Staying alive: Simona Halep își depășește propriile limite. Dincolo de ele găsește victoria
Camelia Butuligă 20 ianuarie 2018După meciuri, aud deseori din tribunele virtuale: ”Nu a meritat să câștige.” O aud mai ales la meciurile româncelor – căci atunci ies exigenții analiști la iveală – și, statistică interesantă, o aud mult mai des decât ”nu a meritat să piardă”. M-am gândit așadar: chiar există victorii nemeritate în tenis, un sport în care nu joci pe ceas și adversarul nu-ți poate marca în ultima secundă? Am ajuns la concluzia că în afara cazului în care adversarul câștigă ultimele puncte din game-uri cu mingi care prind fileul și se scurg în terenul advers, atunci nu, nu există victorii ”nemeritate”.
Chiar dacă învingătoarea joacă ”mai prost” decât învinsa sau sub nivelul ei obișnuit, jocul nu este singurul element care contează: în tenis cine câștigă, câștigă pentru că gestionează mai bine toate elementele meciului. Acestea includ, pe lângă propriul joc: jocul adversarei, condițiile (vreme, suprafață, public și chestiile din timpul meciului care nu țin de tine, cum ar fi pauzele medicale luate de adversară sau deciziile arbitrilor etc) și mai ales eventualele probleme (fizice și emoționale) pe care fiecare jucătoare le cară după ea când intră pe teren. Când a intrat azi pe teren, Simona Halep căra multe după ea: durere fizică necontenită, lipsă de antrenament în ultimele trei zile, griji despre cum va rezista piciorul, plus presiunea posturii de mare favorită. Singurul ajutor a fost că temperatura a rămas în limite decente azi, căci dacă ar fi fost o zi caniculară cele trecute, la cât a durat acest meci, ar fi fost teribil.
Revenind la argumentul inițial: deseori, ca să câștigi în tenis nu e suficient, dar nici obligatoriu să joci mai bine decât adversara. Ce paradox. Ce-i necesar pentru victorie este ca suma tuturor elementelor listate mai sus să fie peste a adversarei. De altfel, argumentul că Simona a jucat prost nu prea ține: revăzând meciul cu ochii neîmpăienjeniți de somn și fără adrenalina pompând în sistem, în seturile doi și trei (sau să zic mai bine în seturile doi, trei, patru și cinci) nivelul ei de joc a urcat drastic, iar în decisiv ambele jucătoare au arătat concomitent un tenis excelent. Pentru cei care nu mă cred pe cuvânt, iată acest interesant grafic, care arată cu cât mai tare a lovit Simona serviciul și dreapta pe măsură ce meciul înainta.
Looking for differences between @Simona_Halep's and @LaurenDavis93's performance? We are too! They both continued to perform on high levels, @Simona_Halep increasing her hitting speed in the last moments!#AusOpen pic.twitter.com/bVLTJp3rdp
— TennisAustraliaGIG (@TennisAusGIG) January 20, 2018
Cine-a glumit în comentarii a avut dreptate: Simona Halep a fost programată să joace azi primele două meciuri pe Laver. Și ca durată – meciul a avut patru ore fără un sfert – dar și ca dinamică, meciul a fost împărțit în două bucăți distincte. În primul set a fost evidentă lipa de reacție și tonus a Simonei. Pentru o jucătoare rapidă, care anticipează și pleacă devreme spre minge, ea s-a mișcat greu și fără sprinteneala caracteristică: s-au văzut și antrenamentele reduse și lipsa ritmului. La pauza după pierderea setului unu, Simona clătina din cap cu privirea sumbră: știa că nivelul nu e satisfăcător.
La începutul setului doi a luat măsuri. A ridicat nivelul de agresivitate, pe retur în primul rând. Davies e mai scundă decât Simona, ergo serviciul ei este atacabil. A făcut așa dar un break la prima oportunitate pentru 2-1. A apărat o minge de break la 3-2 și apoi a continuat să preseze pe retur și apoi pe loviturile din schimb. Deși n-a mai reușit încă un break, și-a conservat avantajul celui existent cu holduri clare și a egalat situația la seturi. Între timp, Davis începea să-și revină după căderea fizică prin care trecuse la începutul setului doi. Decisivul le-a găsit pe amândouă jucând bine și până când meciul a intrat în prelungiri, cele două au lovit incredibil, făcând uz de tot terenul și alternând defensiva tenace cu atacurile riscante.
O mică paranteză tactică. Davis este poate cel mai incomod tip de jucătoare pe care o putea avea o Simona cu mobilitatea redusă. Ea însăși foarte agilă, americanca are un joc iute de pe baseline, în care ia mingea în urcare și o redirecționează cu ușurință. Reverul ei este la fel de periculos ca un forehand – e capabilă de unghiuri foarte închise, imparabile, și îl lovește curat și adânc și când e împinsă în defensivă. În general, Davis a menținut o adâncime excelentă a loviturilor, țintuind-o pe Simona în spate și în același timp mișcând-o mult stânga-dreapta. Însă odată încălzită și intrată în ritm, nici Simona n-a mai fost greoaie ca în setul unu și a alergat după tot, rezultând schimburi excelente de 15-20 lovituri.
După un schimb de breakuri la 1-1 și 3-2, Simona a văzut linia de sosire prima când a făcut un break și a servit pentru meci la 5-4. Avea să fie prima din cele trei ocazii în care a servit pentru meci și și-a pierdut serviciul (următoarele două la 6-5 și 8-7) provocând palpitații fanilor nocturni. În afară de prima ocazie, în care serviciul nu a fost strălucit, în celelalte două mi s-a părut că Davis a jucat foarte agresiv și și-a câștigat breakurile cinstit. ”A servit pentru meci de trei ori!!!” au strigat din nou intransigenții analiști. Da, așa e. A servit de trei ori pentru meci și a pierdut, dar de asemenea a servit de șase ori ca să rămână în meci, la 10-11 salvând și trei mingi de meci consecutive. Dacă tot spunem adevărul, să spunem tot adevărul.
