Tottenham rătăcește (iar) prin Londra, Leicester mai face un pas spre primăvara Champions League. Dortmund e deja acolo, o privește pe Real Madrid de sus

White Hart Lane are plusuri și minusuri pentru Tottenham Hotspurs. Pe de o parte, stadionul datează din 1899 și, ca Boleyn Ground (West Ham) sau Highbury (Arsenal), are acea atmosferă specială, autentică, pe care doar un loc vechi o poate avea. Tribunele sunt practic lipite de teren, jucătorii pot să simtă respirația agitată a fanilor și tocmai aerul ăsta sufocant tipic arenei britanice a adus echipei multe momente memorabile.

Problema, ca și în cazul celor două stadioane amintite mai sus, e pur și simplu că White Hart Lane e prea mic pentru planurile mărețe ale clubului. Sub 37.000 de locuri (rareori neocupate) o lasă pe Tottenham în dezavantaj economic și de imagine față de rivala Arsenal, de exemplu, chiar și într-o lume în care vânzarea de bilete nu mai e, de vreme bună, cea mai importantă sursă de venit. Așa că, la fel ca West Ham și Arsenal, Spurs s-a hotărât să facă ceva în legătură cu asta: White Hart Lane e în curs de renovare, iar anul viitor își va dubla aproape capaciatea.

Vești bune pentru club, sigur, dar până atunci căminul temporar e stadionul național, Wembley, și Tottenham pur și simplu nu se simte acasă acolo. După cum se poate vedea și din înfrângerea de miercuri, 0-1 cu Bayer Leverkusen. Nu vorbim doar de rezultat aici, ci de joc și atmosferă în general. Deșii peste 80.000 de oameni au umplut (nu chiar cu totul) tribunele și s-au străduit să îi încurajeze pe băieții lui Pochettino, nimic nu a funcționat într-o seară decisă de austriacul Kampl.

Tonight's attendance is a record-breaking 85,512. Thank you for your incredible support. ? #COYS #SpursAtWembley pic.twitter.com/WXAlc3Jmd3

— Tottenham Hotspur (@SpursOfficial) November 2, 2016

Pressing-ul ucigător, arma principală a lui Tottenham, s-a disipat parcă pe suprafața mai mare de joc de pe Wembley, cântecele suporterilor au părut estompate de dimensiunea și forma stadionului, în timp ce Leverkusen a fost mereu echipa mai confortabilă. La fel s-a întâmplat și în septembrie, când Monaco venea la Londra și câștiga cu 2-1. Acum au mai rămas două jocuri din grupele Champions League și Tottenham are doar patru puncte, toate câștigate în deplasare.

Nimic nu e decis încă, însă urmează o deplasare la liderul Monaco (care a trecut ușor de CSKA, cu 3-0) și încă un joc pe Wembley, cu CSKA Moscova. Dacă Tottenham e să meargă mai departe, așa cum credeau mulți când au văzut tragerea la sorți, forma de „acasă“ trebuie să se asorteze cu cea demonstrată pe drum, chiar dacă Tottenham se simte încă musafiră pe Wembley.

Mauricio: "We were poor and it was a bad result. There's no excuse – it wasn't the pitch and it wasn't Wembley." pic.twitter.com/rMAYzdcjkv

— Tottenham Hotspur (@SpursOfficial) November 2, 2016

Pentru Leicester City, Champions League a devenit cu adevărat scena pe care echipa lui Ranieri poate aminti tuturor cum D-zeu a reușit să câștige titlul Premier League. În timp ce în campionat deplasările sunt un coșmar sezonul ăsta, iar defensiva pare o sită stricată care lasă totul să treacă prin ea, în grupa G, Leicester arată ca o veterană a competițiilor europene.

A difficult away game but still undefeated and yet to concede in the @ChampionsLeague ? #UCL #LCFC pic.twitter.com/JEc079YlmF

— Christian Fuchs (@FuchsOfficial) November 2, 2016

FC Copenhaga nu a pierdut niciun meci acasă sezonul ăsta, deci egalul 0-0 obținut de „Vulpi“ în Danemarca e cu atât mai admirabil. Ocaziile au lipsit de ambele părți, dar victoria obținută acum două săptămâni pe King Power Stadium a însemnat că asta e exact ce și-a dorit Ranieri: un meci închis. Pentru că Leicester are acum 10 puncte, conduce în continuare grupa și mai are nevoie doar de un egal pentru a merge mai departe. La debutul în Champions League, clubul demonstrează definitiv că ceea ce s-a întâmplat sezonul trecut în Anglia nu a fost un accident și îi dă din nou motive antrenorului să spună:

Ranieri: "10 points is good, but not enough. Porto are close behind us. We have our destiny in our hands. Brugge next." #UCL pic.twitter.com/z9oC1WyAj3

— Champions League (@ChampionsLeague) November 2, 2016

Singura echipă care și-a asigurat locul în optimi miercuri seară a fost Borussia Dortmund. Trupa lui Tuchel nu trece prin momente grozave în Bundesliga, unde a căzut pe locul șase, dar în Europa lucrurile stau altfel, mai ales după victoria cu 1-0 contra lui Sporting Lisabona. Adrian Ramos, atacantul uitat de pe Westfalenstadion, a adus victoria și calificarea din grupa F.

Clasamentul după primele patru etape.

Toată lumea se aștepta ca Real Madrid să-i însoțească pe germani, dar Zidane și ai săi mai trebuie să aștepte, după ce Legia Varșovia și-a ales meciul cu madrilenii pentru o răbufnire de orgoliu. Trei meciuri, trei înfrângeri și nouă goluri primite (inclusiv șase de la Dortmund, acasă) e un bilanț care anunța victoria Realului ca pe o formalitate. Unde mai pui că meciul s-a jucat cu porțile închise, pedeapsa pentru problemele pe care le-au făcut fanii înfocați ai polonezilor în acel meci contra Borussiei.

Nici nu trecuse un minut când Gareth Bale a deschis scorul. Benzema a făcut 2-0 jumătate de oră mai târziu, așa că toți ne-am așezat confortabil în fotolii și am așteptat ploaia de goluri. A venit, dar nu cum ne așteptam. Cum-necum, Legia a strâns suficientă energie ca să marcheze trei goluri și să conducă în minutul 85. Două minute mai târziu, Kovacic le-a smuls victoria cu o egalare care îi lasă pe spanioli pe locul doi în grupă, încă necalificați în optimi.

La fel și în cazul lui Juventus, care nu a reușit să repete victoria din etapa trecută contra lui Lyon. Meciul din Italia s-a încheiat 1-1, așa că torinezii au pierdut locul unu în grupă după ce Sevilla a mai turnat ceva cenușă în capul lui Dinamo Zagreb: 4-0. Croații sunt, alături de Bruges, singura echipă din competiție care nu a luat niciun punct din patru meciuri.

And breathe… The results are in ⬇️#UCL pic.twitter.com/rF9gBERd3A

— Champions League (@ChampionsLeague) November 2, 2016