Venus și Serena întorc timpul înapoi, joacă la Melbourne prima lor finală de Slam din 2009 încoace. La 16 ani de la prima

Venus Williams și Serena Williams vor disputa a noua lor finală de Grand Slam. În urmă cu nouăsprezece ani jucau primul meci direct la profesioniști. În 2017, continuă să scrie capitole noi în legenda lor.

Povestea turneului feminin este, fără îndoială, Venus Williams. La 36 de ani, ea revine într-o finală de Grand Slam după opt ani de la precedenta, jucată de asemenea contra sorei ei mai mici, și redefinește, practic, ideea de comeback. În acest interval, Venus a fost în situația de a nu ști dacă-și mai poate continua cariera, a coborât în clasament și a revenit, treptat, în partea superioară a ierarhiei. A jucat constant bine și foarte bine în ultimii doi ani, dar o finală de Grand Slam nu mai părea o posibilitatea realistă. Cu atât mai puțin în acest turneu, după un început de an cu accidentare la Auckland.

Venus și-a încoronat un parcurs consistent cu o victorie împotriva lui Coco Vandeweghe, cea care eliminase două campioane de Grand Slam în drumul spre prima ei semifinală la acest nivel. Coco a început și acest meci foarte puternic, însă Venus și-a aruncat în joc întreaga experiență și inteligență, întorcând, treptat, meciul în favoarea ei, după ce a pierdut primul set în tiebreak. Începând cu setul al doilea, Venus a redirecționat majoritatea atacurilor pe backhandul lui Coco, punctul mai slab al acesteia, și a servit eficient, căutând să nu-i ofere prea multe opțiuni pe serviciul al doilea lui Vandeweghe. Rezistența lui Venus, în special pe mingile de break, a început să o ajungă din urmă pe Vandeweghe, ale cărei emoții i-au jucat feste și i-au afectat limpezimea deciziilor. Vandeweghe a concretizat doar una din cele 13 mingi de break avute, procentaj care avea s-o coste, pe măsură ce meciul a avansat. Williams a făcut break-uri în debuturile seturilor doi și trei și nu s-a mai uitat în urmă.

Venus devine astfel cea mai în vârstă finalistă de Slam de la Martina Navratilova încoace (Wimbledon 1994). “Am vrut să dictez, însă în felul în care lovește ea mingea, era aproape imposibil. Așa că mi-am propus să controlez punctul indiferent de modul în care fac asta. Dacă asta a însemnat apărare sau un strop de atac, așa să fie. Doar să fiu eu cea care ia punctul la final. E ciudat, pentru că eu niciodată nu joc ca să mă apăr. În același timp, sunt versatilă, pot să mă ajustez, pot să fac ce e nevoie ca să câștig meciul. Sunt confortabilă să nu fiu confortabilă. Chiar dacă mă regăsesc într-o poziție în care nu-mi doresc să fiu, asta n-o să mă dea peste cap”, a spus Venus.

Veterana americană a sărbătorit ca o puștoaică aflată la prima ei performanță notabilă. Ceva mai târziu a dat o conferință de presă aproape inspirațională. “N-a fost cel mai bun început de an, dar tot timpul încerci să-ți aliniezi toate calitățile și atuurile atunci când contează. Atâta timp cât vei continua să încerci, o să primești o șansă. De aceea sunt aici”.

Întrebată dacă și-a pus vreodată problema că șansa unei finale de Grand Slam nu se va mai ivi niciodată pentru ea, Venus a spus: “Nu, nicidecum, niciodată. Nici în meciurile în care sunt condusă nu gândesc așa. Simt că am controlul situației în fiecare meci. Sigur că meciurile și turneele sunt dificile, greu de câștigat, fizic și mental. E o provocare. Dar sunt mereu gata pentru provocare. Dacă sunt aici, sunt ca să câștig. Suntem la capătul lumii, e un loc îndepărtat unde să vii doar ca să te distrezi. Indiferent de rezultat, trebuie să fii mereu concentrat pe scopul pentru care ai venit aici“

În 2002, Venus apărea în cealaltă finală a ei de la Melbourne. “A fost ceva de genul a battle royale, atât de intensă. Doar că n-am putut să preiau controlul în acea zi. Ea a jucat atât de bine. A fost o zi minunată”, a spus Venus, întrebată de ce-și aduce aminte din acea zi. Are gânduri de răzbunare acum? “Ce înseamnă asta?“, a întrebat Venus. “Dacă îți dorești să câștigi de data asta“, a replicat jurnalistul. “Oh, Doamne, da, bineînțeles“. “Și atunci, e un sentiment de răzbunare?”, a insistat acesta. “E un cuvânt pe care nu-l folosesc niciodată”.

Continuarea articolului, pe Treizecizero