Viitorul lui Gică Hagi. Viitorul de după Viitorul

„Finala” de la Craiova a fost știrea de BREAKING în dimineața zilei de luni, când s-a decis soluția salvatoare pentru stabilirea campioanei și pentru transmiterea la UEFA a formației care ne va reprezenta în Champions League. Subiectul a rămas fierbinte până seara, când CFR a tranșat disputa, învingându-și adversara directă în lupta pentru titlu chiar la ea acasă, pe „Oblemenco”.

Prinși cu imediatul, cu „finala” și cu clasamentul „la zi”, cu toată agitația crizei noului coronavirusului, care a pus serios sub stres capacitățile de organizare ale Ligii 1, am trecut, fatalmente, prea ușor peste adevărata știre a finalului de sezon: printr-un comunicat sec, duminica trecută, FC Viitorul anunța decizia finanțatorului Gică Hagi de a se retrage din funcția de manager tehnic, poziție pe care o deținuse în ultimii șase ani. Ieșirea din prim-plan a omului care a dat un suflu nou campionatului prin pariul nebunesc de a-și investi propiii bani într-o academie de fotbal și apoi într-o echipă de Liga 1 capabilă să lupte la titlu chiar este o știre. Și e timpul să revenim asupra ei.

*

În anunțul de pe site-ul clubului, Gică Hagi vorbește despre marile satisfacții obținute pe banca Viitorului: un titlu, o Cupă a României și o Supercupă, practic toate trofeele interne, o performanță cu atât mai notabilă cu cât media de vârstă a echipei sale a fost mereu în jurul a 21 de ani, iar „vârfurile” formației, de la Ianis Hagi la Băluță sau Coman și de la „reinventatul” Țucudean la revelația acestui an, Alex Cicâldău, au fost mereu vândute când a venit oferta corectă pe adresa clubului.

De altfel, dincolo de trofeele câștigate și dincolo de animarea competiției prin prospețimea proiectului cu care a venit, marele merit al lui Gică Hagi, în toți acești ani, a fost ridicarea unei întregi generații a cărei calitate am văzut-o cu toții la Europeanul de tineret de anul trecut, din Italia și San Marino.

Iar proiectul lui Hagi, academia care-i poartă numele, continuă să producă, dovadă că, la doar o zi după anunțul făcut de Gică, echipa U19 a Viitorului a câștigat un nou titlu național – al optulea în ultimii 9 ani! – și s-a calificat din nou în prestigioasa Youth League, la bătaie cu adacemiile marilor cluburi din Europa.

„Voi rămâne în continuare în cadrul Academiei de Fotbal, unde, alături de directorul tehnic, voi coordona conceptul tehnic al Centrului de copii și juniori. Împreună cu președintele clubului va trebui să găsim în zilele următoare un nou manager tehnic pentru FC Viitorul Constanța, pentru ca acesta să aibă timpul necesar de a-și cunoaște echipa, jucătorii, până la începerea noului sezon al Ligii 1”, a anunțat Gică Hagi, în loc de explicații pentru gestul său.

Prin vocea lui Gică Popescu, „executivul” ultimilor ani, ni se sugerează că Gică Hagi a obosit. A obosit după mulți ani în care, înainte să vină „cumnatul” Popescu, se ocupase de tot la club, de la bugete până la constucția bazei sportive și de la ședințele tehnice cu echipa mare până la metodologia pregătirii grupelor de juniori.

*

Prima întrebare este: chiar a obosit Gică Hagi? Realitatea e că – se vede cu ochiul liber – Gică se consumă ca nimeni altul. Am văzut asta pe banca tehnică, am văzut asta în obositoarele (uneori chiar și pentru jurnaliști) conferințe de presă ale lui Hagi. Inutil de presupus cât de mult se consumă la antrenamente, cât e de prins în tot ce înseamnă viața de zi cu zi a proiectului său, de la întâlnirile cu sponsorii clubului până la obligațiile de protocol ce-i reveneau în dubla calitate de manager tehnic și patron.

Iar răspunsul este că trebuie să îi dăm voie lui Gică Hagi să se simtă obosit, dacă ne transmite că se simte obosit. Am tras prea mult de el când era jucător și când toate mingile grele, lipsite de viteză și de idei, treceau pe la el, ca să le dea strălucire cu pasele și cu șuturile sale năpraznice. Am tras și acum, în ultimii ani, de el, investind încrederea pe care nu o mai puteam avea nici în oficialii Ligii și Federației, nici în Gigi Becali și alte personaje din fotbalul nostru. Uneori, ne-am simțit îndreptățiți să fim dezamăgiți de rezultatele ori de deciziile lui Gică Hagi, alteori de felul în care el punea problema în ieșirile sale publice. Hagi a încercat să se explice de fiecare dată, a încercat să puncteze adevăratele probleme, a avut nu o dată imaginea omului care reușește să se facă înțeles. Poate și de asta a obosit.

*

Rămâne de văzut care va fi soluția cu care va veni pe banca tehnică – va fi un apropiat de-ai săi din fotbalul nostru, precum Costel Gâlcă sau Cristi Chivu, va fi un antrenor străin cu ADN-ul unor academii ca Ajax sau La Masia? – și rămâne de văzut câtă răbdare va avea patronul Gică Hagi cu noul antrenor. Perfecționist și acaparator, Gică Hagi n-a fost deloc un patron comod pentru antrenorii angajați de el.

Dar, dincolo de viitorul Viitorului, care cu siguranță va rămâne pe mâini bune, marea întrebare e legată de viitorul lui Gică Hagi. Mari antrenori din generația sa, Pep Guardiola și Luis Enrique și-au luat și ei câte un an sabatic într-un moment de cumpănă al carierei lor. Prin urmare, chiar și în varianta în care Gică e cu adevărat obosit, întrebarea rămâne: încotro va merge cariera de antrenor a lui Hagi senior? Nu este, cumva, ieșirea de pe scena Ligii 1 doar primul pas în pregătirea unui viitor traseu occidental ca antrenor?

Gică nu a ascuns, în ultimii ani, că și-ar dori asta și nu a ascuns nici că a avut parte de oferte destul de tentante, dar era prea legat de proiectul Viitorului ca să ia o decizie pripită, de azi pe mâine, cum sunt multe dintre ofertele care vin pe adresa antrenorilor de azi. Acum, că l-a instalat bine pe Gică Popescu în birourile de la Ovidiu și acum că a făcut, finalmente, pasul rupturii de banca tehnică, acum că Ianis Hagi pare să-și fi găsit și el un loc propice dezvoltării carierei sale și este pe cont propriu, acum pare să fi venit momentul cel mai bun pentru ca Gică Hagi să încerce o mare aventură europeană. Are 55 de ani, după 60 de ani ar putea fi prea târziu.

La fel ca Ianis, care a beneficiat de toată răbdarea din partea tatălui antrenor, așa și antrenorul Gică Hagi pornește, acum, cu handicapul de a fi fost, atâția ani – cel mai lung mandat de antrenor din Liga 1 în multe decenii – propriul său patron. Sau, poate, va fi un avantaj în a-și negocia condițiile cele mai bune pentru a face performanță și în a vorbi aceeași limbă cu viitorul său patron. În orice variantă, abia așteptăm viitoare știre-bombă: cu tot ce a construit și cu tot ce a acumulat în ultimii ani, Gică Hagi chiar merită o nouă șansă în fotbalul mare.

Fotografii: Razvan Pasarica / SPORT PICTURES