Antrenorul Norvegiei, despre România: „Poate că, în acest moment, echipa voastră este cea mai bună din Europa”

S-a spus, înaintea meciului cu Norvegia, că miza jocului de miercuri este mai degrabă intrarea în ritm pentru turneul preolimpic din Danemarca, unde România se va bate pentru biletele la Jocurile Olimpice; că rezultatul meciului trece în secund, că gândurile de revanșă după dramatica înfrângere din semifinalele Campionatul Mondial (33-35 după prelungiri) trebuie domolite.

Toate astea au fost șoptite, cu jumătate de gură, în anturajul echipei naționale. Așa că mulți dintre noi așteptam un meci așezat, un ritm domol, de meci-test în care echipa să redescopere, treptat, relațiile de joc pe care le-a demonstrat în Danemarca. Ne întrebam, deci, dacă apărarea va arăta la fel de bine ca în ultima săptămână a Mondialului, dacă atacul va mai fi echilibrat și răbdător.

În schimb, fetele au avut propriul plan, clădit – din câte se pare – pe regretele adunate după semifinala care le-a trimis spre meciul medaliilor de bronz, când putea la fel de bine să le trimită în marea finală.

„Ne-am dorit foarte mult această victorie”, a spus Oana Manea, pivotul naționalei, la finalul meciului.

„Nu vreau să spun că ne-am luat revanșa, dar puteam juca finala în Danemarca, așa că ne-am dorit foarte mult să câștigăm. Publicul minunat ne-a adus o motivație în plus, nu pot să descriu ce senzații am când îi aud, mi se face pielea de găină, le mulțumesc.”

Oana Manea

„Nu e ușor să câștigi în fața Norvegiei”, a adăugat și Costică Buceschi, secundul naționalei, „victoria asta a fost în calificări mai importantă decât cea de acum voi știți mai bine câți ani. Ne dorim să jucăm la fel de bine ca-n prima repriză; chiar dacă meciul a fost mai degrabă o repetiție, ați văzut că au evoluat toate jucătoarele importante, toate și-au adus contribuția. Punctul nostru cheie a fost apărarea, fetele au vrut să demonstreze că au valoare și că în Danemarca putea fi alta culoarea medaliei”. Buceschi nu vede partida ca pe o revanșă, dar și-ar dori ca revanșa adevărată să fie tot într-o semifinală. „Poate la olimpiadă.”

Eliza Buceschi, centrul naționalei, se bucură că după mai bine de 15 ani, echipa feminină de handbal reușește să învingă Norvegia – cea mai bună echipă din ultimul deceniu – acasă, alături de fani. „Am avut o tactică mai bine pusă la punct, pentru că absențe și probleme am avut și noi, și ele, dar noi am reușit mai bine să le acoperim și să jucăm ca o echipă. Obiectivul nostru e abia peste o săptămână și jumătate, în Danemarca, unde vrem să jucăm la fel sau chiar mai bine.”

Sunt cuvinte măsurate, care se potrivesc cu greu intensității arătate de Eliza, Oana și colegele lor în teren. Acolo, pe parchet, obiectivul părea să fie victoria și nimic altceva. Și asta s-a putut observa și de pe banca adversă.

„Aș vrea să felicit suporterii și echipa României, care a fost clar mai bună din acest meci”, a spus Thorir Hergeirsson, antrenorul norvegienelor. „România dă dovadă de un spirit de echipă foarte bun sub conducerea lui Tomas și poate că în acest moment este cea mai bună din Europa.”

Tehnicianul crede că a fost o primă repriză slabă pentru ale sale, mai ales din cauza schimbărilor făcute. „Ne-a lipsit ritmul, iar în fața unei formații puternice ca România, acest lucru contează mult”. Totuși, naționala Norvegiei s-a apropiat la 22-19, după care România a fost „puțin norocoasă” și s-a desprins din nou, de data asta decisiv, a adăugat Hergeirsson. „Oricum, ele (româncele n.red.) au fost mai bune în cele 60 de minute de joc și le felicit. Vom încerca să le oferim o luptă mai bună la Stavanger.”

Returul din Norvegia se joacă duminică, pe 13 martie.

„Cum am mai zis-o, echipa mea a devenit mult mai bună decât era acum un an”, a spus Tomas Ryde, tehnicianul suedez al naționalei. „Este o mare onoare să câștigăm în fața celei mai bune echipe din lume, dar ele nu s-au sincronizat bine în atac. E foarte bine că jucătoarele au început să se relaxeze și să comunice bine, cu Eliza ca centru. Am văzut foarte multe lucruri bune în acest meci. Paula a jucat fantastic, iar noi am schimbat jucătoarele din defensivă de mai multe ori”.

Ryde – pentru care a fost o seară minunată – e mulțumit de cum a ieșit meciul fără Ada Nechita și Melinda Geiger (ambele accidentate), cu doar trei zile de antrenament și crede că fetele s-au mișcat grozav, „atât stânga-dreapta, cât și sus-jos”.

„Acest meci a oferit echipei multă putere și încredere în sine. De mâine ne ducem înapoi în sala de forță, pentru că asta este viața jucătoarelor.”

Tomas Ryde