italia și SUA, iar din 2015 a revenit la Deva, unde a preluat lotul de junioare.

Înainte de Campionatele Europene, am discutat cu noul coordonator al lotului despre așteptări competiției și obiective, despre problemele pe care le traversează gimnastica, pe care tehnicianul le plasează în contextul mai larg al societății în care sportivii își desfășoară activitatea. Am extras, mai jos, câteva idei:

Despre participarea la Europenele de la Cluj

„Responsabilitatea rezultatelor va sta tot pe umerii gimnastelor cu experiență, Larisa Iordache și Cătălina Ponor. Olivia Câmpean şi Ioana Crişan, pe care încercăm să le aruncăm în bătălia senioarelor, sunt niste fetițe în primul an de seniorat.

Toată lumea așteaptă de la ele să repare ce s-a stricat în ulimul timp, eu o să încerc să le țin cât mai departe de treaba asta. N-o să pun presiune pe ele, deși eu poate mă gandesc la mai mult, dar ele vor avea obiectiv să-și prezinte bine exercițiile și să termine competiția sănătoase.

Iar aspirațiile la medalii ale marelui public iubitor de gimnastică trebuie să mai aștepte puțin. Gimnastica românească trece printr-un mare deșert acum. Sigur că, dacă Iordache și Ponor vor fi sănătoase, își vor îndeplini obiectivele, dar pentru mine acesta va fi doar o etapă în reconstrucția gimnasticii românești.

Gimnastele care au venit de la București n-au reușit să-și îndeplinească obiectivele, din mai multe motive: fie de sănătate, fie din lipsă de pregătire, fie din lipsă de șanse; nu mă interesează motivele, cert e că n-au reușit.

Îmi pare rău de Ana Maria Ocolișan, care s-a accidentat la ultima competiție și a ieșit din cursă. Iar pe Laura Jurca (locul opt la Campionatele Mondiale din 2015, n.red.) nu vreau să pun presiune. Organismul ei nu s-a refăcut în totalitate după operația de la laba piciorului, s-a antrenat aproape un an întreg până s-a ajuns la operație, apoi recuperarea. E în pregătire, îi doresc să fie capabilă să intre în discuție pentru Mondiale, depinde numai de starea ei de sănătate și de dorința de a se autodepăși.”

Despre întoarcerea lotului de senioare la Deva

„Eu n-aș pune problema de ce s-a întors, aș pune problema dacă a fost o mutare bună când s-a mutat de la Deva la Izvorani. Pentru că cele mai bune condiții de pregătire, atât la nivelul sălii, cât și al structurilor aferente – spații de cazare, masă, școală, profesori – sunt încă la Deva. Poate mai puțin la nivel de asistență medicală, pentru că medicii doresc să stea în București. Dar la celelalte capitole, Deva este peste ce poate să ofere Bucureștiul în acest moment. Nu s-a construit încă în România o sală mai bună decât cea din Deva.

În legătură cu cele două gimnaste (Larisa Iordache și Cătălina Ponor n.red.) care au rămas în pregătire la București: deși așteptările la rezultate, cel puțin în acest an, stau pe umerii lor, nu sunt gimnaste care au nevoie de o pregătire centralizată. Ele au o anumită vârstă și experiență, fac această activitate pentru că își doresc, oricând pot să spună că renunță. Le apreciez și au tot respectul și considerația mea pentru faptul că se antrenează în continuare și susțin gimnastica românească.

Dar sarcina mea nu e de a mă ocupa de ele, care sunt gata formate, ci de a forma alte gimnaste, capabile să le ia locul cel puțin la același nivel de performanță. Deși lucrurile nu sunt atât de simple, pentru că gimnastica s-a schimbat și a evoluat foarte mult.”

Cum s-a schimbat gimnastica?

„E greu de spus, dar pe mine mă întristează faptul că noi am involuat. Am spus-o și o repet: în ultimul ciclu olimpic și jumătate, sau ultimele două cicluri olimpice, România n-a mai putut să formeze gimnaste valoroase și a acceptat, de voie, de nevoie, să se bazeze tot pe gimnaste consacrate, cum e Ponor, Iordache, cum a fost Izbașa la un moment dat.

Problema noastră e că n-am reușit să creăm alte gimaste la fel de valoroase. Iar asta ține de foarte multe lucruri și e în contextul întregii societăți românești. Ține în primul rând de educație, care cam lipsește la toate nivelurile; ține mult de oportunism, foarte puțini acceptă să se aplece să facă o muncă susținută. În plus, sunt toate condițiile financiare, sociale, economice.

Sportul este o expresie a societății în care trăim, iar gimnastica se încadrează în această stare de lucruri. Faptul că Ministerul Sportului a fost transformat în agenție, din agenție în departament, apoi s-a desfiintat, s-a reînființat; faptul că într-un an ai trei-patru miniștri ai sportului. Când nu ai o continuitate la nivel de conducere, ce proiecte de dezvoltare poți să ai?

Sunt multe probleme, dar treaba mea e să reconstruiesc echipa României, nu să fac analiza sportului românesc. Când am acceptat știam despre ce e vorba, sunt multe lucruri care trebuie reașezate, inclusiv legea sportului sau ordonanța care reglementează nivelul de salarizare al antrenorilor.

Dar eu momentan sunt concentrat pe creșterea unor gimnaste care în unul-doi ani să fie capabile să se califice la Olimpiadă, iar acolo să facă finala de opt, dacă nu chiar mai mult. Dar nu vreau să vorbesc acum de Tokyo, pentru că e un drum lung până acolo.

„Nu vreau să intru în niciun fel de discuție și analiză, nu fac niciun fel de pronosticuri, am un singur obiectiv și o sarcină pe care îmi doresc s-o duc la bun sfârșit: să redresez gimnastica românească. Nu pot s-o fac peste noapte. Dar un lucru e cert: nu voi accepta persoane care să stea aici doar pentru a participa.”

Nicolae Forminte ține să sublinieze și că nu i se pare corect faptul că în România nu e considerat antrenor național, pentru că nu a participat la ultima olimpiadă, cum prevede o ordonanță a guvernului. „Să vă spun, de exemplu, că în Italia un antrenor cu cartea mea de vizită a fost recunoscut, apreciat, remunerat de către Federație la nivelul valorii demonstrate în competiții pe parcursul anilor, acordându-mi-se și clasificarea de antrenor național, lucru care în România nu s-a întâmplat? Eu sunt antrenor național pentru italieni, pentru care n-am câștigat nicio medalie, dar nu sunt în România, pentru care am adus 110 medalii. Nu înțeleg de ce o medalie la Olimpiada de la Rio e mai prețioasă ca una de la Beijing, se face o nedreptate multor antrenori.”

Corespondențele de la Cluj și celelalte articole dedicate Campionatelor Europene de Gimnastică Artistică Petrom sunt oferite, pe Lead.ro, de OMV Petrom.

Urmărește secțiunea dedicată pe Lead.ro ca să nu ratezi niciunul dintre articole.