Tottenham pune capăt seriei de invincibilitate a lui Guardiola, United se împiedică din nou, Liverpool şi Arsenal arată tot mai bine

Când a ajuns în Anglia, acum trei ani, Mauricio Pochettino nu vorbea engleză. La fiecare interviu sau conferinţă de presă, era dublat de un traducător şi nu puteai să nu te întrebi cât de încurcată şi anevoioasă trebuie să fie comunicarea dintre el şi jucători. Mai mult, aproape nimeni din Regatul Unit nu auzise de el. Un fundaş dur, crescut în şcoala argentiniană, Pochettino şi-a încheiat cariera de jucător la Espanyol Barcelona. Trei ani mai târziu, în 2009, a preluat aceeaşi echipă ca antrenor. În două cele trei sezoane petrecute acolo, nu numai că a trăit în umbra tradiţională a vecinei de oraş, FC Barcelona, dar şi în cea a omului care avea să devină managerul excepţional al generaţiei sale: Pep Guardiola.

Că Pochettino avea un viitor în meseria asta s-a putut vedea exact din confruntările cu legendara echipă a catalanului. La primul meci din La Liga, Espanyol a plecat de pe Camp Nou cu trei puncte. Asta în sezonul în care Barça urma să câştige tripla.

E o parte din istoria care a prefaţat derby-ul din Premier League dintre Tottenham şi Man City. Prezentul ţine mai mult de filosofiile celor doi, care au ajuns în avangarda tactică a fotbalului de azi. În timp ce Guardiola poartă steagul manipulării spaţiului prin posesie – modelul Cruyff -, Pochettino a învăţat de la alt mare gânditor al sportului, Marcelo Bielsa, cel pentru care „alergatul înseamnă totul.“

Un preview a ceea ce avea să urmeze pentru City se desfăşurase deja în egalul turbulent de pe Celtic Park din Champions League. Dar Tottenham a dus duminică ideea pressingului neîncetat, aproape opresiv, la un alt nivel. De la vârful Son Heung-min, la mijlocaşii Dele Alli şi Victor Wanyama, la cuplul de fundaşi Vertongen-Alderweireld, întreaga echipă a lui Spurs a hărţuit neîncetat o adversară care nu a părut doar obosită, ci şi surprinsă de lipsa de timp şi spaţiu pentru a se desfăşura ca de obicei.

How Mauricio Pochettino got the better of Pep Guardiola in Tottenham's win over Man City: https://t.co/prpNciqDWM | @p_smith86 pic.twitter.com/wBjL7pbkYx

— Sky Football ⚽️ (@SkyFootball) October 3, 2016

Totuşi, primul gol a venit după un coşmar personal trăit de Alexander Kolarov. Sârbul a greşit şi contra lui Celtic, dar de data asta pur şi simplu şi-a trimis mingea în poartă, cu tibia, ca şi cum ar fi uitat pentru un moment cum se joacă fotbalul. Însă al doilea (şi ultimul) gol a fost rezultatul unui parteneriat care s-ar putea să-l lase pe Harry Kane pe bancă o perioadă bună: cel între Son şi Alli. Pasa sud-coreanului pentru reuşita lui Alli vine după şase goluri în ultimele şapte meciuri de Premier League, numere care îl fac jucătorul excepţional din echipa lui Pochettino până acum.

Son Heung-min sets tone as Tottenham's relentless pressure disrupts Manchester City. By @barneyronay https://t.co/1Yy7HpnLPE

— Guardian sport (@guardian_sport) October 3, 2016

Putea să fie şi mai rău pentru City dacă Erik Lamella nu rata un penalty în a doua repriză, dar e greu de crezut că cineva de la Spurs îşi va bate capul prea mult cu acel moment. Doar scorul final şi clasamentul contează. Tottenham e pe doi, la un singur punct de formaţia lui Guardiola. Catalanul a fost elegant după meci şi a recunoscut: „Au fost mai buni decât noi şi trebuie să-i felicităm.“

Tottenham Hotspur stops the Manchester City express… pic.twitter.com/ADImpIAa4k

— 8 Troll Football (@8TrollFootball) October 3, 2016

Pe Old Trafford, refrenul a sunat exact invers: „Am fost fantastici, puteam să câştigăm cu 6-0.“ Doar că Manchester United nu a câştigat nici cu 1-0, ci s-a trezit cu încă două puncte pierdute după un 1-1 cu Stoke City, care era pe ultimul loc la ora meciului. Dar de data asta, cuvintele lui Mourinho nu vin nici din ciudă, nici ca parte din bine cunoscutele „mind-games“. United chiar putea să câştige la scor contra echipei lui Mark Hughes. Ocazie după ocazie a fost ratată, ori prin inspiraţia fantastică a portarului Lee Grant, ori prin lipsa ei în cazul lui Ibrahimovic sau Pogba. Când golul de 1-0 a venit în sfârşit, a fost marcat de Anthony Martial, introdus cu puţin timp înainte de Mourinho. Dar când te aşteptai să se spargă barajul, Stoke a marcat din prima ocazie serioasă, prin Joe Allen. Pogba a mai avut timp să rateze o oportunitate cât casa, dar scorul nu s-a mai schimbat. Aşa a căzut Man Utd pe şase, într-un weekend când putea să mai taie din avansul marei rivale din oraș.

Video: Jose Mourinho FULL PRESS CONFERENCE! Manchester United 1-1 Stoke City https://t.co/czf88QqDFi https://t.co/1t73z27uG2

— Red Devils News (@Red_Devils_News) October 2, 2016

Arsenal şi Liverpool, în schimb, au profitat din plin de şansa asta. Echipa lui Wenger şi-a câştigat, în deplasarea de la Burnley, al şaptelea meci consecutiv. Dar cu siguranţă nu fără emoţii și controverse. Timp de 92 de minute, părea că Arsenal va suferi aceeaşi soartă ca United, un egal cauzat de risipa din faţa porţii. Dar în careu a venit o centrare pe care Oxlade-Chamberlain a înţepat-o înspre poartă. Numai că mingea l-a lovit întâi în cot pe Laurent Koscielny, cumva ajuns aproape pe linia porţii, mai degrabă confuz. Rar vezi atâtea motive evidente pentru a anula un gol, atât ofsaid, cât şi henţ, şi totuşi nu s-a auzit niciun fluier. Nu-i de mirare că antrenorul lui Burnley, Sean Dyche, a fost de părere că „e un mod urât de a termina un meci.“

Liverpool s-a chinuit şi ea la Swansea, o altă echipă cu probleme mari sezonul ăsta. Klopp s-a enervat atât de tare pe prestaţia din prima repriză, pe care echipa sa a încheiat-o în dezavantaj, încât, chiar şi după revenirea prin Firmino şi penalty-ul lui Milner, tot la prima parte se gândea şi la conferinţa de presă: „Limbajul corpului nu era bun, jucătorii au intrat pe teren fără să fie pregătiţi mental.“ Dar Liverpool a mai strâns trei puncte, iar acum pe patru.

Şi Chelsea pare că îşi revine (în sfârşit!) după două eşecuri consecutive. Nu e uşor să câştigi la Hull, dar Willian şi Diego Costa au reuşit până la urmă să depăşească baricada „Tigrilor“, și vocile care începuseră deja să pună întrebări în legătură cu Antonio Conte s-au mai potolit. Cel puţin pentru două săptămâni, când se reia campionatul după meciurile internaţionale.

Seven matches down, 31 to go… pic.twitter.com/uqQcwFT7jg

— Premier League (@premierleague) October 3, 2016